Modificările aduse legii offshore și facilitarea proiectelor de la Marea Neagră sunt primordiale. Se pare că Parlamentul României a ajuns în sfârșit la un consens pentru adoptarea acestor măsuri, în condițiile în care abia ce s-a format un nou Guvern susținut de o largă coaliție, ne-a spus Cătălin Niță, directorul executiv al Federația Patronale din Petrol și Gaze (FPPG). „Controlul asupra prețurilor poate fi pus în aplicare cu cele mai bună intenției dar realitatea este că acesta nu funcționează cu adevărat”, a mai spus Niță într-un interviu exclusiv pentru Energynomics.
De ce se întârzie încă adoptarea modificărilor la Legea offshore și care sunt cerințele FPPG în această privință?
Așa-numita „Lege offshore” a fost adoptată de Parlamentul României la sfârșitul anului 2018 și este încă în vigoare de atunci – Legea 256/2018. Cu toate acestea, legislația nu a încurajat investițiile titularilor de concesiuni, ceea ce nu ar fi trebuit să fie o surpriză întrucât România are cea mai mare rată efectivă de impozitare a producției de gaze offshore (23%) dintre țările europene care contează în producția de gaze offshore, de vreo 4,3 ori peste medie, conform ultimului studiu realizat de Deloitte pe această temă. Modificarea legii este apanajul legiuitorilor români și au existat mai multe semnale de la diferite autorități că modificările necesare pentru a permite dezvoltarea proiectelor offshore sunt acum o prioritate. Era nevoie de un consens politic autentic pentru ceea ce a fost descris de mulți drept un adevărat „proiect de țară” pentru România în acest deceniu. Acest consens pare să fi fost obținut în fine, la sfârșitul acestui an, dar cred că este important să subliniem că nu au existat niciodată solicitări din partea industriei. Companiile implicate au asigurat întotdeauna autoritățile române de sprijinul lor deplin în furnizarea expertizei necesare prin FPPG, pentru a fi luate cele mai bine informate alegeri și vor continua să facă acest lucru pe viitor.
Ca atare, ceea ce a făcut constant FPPG a fost să reamintească tuturor părților interesate implicate în procesul de modificare a Legii Offshore, că trebuie avute în vedere următoarele aspecte, ca precondiții necesare din perspectiva investitorilor pentru ca proiectele să devină viabile și sigure din punct de vedere economic:
- O clauză de stabilitate puternică în contractele de concesiune
- Taxă impusă de guvern să fie redusă la un nivel (~60%) care să ofere proiectelor șansa de a fi viabile din punct de vedere economic
- O clauză privind respectarea principiilor pieței libere
- Condiții fiscale competitive
- Creșterea deductibilității investițiilor la impozitarea operațiunilor offshore de la 30%, la 60%
- Taxa offshore să se calculeze pentru venituri suplimentare de peste 100 lei/MWh (ceea ce înseamnă eliminarea zonei de impozitare cuprinse între 45,71 și 100 lei/MWh)
Cum este afectată piața, pe termen scurt și mediu, de noua lege a plafonării 259/2021?
Pe lângă criza multiplă care a început anul trecut, 2021 a adus o nouă dimensiune la această situație globală și anume o criză energetică care a determinat multe guverne să încerce orice măsuri posibile pentru a gestiona consecințele pe termen scurt ale acestei situații.
Deși măsurile de control asupra prețurilor pot avea ca obiective accesibilitatea și stabilitatea economică, ele pot avea efectul opus. Pe termen lung, se știe că prețurile controlate conduc la probleme precum penuria, raționalizarea, deteriorarea calității produselor și piețele ilegale care apar pentru a oferi prin canale neoficiale mărfurile ale căror prețuri sunt controlate.
Controlul prețurilor poate fi pus în aplicare cu cele mai bune intenții, dar realitatea este că nu funcționează cu adevărat. Cele mai multe încercări de a controla prețurile se luptă adesea să depășească forțele economice ale cererii și ofertei pentru o perioadă semnificativă de timp. Când sunt stabilite de comerț pe o piață liberă, prețurile se schimbă pentru a menține echilibrul între cerere și ofertă. Controlul prețului impus de guvern poate duce la apariția unei cereri excesive în cazul plafonării introduse, de exemplu, prin legea 259/2021.
Care sunt efectele programului de ofertare gaze naturale pe piață (GRP), combinate cu liberalizarea?
