După patru ani de revoluție a exploatării șisturilor, SUA este pe cale de a depăşi producţia Rusiei și Arabiei Saudite şi de a deveni astfel cel mai mare producător mondial de țiței, spun majoritatea analiştilor. Estimările lor diferă însă când vine vorba de perioade şi cantităţi, care sunt dependente de factori variabili, de la progrese în tehnologie de foraj la disponibilitatea finanțării și însuşi prețului petrolului, potrivit Reuters.

Prognozele pentru producția de petrol de șist din SUA variază de la o creștere de 7,5 milioane de barili pe zi (bpz) până în 2020 – aproape dublarea producției interne curente de 8,5 milioane barili pe zi – până la o creştere de 1,5 milioane de barili pe zi, sau mai puțin de jumătate din ceea ce produce acum Irakul.

Estimările privind producţia de hidrocarburi din şisturi sunt depăşite în mod frecvent

Disparitățile sunt la ordinea zilei în privința producţiei de hidrocarburi din şisturi, estimările fiind depăşite în mod frecvent.

În 2012, US Energy Information Administration (EIA) a estimat că producția a opt câmpuri de petrol de șist selectate vor varia de la 700.000 de barili pe zi la 2,8 milioane de barili pe zi până în 2035. Un an mai târziu, aceste previziuni au fost depăşite.

„Problema-cheie nu este dacă producția crește, ci cu cât”, a declarat Ed Morse, șeful direcţiei de cercetare al Citigroup din New York. „Suntem abia la începutul primului set dintr-un joc cu nouă seturi.”

Miza nu ar putea fi mai mare, variind de la investițiile de miliarde de dolari necesare pentru a explora și până la problemele de distribuţie de petrol care stau la baza politicii externe a SUA. Relațiile cu țările precum Irak, Iran, Rusia, Ucraina, Libia și Venezuela sunt definite într-un mod sau altul de probleme energetice.

Protecţie în faţa șocurilor la aprovizionare

Statele Unite, o națiune transformată de embargoul asupra petrolului arab din 1973, ar putea deveni independentă energetic până în 2035, potrivit previziunilor optimiste ale BP Plc și Agenției Internaționale pentru Energie. Dacă se ia în calcul şi producţia în creștere a ţărilor vecine bogate în petrol, continentul american beneficiază de protecţie în faţa șocurilor la aprovizionare.

„Privind către America de Nord, inclusiv Canada și Mexic, suntem mult mai stabili punct de vedere politic”, a declarat Lisa Viscidi, director de programe al asociaţiei Dialogului Inter-American din Washington.

Totuşi, multe companii sunt de părere că în pofida previziunilor, nu toate câmpurile petrolifere pot fi exploatate în profit.

De exemplu, pe baza estimărilor optimiste, un fost director al Chesapeake Energy, Aubrey McClendon, a cumpărat teren în Utica, Ohio şi a sperat că reprezintă o oportunitate de 500 miliarde de dolari. Geologii din acest stat au estimat câmpul la 5,5 miliarde de barili. Însă anul trecut, după luni de foraj, producția medie a Chesapeake a fost de doar 80 de barili pe zi. Concurentul BP a pierdut 521 milioane dolari și a renunţat la propriile deţineri din Utica la doar doi ani după ce concesionase 34.000 de hectare.

Conform unor estimări, doar la câmpul de la Bakken producţia se poate ridica la 1,74 milione bpz în a doua jumătate a acestei decade, conform celei mai bune estimări din şase obţinute de Reuters. Cea mai pesimistă era de 1 milion bpz.

Conform EIA, agenţia SUA responsabilă cu prognozele energetice, producţia petrolului de şist va creşte cu 37%, de la 3,5 milioane bpz în 2013, la 4,79 milioane bpz în anul 2020. Însă unii analişti susţin că există prognoze şi mai optimiste. Conform IHS Energy, producţia a doar trei perimetre din SUA poate urca la 6 milioane bpz până în 2020.

Sursa

Reuters