„Poate că în ziua de azi uitarea ne-a devenit mai enigmatică decât reamintirea (…)” – așa își începea Sigmund Freud capitolul 7 din “Psihopatologia vieții cotidiene” (1901). Acest text scurt va evidenția modul în care observația de mai sus este relevantă pentru așa-numitele „taxe speciale pentru industria energetică” din Ungaria (botezate: taxa Robin Hood). Poate că alte țări din ECE ar putea învăța din experiența maghiară: costurile economice indirecte ale regimurilor de impozitare a industriei energetice tind să depășească de câteva ori beneficiile bugetare temporare.

Taxa Robin Hood are o istorie lungă și complicată în Ungaria. Totul a început în 2008, sub ultimul guvern socialist. Sistemul de termoficare din Ungaria era o afacere pe minus: plățile de la clienții casnici acopereau doar o parte din costurile (în creștere) de generare și distribuție. Eficiența energetică, utilizarea combustibililor alternativi (cum ar fi apa termală) și modernizarea sistemului existent (sovietic) erau toate subiecte bine recunoscute, dar măsurile au lipsit. Singura excepție a fost așa-numitul „program de izolare a clădirilor”: acesta a fost conceput pentru a îmbunătăți izolarea „blocurilor Kádár” (aproximativ 650.000 de apartamente) și pentru a introduce contorizarea pentru termoficare. Din păcate, actualul guvern a oprit această inițiativă în 2011.

Așadar, industria de termoficare nu avea venituri suficiente pentru a-și acoperi costurile justificate – astfel că prima taxă Robin Hood a fost introdusă în noiembrie 2008. Companiile energetice, de la producători la traderi, au fost obligate să plătească 8% din profitul înainte de taxe către un „fond special pentru încălzirea centralizată”. Legiuitorul a promis ferm că acest aranjament va dura numai trei ani calendaristici. Adăugăm o ultimă caracteristică (importantă): taxa era „achitată în avans” către fondul menționat, sub formă de „avans fiscal”. Guvernul de astăzi a votat ÎMPOTRIVA acestui aranjament încă din 2008, susținând că această propunere este discreționară și nu reprezintă o impozitare echitabilă.

Dând ceasul înainte cu paisprezece ani, care este situația astăzi? Taxa Robin Hood este încă aici, plătită în continuare ca „plată în avans a impozitelor”, vizează mai multe industrii decât în ​​2008, iar cota de impozitare a fost majorată la 41%. Amintindu-ne la Freud, avem aici un exemplu interesant de uitare politică: imediat ce actualul guvern a ajuns la putere în 2010, a uitat de opoziția inițială față de impozitul Robin Hood. Noul guvern a introdus în 2010 o suprataxă specială asupra industriei energetice, cu efect retroactiv, aplicat la pe cifra de afaceri (nu la profitul înainte de taxe). Această impozitare a omorât efectiv sectorul maghiar de trading cu energie. Cu excepția celor maghiari, traderii au plătit taxa pentru anul 2010 (pe baza cifrei de afaceri din 2009) și apoi au părăsit țara; unii s-au întors câțiva ani mai târziu, când ideea de „licență de tranzacționare limitată” a fost introdusă pentru companiile nerezidente în Ungaria. Când suprataxa a fost în cele din urmă eliminată, vechiul impozit Robin Hood a revenit, de la 1 ianuarie 2013, dar acum cu o cotă de impozitare de 31% (din nou bazată pe profitul înainte de taxe). Acest sistem a fost stabil timp de un deceniu, dar apoi, cu doar câteva săptămâni în urmă, guvernul a majorat impozitul la 41%. Analiștii au remarcat că acest aranjament încalcă legislația fiscală maghiară actuală a cărei regulă de bază este că ar trebui să treacă minim treizeci de zile între anunțarea unei noi taxe și punerea sa în aplicare, dar niciun contribuabil nu a demarat o procedură de control judiciar.

Câteva tendințe generale care reies din povestea fiscală Robin Hood:

1. Impozitarea specială aplicată unei industrii este o stradă cu un singur sens: cota de impozitare poate numai să crească (de la 8% la 41% în Ungaria);
2. Indiferent de termenul stabilit de guvernul la putere pentru a elimina impozitul special, acesta nu este respectat. Refrazându-l pe Benjamin Franklin: … în această lume, nimic nu este sigur, în afară de moarte și impozitele Robin Hood;
3. Numărul de industrii supuse impozitului Robin Hood este mereu în creștere (în Ungaria, s-a adăugat distribuția de carburanți în 2021, iar acum chiar înainte de Crăciun au fost incluse companiile farmaceutice); în cele din urmă,
4. Lista taxelor speciale din industrie devine din ce în ce mai lungă: în Ungaria erau patru taxe tip Robin Hood în 2010, acum sunt treisprezece.

