Autorităţile din ţările centrale şi est europene, inclusiv România, sunt în continuare reticente când vine vorba de furnizarea tuturor informaţiilor privind costurile reale ale energiei nucleare, arată studiul „Costurile Energiei Nucleare”, realizat în perioada 2013-2014 de un consorţiu de ONG-uri din 6 ţări ale Europei Centrale şi de Est (ECE), printre care şi România.
Potrivit unui comunicat al fundaţiei Terra Mileniul III, partener în realizarea documentului, studiul a pornit de la premisa că energia nucleară încă mai beneficiază de prezumţia de energie ieftină, curată şi sigură, cu toate că în preţul energiei obţinute din operarea unei centrale nucleare sunt incluse doar o parte din costuri, conform Bursa.
„Cheltuielile pentru obţinerea energiei nucleare trebuie căutate de-a lungul întregului proces, din minele de uraniu, trecând prin prelucrarea combustibilului, la funcţionarea de zi cu zi a centralelor şi până la dezafectarea lor,” conform sursei citate, care a ţinut să menţioneze că una dintre cheltuielile majore ale operatorilor de centrale nucleare este gestionarea combustibilului nuclear uzat.
Această problemă încă nu şi-a găsit o soluţionare, în viziunea ONG-urilor care susţin că, dacă industria nucleară ar fi nevoită să-şi achite singură costurile pentru dezafectare, managementul deşeurilor sau asigurarea riscurilor, atunci energia nucleară ar fi foarte scumpă.
Cu toate că ONG-urile partenere Joint Project au încercat să obţină date despre toate cheltuielile care generează costul real al energiei nucleare, o serie de date nu au putut fi clarificate, cum ar fi: metoda de calcul a plăţilor anuale obligatorii, inclusiv a ratei dobânzii şi costul estimat al depozitului geologic de adâncime pentru depozitarea finală a deşeurilor de înalt risc, susţine sursa citată.
Mai mult decât atât, organizaţiile non-guvernamentale afirmă că au descoperit unele deficienţe precum faptul că rata inflaţiei nu este luată în considerare pentru calcularea plăţilor anuale obligatorii, iar valoarea contribuţiilor la fondurile pentru dezafectare nucleară şi de gestionare a deşeurilor radioactive (de 2 euro/MWh) ar trebui să fie revizuită după o perioadă maximă de cinci ani, dar termenul limită nu a fost respectat.
Realizatorii studiului mai precizează că autorităţile dau informaţii puţine în răspunsurile care vin cererilor de clarificare privind aspecte ale costurilor energiei nucleare, sau evită răspunsul în totalitate, precizează sursa citată.
