După acheta sectorială derulată pe piaţa energiei electrice din ţara noastră, Consiliul Concurenţei (CC) recomandă introducerea unor instrumente financiare specifice unor astfel de pieţe (de exemplu, contracte pentru diferenţă sau contracte cu opţiune), care să ajute operatorii să-şi gestioneze riscurile financiare generate de eventualele neconcordanţe dintre cerere şi ofertă, conform Bursa.
De asemenea, CC consideră că o mai mare flexibilitate în funcţionare (mix de surse de producere sau de tehnologii) ar avantaja producătorii interni în faţa concurenţilor europeni, în perspectiva unei pieţe regionale, şi, ulterior, a unei pieţe unice comunitare, potrivit unui comunicat trimis astăzi redacţiei.
În România, companiile folosesc preponderent câte o singură sursă primară pentru producerea energiei electrice (apa, cărbunele, combustibilul nuclear, păcura, gazul natural, vântul, biomasa), în timp ce alte firme europene folosesc un mix de tehnologii, fapt ce le asigură o funcţionare optimă.
Ca urmare, autoritatea de concurenţă recomandă societăţilor din domeniu să investească în diversificarea tehnologiilor de producere a energiei electrice, ca să devină mai flexibile în livrarea energiei şi, implicit, mai competitive.
CC subliniază importanţa asigurării independenţei companiilor de stat şi consideră că este necesară realizarea unei delimitări între rolul de acţionar şi cel de administrator al Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri cu privire la companiile din sectorul de producere a energiei electrice.
În privinţa transportului energiei electrice (inclusiv distribuţia), reprezentanţii CC consideră că actualul mecanism de tarifare, diferenţiat pe zone geografice, afectează concurenţa, fără să aducă beneficii consumatorilor sau să fie justificat de siguranţa Sistemului Energetic Naţional.
La nivelul României, cele două componente ale tarifului de transport (tariful de introducere a energiei electrice în reţea şi cel de extragere a energiei electrice din reţea) sunt reglementate diferenţiat pe zone geografice distincte. Astfel, există 7 zone geografice pentru care tariful componentei de introducere în reţea este diferit, iar pentru componenta de extragere există un 8 zone pentru care se percep tarife diferite.
Un astfel de mecanism ar putea fi justificat în condiţiile în care operatorul de transport, Transelectrica, doreşte să încurajeze investiţiile într-una dintre zonele prestabilite, ca să menţină siguranţa şi eficienţa reţelei pe termen lung. Totuşi, analiza CC arată că în aceste zone geografice nu au fost realizate investiţii în noi unităţi de producere sau consum. Consiliul recomandă realizarea unor analize pentru schimbarea modelului de tarifare a activităţii de transport a electricităţii.