Aproape 8 milioane de oameni locuiesc în peste 83 de mii de blocuri din România. Cele mai multe dintre aceste clădiri multietajate au fost proiecte și construite pentru a fi racordate la sisteme de încălzire centralizată, cu mult mai eficiente din punct de vedere energetic decât soluțiile individuale. Totuși, sistemele de alimentare centralizată cu căldură s-au degradat constant în ultimele decenii, ceea ce a condus la dificultăți majore atât în asigurarea serviciilor necesare consumatorilor, cât și în administrarea eficientă a societăților comerciale din acest sector. Soluțiile “de sus în jos” se lasă așteptate și deocamdată nu se întrevede nicio abordare care să unifice toate perspectivele: tehnic-tehnologic, financiar, administrativ și politic. Un nou model își caută chipul, sub presiunea tendințelor “de jos în sus”: debranșări, neplată, insolvențe/faliment, investiții punctuale și decizii de urgență din partea autorităților.

Blocaj financiar

Cea mai vizibilă realitate este blocajul financiar. În fie­care toamnă, furnizorii și distribuitorii de agent termic intră în atenția opiniei publice din cauza problemelor care lasă zeci de mii de oameni fără apă caldă și încălzire. Datoriile istorice și cele mai recente se rostogolesc de la beneficiari până la companiile de gaze și blochează livrările. Întreg lanțul de încasări este viciat, ceea ce face ca datoriile și penalitățile să provoace insolvența sau falimentul societăților de alimentare centralizată cu căldură.

O analiză realizată de ATH Energ arată că în ultimii cinci ani, șase mari orașe au rămas fără sisteme de alimentare centralizată cu căldură (SACC) funcționale (Reșita, Alexandria, Târgoviște, Brăila, Târgu Mureș, Zalău), iar în alte cinci orașe, societățile respective au intrat în insolvență (Drobeta Turnu Severin, Galați, Bacău, Piatra Neamț, Suceava).

Municipiul București este cel mai mare consumator de încălzire în sistem centralizat din România, cu peste 1,7 milioane de locuitori racordaţi la sistemul de termoficare. În luna octombrie, aceștia s-au confruntat cu câteva săptămâni în care căldura și apa caldă au venit intermitent, insuficient sau deloc. Elcen n-a putut livra către RADET volumele necesare de agent termic, după ce GDF SUEZ, furnizorul său de gaze naturale, a refuzat să-i mai pună la dispoziție materia primă, pentru a atrage atenția asupra facturilor neîncasate. Producătorul de agent termic recunoaşte că are restanţe, dar pune aceasta în sarcina RADET. “ELCEN a acumulat datorii în valoare de 88 de milioane de lei către Distrigaz, în timp ce avem de recuperat de la RADET aproximativ 2,5 miliarde de lei, fără să mai calculăm şi penalităţile, pentru energia termică livrată şi neplătită în perioada noiembrie 2012 – septembrie 2014”, arată Elcen. De partea cealaltă, Primăria Capitalei asigură că RADET a plătit aproape 700 de milioane de lei pentru energia termică primită în primele nouă luni din 2014. Sunt însă nenumărate facturi restante din partea populației, unele mai vechi de 8 ani de zile, iar multe dintre locuințele cu restanțe la plată aparțin primăriilor, care acumulează cea mai importantă pondere în totalul datoriilor.

Fuziuni și externalizări

Una dintre soluțiile administrative invocate este fuziunea producătorului și distribuitorului de energie termică pentru a depăși blocajul financiar și pentru a optimiza întreg fluxul. Capitala oferă modelul tipic pentru această situație. După multe luni de discuții în contradictoriu, consilierii municipali au aprobat proiectul privind fuziunea RADET-Elcen, urmând ca noua entitate să intre în subordinea municipalităţii. Nu este încă limpede în ce fel vor putea fi stinse datoriile istorice pe care regia le are către ELCEN și nici dacă se va dovedi mai eficient faptul că municipalitatea va controla şi va coordona atât producţia, cât şi distribuţia de căldură şi apă caldă. Soluția oficială: sistemul integrat ELCEN-RADET urmează să fie concesionat în cursul anului 2015, prin licitație internațională, unui operator cu experiență dovedită, care să asigure viabilitatea tehnică, economică și socială a sistemului.