Obligațiile din Programul de ofertare a gazelor în piață (GRP) ar fi trebuit să genereze mai multă predictibilitate și era de așteptat să conducă la creșterea lichidității pieței de gaze și la formarea unor prețuri de referință corecte. Totodată, era de așteptat să asigurare condițiile de echilibrare comercială a participanților pe piață, precum și creșterea accesului la toți participanții din piață, inclusiv la micii furnizori și clienții finali de gaze autohtone. Consider că ceea ce vedem acum în România ar trebui analizat într-un context mai larg, internațional și ar trebui interpretat ca un eșec în procesul necesar de liberalizare a pieței. Pe de altă parte, este prerogativa autorităților române să găsească cea mai bună modalitate de a face față la ceea ce va fi, cel mai probabil, o iarnă grea în ceea ce privește prețurile la energie peste tot în lume.
La ce ne putem aștepta în viitor din perspectiva prețurilor și al importurilor/exporturilor, având în vedere că multe conducte noi sunt pregătite și gata de a intra în funcțiune?
Pe piețele liberalizate, prețul va fi întotdeauna stabilit de cerere și ofertă. În ceea ce privește oferta, așa cum ați menționat, există proiecte pentru conducte noi. După Nord Stream 1, odată ce Nord Stream 2 va fi finalizat, capacitatea totală a ambelor conducte va fi de 110 miliarde de metri cubi (bcm) pe an. Turk Stream a fost deschis în ianuarie 2020 și funcționează doar la jumătate din capacitate estimată, dar aceasta urmează să crească de două, de la 15,75 la 31,5 bcm pe an după și dacă a doua conductă a deveni operațională. Cumulat, aceasta înseamnă că două proiecte care urmează să fie operaționale ar putea să adauge la capacitatea de aprovizionare pe rute de tranzit din afara Ucrainei, încă 141,5 miliarde de metri cubi pe an, aducând marfă în Germania și Turcia, ca principali consumatori europeni de gaz rusesc alături de Italia. Această situație suscită îngrijorarea Ucrainei cu privire la problemele de monopol și posibila utilizare a acestor proiecte ca instrumente politice.
Din perspectiva cererii, Agenția Internațională pentru Energie estimează o posibilă creștere a cererii globale de gaze cu 45% în 2040, ceea ce ar reprezenta oarece oportunități și pentru gazul românesc. Nu în ultimul rând, în înțelegerea tendințelor de stabilire a prețurilor în viitor, digitalizarea și modernizarea sectorului de rafinare și petrochimie sunt de așteptat să reducă costurile de rafinare și pierderile de proces. Acest lucru, la rândul său, este de așteptat să creeze o oportunitate pentru piața din România în următorii ani.
Ce se poate face pentru a accelera proiectul Mării Negre? Am văzut din declarațiile Guvernului că prognoza privind extracția primelor molecule de gaz s-a schimbat pentru 2026. Cum afectează asta investiția și piața?
În ultimii ani, industria a evidențiat în mod constant două aspecte care ar ajuta decisiv la demararea proiectelor offshore la Marea Neagră. Primul este stabilitatea, iar al doilea predictibilitatea. Din păcate, amânările repetate ale deciziilor cheie care trebuiau luate până la anumite date au afectat cu siguranță investițiile, motiv pentru care nu există nicio decizie finală de investiție pentru proiectul Neptun Deep de la niciunul dintre operatori. Probabil, ExxonMobil a ieșit din acest proiect, prin demararea procesului de vânzare către Romgaz, exact din acest motiv. Faptul că proiectele offshore la Marea Neagră nu au fost accelerate cu mult timp în urmă, când piețele de gaze arătau mai bine, ne plasează în această situație care a permis și creșterea prețurilor din cauza creșterii importurilor și a lipsei de pe piață a unor opțiuni suficiente privind gazele românești.
Cu toate acestea, încă mai avem speranță privind acest proiect, sper că am ajuns în sfârșit la punctul decisiv pentru ca acest proiect să fie pus n mișcare. Atât Parlamentul, cât și Guvernul, care este acum mai reprezentativ decât în anii trecuți, pot nu doar să permită proiectele de gaze din Marea Neagră într-un termen foarte scurt, dar pot contribui prin aceasta la sfârșitul actualei crize energetice din România și în cele din urmă să obțină stabilitatea necesară pentru ca țara noastră să obțină o independență energetică și o securitate robustă pentru deceniile următoare.
—————————————-
Articolul a apărut inițial în numărul din decembrie 2021 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.1
