Compania Sterling Resources este prezentă în România din 1997. Mark Beacom, Vice-Președinte al companiei, o descrie ca unul dintre investitorii cei mai “longevivi, proactivi și loiali în Marea Neagră”. Alte companii, precum Arco, Paladin, Enterprise şi Conoco – îşi aminteşte el – au venit şi au plecat. Sterling Resources a cheltuit aproximativ 100 de milioane de dolari în concesiunile Midia şi Pelican. Chiar dacă rezultate descurajante au fost comunicate recent în legătură cu concesiunea Muridava, compania este încă interesată să obţină mai multe licenţe în Marea Neagră.

Stimate domnule Mark Beacom, ce a găsit compania dumneavoastră în apele româneşti ale Marii Negre şi cât de departe sunteţi de fapt de începerea producţiei?

Pentru a începe producţia trebuie să se treacă mai întâi printr-o ecuaţie în care este necesară calcularea preţului la gaze, costul de capital, impozitele plătite şi volumele produse. Toţi aceşti factori hotărăsc dacă există un proiect viabil.

Am fost foarte bucuroşi să vedem că România face noi paşi în susținerea operațiunilor la Marea Neagră. De exemplu, liberalizarea prețurilor a fost importantă pentru noi, unul dintre factorii – cheie care trebuiau să se întâmple. Legea Gazelor a fost absolut vitală, deoarece nu contează doar cât de mare este prețul. Trebuie să ştim dacă prețul este determinat de piaţă sau de cineva care stă în spatele unui birou. Putem înțelege forţele pieţei și acestea pot fi rele – prețurile de pe piață pot merge în jos foarte mult -, dar încă am putea avea încrederea de a merge mai departe.

Iar acum e problema accesului fizic. Credem că putem găsi gaze, putem construi platforme, putem să forăm sonde, putem construi conducta offshore, putem găsi punctul de intrare pe uscat, putem construi instalaţia de gaze, însă gazele trebuie să plece cumva de la această instalaţie şi e cale lungă de la coastă până la Sistemul Naţional de Transport şi apoi până la consumator. Acest lucru, pe lângă stabilitatea impozitelor şi redevenţelor, trebuie rezolvat cumva.

Care sunt reuşitele de până acum?

Avem patru mici descoperiri – Ana, Doina, Eugenia şi Luceafărul, cu un volum total estimat la 14 miliarde de metri cubi. Însă exceptând Ana şi Doina, sunt distanţe mari între ele. Trebuie să găsim suficient în aceste mici descoperiri pentru a le uni; una nu este suficientă pentru a plăti pentru toată povara infrastructurii.