Nici soluția unui producător privat nu este lipsită de riscuri, după cum arată situația din Suceava. Compania Bioenergy Suceava, singurul producător de energie termică şi apă caldă din municipiu, a anunţat în noiembrie că dacă nu se vor găsi soluţii pentru plata serviciilor prestate va opri livrarea de apă caldă din cauză că nu mai are bani pentru achiziţia de biomasă.

Adrian Bodea, acţionar Adrem Invest, care deţine 49% din acţiunile Bioenergy, a explicat că firma este în blocaj financiar, din cauză că apa caldă pe care a produs-o şi a livrat-o este neplătită. Furnizorul de biomasă Holzindustrie Schweighofer reclamă o datorie de 1,7 milioane de euro pe care o are de recuperat de la Bioenergy și a sistat livrările. Bioenergy a investit aproape 90 de milioane de euro în centrala în cogenerare pe biomasă din Suceava. Compania produce energia termică şi apă caldă pe care le vinde firmei Termica SA, aflată în insolvenţă. Din noiembrie 2013 până în septembrie 2014, Bioenergy a vândut către Termica SA energie termică în valoare de 28,1 milioane de lei, din care a încasat însă doar 12 milioane de lei, iar datoria Termica SA către Bioenergy este de 16 milioane de lei.

Soluții tehnice

Soluțiile tehnice de optimizare la nivelul producătorului nu lipsesc. Ele rezolvă însă doar în mică măsură problemele de eficiență și rentabilitate a sistemului.

Rețelele de termoficare sunt în general depășite, cu o vechime de 30 până la 50 de ani, și supradimensionate cu 30 până la 50%. Ca urmare, pierderile de căldură și agent termic sunt ridicate, iar costurile cu energia de pompare sunt mari, ceea ce conduce la performanţe tehnice medii anuale mult diminuate faţă de cele avute în vedere la proiectare. În aceste condiții, realizarea unui sistem integrat de producere şi transport-distribuţie este una dintre priorități, în opinia specialiștilor.

Una dintre soluțiile avansate de experți este retehnologizarea și redimensionarea capacităţilor de producție şi de transport și distribuția căldurii. Pentru aceasta este nevoie de investiții (mari) și timp (îndelungat) pentru implementare.

O altă soluție, expusă de Victor Athanasovici, în septembrie 2014, presupune o nouă politică naţională pentru costul unitar al combustibilului consumat de sistemele de alimentare centralizată cu căldură, inclusiv prin modificarea reglementărilor ANRE.

Politici contradictorii

În planul politicilor privind termoficarea, autori­tă­țile s-au concentrat, vreme de decenii, aproape exclusiv pe sprijinul acordat utilizatorilor finali, cu costuri mari și adesea neacoperite în realitate, ceea ce a contribuit decisiv la blocajele financiare.

Menținerea unor prețuri relativ scăzute pentru gazele naturale la consumatorii casnici a condus în mod pervers la încurajarea debranșărilor și a soluțiilor individuale, prin centralele de apartament. Impactul asupra sistemelor centralizate este devastator și înseamnă reducerea drastică a clienților finali. De la 3 milioane de apartamente branșate în 1990, s-a ajuns la 1,65 milioane în 2007, pentru ca totalul să coboare la 1,35 milioane în iulie 2014.

În ultimii ani, s-a pus accentul pe reducerea presiunii costurilor cu încălzirea prin reabilitarea termică a clădirilor de locuințe. Au fost reabilitate circa 6-8% din total, la un cost de 2.000 – 2.500 de euro pe apartament. În condițiile în care 90% din clădiri sunt mai vechi de 20 de ani, investiția necesară și durata de implementare sunt foarte mari, astfel că reabilitarea nu reprezintă o soluție pentru viitorul apropiat.

Cea mai recentă opțiune avansată de autorități invocă posibilitatea de migrare a sistemelor de încălzire a populației de la utilizarea gazelor naturale ca energie primară, la electricitate. Încă o dată, o soluție prea puțin realistă, în condițiile în care necesarul de energie electrică pentru încălzirea marilor centre urbane depășește cu mult capacitățile de producție și furnizare din sistemul energetic național. Dacă scepticii vorbesc despre moartea lentă a sistemului centralizat de termoficare, o privire mai detașată constată cum acesta continuă să se remodeleze, de la sine. E adevărat, între timp o mare parte a locuitorilor din aglomerările urbane ajung să sufere de frig.

–––––––––––––––––-

Articolul integral poate fi citit în numărul din noiembrie al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (martie 2015), în format tipărit, scrie-ne la adresa [email protected], pentru a te include în lista de distribuție.