###author###
Ideea vehiculată tot mai des conform căreia în spatele opoziţiei faţă de proiectele de explorare a gazelor de şist s-ar afla un finanţator puternic nu este nouă. Însă declaraţiile recente ale lui Iulian Iancu, președintele Comisiei de industrii și servicii din Camera Deputaților, prin care se confirmă implicarea unui stat precum Rusia în finanţarea manifestărilor împotriva gazelor de şist, răstoarnă întreaga pleiadă de afirmaţii, de cele mai multe ori hilare, lansate de propagandiştii aşa-zis ecologişti şi, se pare, finanţaţi (cel puţin în parte) de Moscova.
Unul din capetele de acuzare al opozanţilor proiectelor gazelor de şist, conform căruia un procent mare din teritoriul României a fost concesionat firmelor exploatatoare, este pe cât de incorect, pe atât de hilar: ne-am dori să avem atâtea gaze de şist.
Din păcate, chiar şi perimetrele concesionate – în mare parte în Moldova – se pot dovedi ineficiente economic, şi asta abia după definitivarea explorărilor.
Întrebările pe care ar trebui să şi le pună fiecare participant la astfel de manifestări de protest ar fi: cât de bine informaţi sau dezinformaţi sunt românii, inclusiv ei înșiși, cu privire la o industrie foarte specializată, pentur înțelegerea căreia e nevoie de mulți ani de pregătire şi experienţă, în fine, dar mai ales cine stă în spatele protestelor (a se citi cine finanţează)?
Cât de bine informaţi sau dezinformaţi sunt românii?
O sugestie în legătură cu cât de avizate au fost persoanele prezente la proteste a venite zilele acestea de la Iulian Iancu. Un alt răspuns poate fi oferit de multitudinea de materiale promoţionale răspândite pe tot cuprinsul ţării şi o mână de lucru tânără angajată de fundaţii – toate acestea presupun costuri şi nu întotdeauna mici. Cine le finanţează? Cu ce scop?
Apoi, chiar dacă o mulţime de specialişti susţin că s-au descoperit tehnologii nepoluante, protestele continuă – de ce? Un filmuleţ „viral”, cules de pe un site internaţional unde oricine poate „urca” orice, nu poate fi plin de informaţii false?
Efectele nocive ale protestelor în necunoştinţă de cauză s-au răsfrânt şi asupra activităţilor clasice. Există proteste şi acolo unde nu sunt explorări ale gazelor de şist, ci ale hidrocarburilor convenţionale, adică fără riscuri de poluare percepute în cazul celor neconvenționale. Firmele care vor să pătrundă pe terenuriel concesionate sunt împiedicate de persoane „avizate”, proprietari care se tem… – nici ei nu ştiu de ce.
Chiar dacă gazele de şist ar produce poluare prin exploatarea cu lichide toxice sub presiune, ar trebui mai întâi verificat impactul acestei poluări de către specialişti şi nu expediat prin supoziţii foarte slab fondate. Dacă s-a reuşit extragerea gazelor de şist în SUA, o ţară foarte strictă când vine vorba de respectarea legislaţiei, poate ar fi bine să ne vedem interesul naţional şi în România, acum, când se pune problema redesenării graniţelor la mică distanță de noi. În fond, Rusia e la doi pași.
SUA este însă şi mare producătoare de filme comerciale care susţin teoria conspiraţionistă – poate de aici se inspiră şi propaganda aşa-ziselor fundaţii ecologiste, dealftel, foarte tăcute când s-au tăiat ilegal pădurile ţării sau în alte circumstanţe similare. Tot tăcuţi sunt protestatarii în probleme reale, mult mai grave, care ne afectează pe toţi, precum supraimpozitarea muncii.
E adevărat că chiar dacă România va reuşi să extragă gaze de şist, nu este clar la ce preţ vor fi ele vândute şi cui şi dacă asta va duce la o scădere a preţurilor pentru români şi la independenţă energetică sau doar va produce noi profituri unor firme. Însă asta s-ar putea întâmpla doar peste câţiva ani, timp în care putem reglementa clar domeniul.
Între timp, viaţa pe banii Moscovei a unor fundaţii pretins ecologiste trebuie să înceteze. Poate ar fi bine ca sursele de finanţare ale fundaţiilor de tot felul să fie luate la control. Cu siguranţă s-ar afla lucruri interesante.