Dar a fost o decizie bună pentru societate, în ansamblu? Este taxa Robin Hood scumpă? Sau eficientă și corectă? Analiza economică a acestei taxe nu este neapărat promițătoare. În zona de venituri este simplu: guvernul maghiar a colectat anual aproximativ 80 de miliarde HUF (aproximativ 200 de milioane de euro) din impozitele speciale aplicate industriei. Partea de cost social este mai dificil de cuantificat. Conform T-Energy, una dintre cele mai importante firme de analiză energetică din țară, în Ungaria se tranzacționează contracte de energie electrică însumând în medie 13 miliarde euro, în fiecare an. Comparativ, venitul anual de 200 de milioane de euro de pe urma taxei Robin Hood pare marginal (doar în jur de 1,55%). După cum a amintit mai sus, taxa Robin Hood introdusă în 2010 de noul guvern a declanșat un exod în masă al firmelor de trading din Ungaria. Efectul secundar al acestei plecări forțate a fost că industria maghiară de trading cu energie nu s-a dezvoltat într-o piață competitivă în stil occidental (ca în Germania de exemplu). Recent, când mai multe IMM-uri au fost excluse din așa-numitul regim Rezsicsökkentés, a devenit clar că pe piața maghiară de retail există un singur comerciant: MVM, compania de utilități deținută de stat. Sute de proprietari de IMM-uri au cerut oferte de energie electrică/gaz cu preț fix de la traderii/furnizorii lor tradiționali în iulie/august 2022, dar răspunsul a fost fie un „nu” ferm, fie doar bursele de energie electrică/gaz HUPX/CEEGEX – unde erau disponibile doar oferte cu preț variabil. Cât de mult ar fi putut economisi aceste IMM-uri acum, dacă taxa Robin Hood nu ar fi exilat mulți traderi și furnizori buni din sectorul energetic maghiar în 2010?

În plus, taxa Robin Hood a descurajat în mod activ noi investiții în rețelele energetice maghiare. Într-o puternică rememorare a acestui fapt, guvernul ungar a fost forțat să suspende toate conexiunile viitoare de capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile – SRE la rețelele locale de electricitate cu începere de la sfârșitul lunii octombrie 2022. Argumentul principal a fost că rețelele pur și simplu nu pot face față unei producții mai mari variabilă în funcție de vreme. Cu alte cuvinte, rețelele de distribuție nu fuseseră modernizate. Aceasta este o premieră în UE și, sperăm, ultima: parcurile fotovoltaice sunt gata, au fost investite fonduri private (observație: parcurile fotovoltaice finanțate de stat prin feed-in tariff, cum ar fi KAT și METAR, NU sunt supuse taxei Robin Hood), totuși investitorii-proprietari nu și-au putut conecta unitățile fotovoltaice. Modernizarea rețelelor de distribuție a energiei electrice și a gazelor din Ungaria va dura decenii; numai acest proiect va costa mai mult decât veniturile de 2,55 miliarde de euro generate de impozitul Robin Hood în ultimii treisprezece ani (2009-2022).

În concluzie, analiza economică a impozitului Robin Hood pare să sugereze că partea de cost (concurență redusă în retail + subinvestiție) a fost/este mai mare decât venitul total. Cu alte cuvinte, impozitarea maghiară Robin Hood a fost/este scumpă. Cu cât factorii de decizie își dau seama mai devreme de acest trist adevăr, cu atât sectorul energetic maghiar va fi mai competitiv.

Sperăm că cititorul român găsește studiul de caz de mai sus mai degrabă teoretic, cu puțină sau deloc utilitate practică: cine ar dori să introducă taxe speciale pentru industria energetică în România, dacă sistemul a eșuat atât de grav în Ungaria? Dacă analiza economică de mai sus arată că taxa Robin Hood a fost scumpă în Ungaria, cu siguranță decidenții români vor învăța din această experiență și vor încerca altceva. După cum spune o zicală comună: deștept este cel (cea) care învață din greșelile altora.

Despre autor Jozsef Balogh este senior business developer la Axpo Solutions, Elveția, concentrându-se pe oportunitățile din Europa Centrală și Ucraina în domeniul energiei electrice, al gazelor și al CO2.  A activat în industria energetică din Europa Centrală în diferite roluri începând din 1992.  A fost activ în special în Ucraina și Ungaria.