Acasă » Interes general » 7 măsuri imediate pentru competitivitatea industriei siderurgice din România (studiu EPG)

7 măsuri imediate pentru competitivitatea industriei siderurgice din România (studiu EPG)

17 martie 2025
Analize
energynomics

Industria siderurgică din România traversează o perioadă de incertitudine majoră, confruntându-se cu prețuri volatile la energie, acces limitat la materii prime critice și provocări de finanțare într-un peisaj european orientat către decarbonizare. Raportul lansat de Energy Policy Group (EPG) subliniază importanța implementării unor măsuri urgente pentru menținerea competitivității acestui sector strategic. Într-un mediu industrial în schimbare accelerată, România trebuie să își folosească atuurile – potențialul energetic regenerabil, sectorul auto solid și infrastructura industrială în expansiune – pentru a sprijini tranziția către o producție siderurgică sustenabilă.

 

Extinderea capacității de producție a energiei regenerabile

Accesul la electricitate verde la prețuri competitive este esențial pentru siderurgie, având în vedere consumul ridicat al cuptoarelor cu arc electric. În prezent, deși România dispune de resurse regenerabile vaste, infrastructura limitată și blocajele birocratice îngreunează integrarea capacităților noi în sistemul energetic. Accelerarea implementării proiectelor eoliene și solare, alături de modernizarea rețelelor de transport și distribuție, ar putea asigura stabilitatea prețurilor și securitatea aprovizionării pentru industria siderurgică.

 

Dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen

Hidrogenul verde este văzut ca un element-cheie pentru decarbonizarea producției primare de oțel, însă infrastructura necesară este în fază incipientă. În lipsa unei rețele de transport funcționale și a unor soluții viabile de stocare, producătorii români se confruntă cu incertitudini privind disponibilitatea acestui combustibil esențial. România trebuie să accelereze implementarea Strategiei Naționale a Hidrogenului, să dezvolte coridoare de transport transfrontaliere și să sprijine proiectele-pilot pentru a facilita tranziția către procese siderurgice bazate pe hidrogen.

 

Clasificarea fierului vechi drept resursă critică

Cererea de oțel verde crește, iar reciclarea eficientă a fierului vechi devine o soluție strategică pentru reducerea emisiilor și a dependenței de importuri. Cu toate acestea, România exportă cantități semnificative de fier vechi fără a valorifica pe deplin acest flux de resurse. În contextul competiției europene pentru materiale reciclate de calitate, clasificarea fierului vechi drept resursă critică și implementarea unor politici de stimulare a reciclării interne ar putea asigura un flux stabil de materii prime pentru industria locală.

 

Absorbția eficientă a fondurilor europene

România are acces la multiple mecanisme de finanțare pentru modernizarea industriei, însă rata scăzută de absorbție limitează impactul acestor fonduri. Programele de susținere a industriei mari trebuie ajustate pentru a răspunde nevoilor specifice ale siderurgiei, iar companiile trebuie sprijinite în accesarea schemelor de finanțare existente, inclusiv Fondul pentru Modernizare și Fondul pentru Inovare. Implementarea unor mecanisme de finanțare eficiente, precum Contractele pentru Diferență de Carbon (CCfD), ar putea reduce riscurile investiționale și accelera decarbonizarea sectorului.

 

Crearea unor noi instrumente de finanțare și reducere a riscurilor

Accesul dificil la finanțare este o barieră semnificativă pentru siderurgie, având în vedere costurile ridicate ale tranziției tehnologice. România trebuie să exploreze noi instrumente de reducere a riscurilor, inclusiv garanții de stat pentru achiziția de energie verde, fonduri dedicate proiectelor de decarbonizare și parteneriate public-private pentru dezvoltarea infrastructurii necesare. În plus, o mai bună aliniere la inițiativele europene, cum ar fi Banca pentru Decarbonizarea Industriei, ar putea facilita accesul la finanțare pentru proiectele de modernizare.

 

Atragerea investițiilor private

Pentru a menține competitivitatea sectorului siderurgic, România trebuie să devină un mediu atractiv pentru investițiile private în infrastructură și tehnologii sustenabile. Crearea unui cadru legislativ stabil, predictibil și aliniat cu obiectivele europene privind decarbonizarea ar putea încuraja capitalul privat să contribuie la modernizarea industriei. În plus, facilitarea contractelor de achiziție directă de energie (PPA) ar putea oferi producătorilor siderurgici acces la electricitate verde la prețuri stabile.

 

Dezvoltarea piețelor pentru oțelul verde

În absența unei cereri clare pentru oțel cu emisii reduse, investițiile în tehnologii sustenabile rămân riscante. România trebuie să stimuleze crearea unor piețe dedicate produselor siderurgice verzi prin utilizarea achizițiilor publice ecologice și prin stabilirea unor standarde clare pentru materialele cu amprentă redusă de carbon. Sectoare precum construcțiile, industria auto și construcțiile navale pot deveni locomotive pentru cererea de oțel verde, oferind stabilitate producătorilor care adoptă soluții inovatoare.

 

Cu un potențial considerabil de transformare și consolidare, industria siderurgică din România depinde de implementarea unor măsuri coerente și eficiente. În baza unui sprijin adecvat din partea autorităților și cu o strategie clară de investiții în energie regenerabilă, hidrogen, reciclare și piețe sustenabile, sectorul poate deveni un pilon al economiei naționale și un exemplu de competitivitate într-un mediu industrial cu emisii reduse.

 

***

Ensuring the Long-term Competitiveness of Romania’s Steel Industry este un studiu lansat de Energy Policy Group (EPG), realizat de Mara Bălașa, asociată EPG, și Sabina Strîmbovschi, cercetător principal EPG. Mara este asociat în cadrul programului Clean Economy al EPG. Cu o pregătire în economie și științe politice (BSc University of Warwick), analiză economică aplicată și analiză de date (MSc Stockholm School of Economics), ea cercetează în prezent tranziția ecologică cu accent pe politica industrială. Sabina lucrează ca cercetător principal în domeniul decarbonizării industriale în cadrul Programului de economie curată al EPG. Ea deține un doctorat în științe politice (relații internaționale) de la Universitatea Națională de Studii Politice și Administrație Publică (SNSPA, București).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *