Europa nu poate rezolva problema climei pe cont propriu. Dar poate oferi condiţiile-cadru stabile pentru a genera un nou val de investiţii în domeniul energiei, inclusiv un standard ETS consolidat şi obiective ambiţioase pentru energia din surse regenerabile şi eficienţă energetică, scrie Hans-Joachim Reck, CEO al Asociaţiei Germane a Utilităţilor (VKU), pentru EurActiv .com.

În mai 2011, la două luni după dezastrul nuclear de la Fukushima, Germania a decis să pună capăt utilizării energiei nucleare până în 2022 şi să crească la 80% ponderea în consum a energiei din surse regenerabile până în 2050.

Aceasta a însemnat o schimbare de paradigmă în politica economică de după război. Marea majoritate a cetăţenilor a sprijinit aşa-numita „Energiewende”, redresarea sistemului energetic. Acest lucru s-a datorat în principal faptului că în primul rând, utilizarea energiei nucleare a fost extrem de criticată ca fiind potenţial periculoasă în ultimele decenii şi apoi, prin faptul că oamenii au dat mai multă importanţă politicilor de atenuare a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, modelul „Energiewende” s-a dovedit a fi o iniţiativă politică foarte curajoasă, pentru că decizia a fost luată destul de ad-hoc şi fără implicarea celorlalte state membre ale UE.

Pentru piaţa europeană internă a energiei, de asemenea, acest lucru a însemnat o schimbare majoră. Mai mulţi actori au susţinut că o astfel de decizie drastică nu poate fi luată de către un singur stat membru al UE, ci şi de celelalte state membre – în special cele vecine Germaniei . Astfel, a devenit foarte clar că Europa a făcut deja progrese importante în drumul sau spre o piaţă europeană internă a energiei, deşi există încă un drum lung de parcurs.

La nivel naţional, în Germania, din păcate, ajustările legislative necesare cadrului politic au fost neglijate. Acest lucru a condus la distorsiuni pe piaţa energiei, fiind puse poveri financiare uriaşe companiilor energetice, consumatoriilor şi economiei în general.

În mod paradoxal, de asemenea, a condus la o creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) în sectorul energetic, ceea ce contrazice obiectivele naţionale şi europene de energie şi climă, chiar dacă cantitatea de energie din surse regenerabile puternic subvenţionată este în continuă creştere. Acest lucru a fost cauzat de o interacţiune nefavorabilă a politicii germane a energiei din surse regenerabile, de concepţia actuală a sistemului european de comercializare a emisiilor dar şi de preţurile relativ scăzute la cărbune.

În timp ce în momentul actual, centralele pe cărbune cu un nivel ridicat de emisii produc mari părţi ale energiei electrice în Germania, mai multe centrale electrice pe gaz nou construite – cele care sunt menţionate în cel mai recent raport al Comitetului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), ca o tehnologie importantă de legătură – sunt în curs de deconectare de la reţea, deoarece acestea reprezintă afaceri în pierdere.

În urmă cu doar câţiva ani, politicienii germani au încurajat operatorii să construiască aceste uzine. Aşa că aceştia le-au construit, cu speranţa că noul cadru politic s-ar adapta noilor obiective şi că ar stimula inovaţiile necesare. Într-un sistem energetic care se bazează în mare măsură pe energie din surse regenerabile, uzinele flexibile şi eficiente sunt necesare atunci când soarele nu străluceşte şi vântul nu bate.

Dar s-a dovedit că investitorii nu se pot baza pe cadrul politic pentru a schimbările necesare. Ei au acum de a face cu investiţii eşuate pe scală largă, în timp ce operatorii de uzine intensive pe cărbune, ineficiente ecologic, câştigă bani. Doar între 2010 şi 2013, gradul de utilizare a capacităţii de centrale electrice pe gaz de către utilităţile locale din Germania a scăzut cu aproape 30%.

Discuţiile prezentului se poartă intens în jurul schimbării acestei situaţii. Un sistem energetic care se bazează tot mai mult pe energiile regenerabile are încă nevoie de capacităţi flexibile şi sigure în cazul în care soarele nu străluceşte sau vântul nu bate. Utilităţi convenţionale flexibile, cum ar fi, de exemplu, centralele electrice moderne pe gaz, pot reacţiona imediat la volatilitatea regenerabile energiile, garantând o sursă de alimentare suficientă în orice moment.

Avem nevoie de un mecanism care remunerează aceste uzine. Desigur, astfel de acţiuni trebuie să fie discutate în cadrul pieţei interne a energiei. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat mai sus, piaţa energetică internă europeană, din păcate, nu este încă o realitate. Prin urmare, în unele state membre se discută în prezent despre punerea în aplicare a mecanismelor de capacitate, sau s-a făcut deja acest lucru.

Un sistem ETS izolat

Aceasta este doar una din provocările cu care ne confruntăm în prezent. Cealaltă constă în sistemul izolat al UE de comercializare a emisiilor (ETS). Îmbunătăţirea protecţia climatice este unul dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă societatea ca un întreg.

Avem nevoie este un set clar de reguli şi de încredere pentru a consolida sistemul ETS, cel mai puternic instrument de care dispunem, cel mai mare sistem de comercializare a carbonului din lume, cu conexiuni către alte pieţe de carbon la nivel naţional. Acest lucru este nu numai de cea mai mare importanţă pentru pieţele naţionale şi europene de carbon, ci, de asemenea, şi în încheierea de acorduri suplimentare în politica internaţională privind schimbările climatice.

În acest sens, propunerea privind Rezerva de Stabilizare a Pieţei este o una interesantă, care ar trebui să fie elaborată mai adânc. Cu toate acestea, această rezervă nu ne scuteşte de dispariţia de pe piaţă a cel puţin puţin două miliarde de certificate.

Vor urma negocierile pentru acordul de follow-up al Protocolului de la Kyoto, în acest an, în Lima, iar anul viitor, în Paris. Cel mai recent raport al IPCC afirmă în mod clar de ce este nevoie urgentă de măsuri la nivel internaţional. Dacă vrem să se limiteze creşterea temperaturii globale la 2 grade, trebuie să se limiteze concentraţia GES în atmosfera la aproximativ 450 părţi per milion (ppm), pe termen lung.

Dar dacă mergem mai departe, aşa cum facem acum, cu o creştere similară a economiei şi a populaţiei, s-ar putea să ne confruntăm cu o concentraţie de până la 720 ppm, ceea ce duce la creşterea temperaturii cu până la 4 grade sau mai mult.

Desigur, Europa nu poate rezolva problema singură. Trebuie să fie şi alţii care susţin în mod durabil acest sistem. Producţia de energie şi căldură are o pondere de 25% din emisiile globale de GES şi a fost unul din cei mai importanţi factori ai schimbărilor climatice – cu tendinţă de creştere: a fost responsabilă pentru 47% din creşterea emisiilor de GES la nivel mondial între 2000 şi 2010.

Asta înseamnă că o acţiune politică trebuie să se concentreze asupra acestui sector. IPCC ne-a reamintit, că o acţiune internaţională imediată este necesară pentru a menţine costurile de atenuare la un nivel cât mai scăzut posibil. Dacă vom începe în 2030, costurile se vor dubla faţă de un start rapid, acum.

La nivel global, sunt planificate şi construite prea multe uzine pe bază de cărbune. Odată ce vor fi în funcţiune, ne vom confrunta cu o de blocare a situaţiilor care provoacă inerţie în ceea ce priveşte trecerea de la sisteme de energie pe baza de combustibili fosili la cele ce se axează pe energia regenerabilă.

Este important, pentru viitoarele negocieri internaţionale privind schimbările climatice, ca Europa să trimită semnale puternice, să ia responsabilitatea în serios şi se angajeze ferm la combaterea schimbărilor climatice. Alte state, în special cele care nu au avut o creştere economică similară în ultimele decenii (şi care nu au contribuit în mod similar la schimbările climatice) aşteaptă de la noi pe bună dreptate să se facă acest lucru.

Numai într-o atmosfera în care există încredere că toţi agenţii se angajează să urmeze obiectivele, rezultatele necesare pot fi realizate. Prin urmare, şefii de stat şi de guvern din UE sunt chemaţi să decidă obiective concrete în următoarea lor reuniune la nivel înalt care va avea loc pe 23 şi 24 octombrie 2014.

Acum cade în sarcina Uniunii pentru a oferi condiţii stabile şi sigure pentru cadrul de politică pentru 2030 privind clima şi energia, care stabileşte scenariul pentru următorul deceniu. Parlamentul European a propus anterior obiective obligatorii pentru 2030: reducerea cu 40% a emisiilor cu efect de seră şi un sistem energetic care se bazează cel puţin pe 30% din surse de energie regenerabilă. Mai mult, a existat o majoritate care a sprijinit obiectivul de a ridica eficienţa energetică cu 40% până în 2030.

Cu toate acestea, va trebui să aşteptăm pentru a vedea care sunt propunerile legislative ale Comisiei Europene şi modul în care noul Parlament European se va poziţiona. În ceea ce priveşte statele membre ale UE, a devenit evident că există percepţii diferite cu privire la beneficiile şi costurile noilor obiective. Va fi o provocare pentru a le aduce împreună, întrucât mixul de energie este din ce în ce mai diferit.