Prețurile certificatelor de carbon sunt menținute la un nivel ridicat de intervenția în această piață a fondurilor financiare. În același timp, ca principal beneficiar, statul nu are niciun interes ca prețurile certificatelor de emisii să scadă. În acest context, cotația ridicată a certificatelor, care influențează în mod direct prețul electricității, va continua să exercite această influență și pe parcursul anului 2023.
”Prețul certificatelor de carbon va tot crește și va avea un impact negativ asupra prețului energiei. Prețul certificatelor de CO2 a început să fie mai volatil decât prețul acțiunilor pe bursă. Perspectivele nu sunt prea frumoase”, a declarat Casiana Fometescu, fondator al Carbon Expert și președinte al Asociației Române a Carbonului, la EnergynomicsTalks. “Vom depinde în continuare de importurile de energie. Lucrurile sunt șubrede în acest an. Este un an în care ne vom adapta, și va trebui să ne adaptăm inclusiv la nivel psihologic”, mai spus Casiana Fometescu.
Mecanismul de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS) a fost creat de Comisia Europeană în 2005, cu scopul de a reduce emisiile poluante generate de industrie. În acel moment, fiecărei țări membre a blocului comunitar i s-a alocat o cantitate gratuită de certificate, mult mai mare decât era nevoie în acel moment.
Certificatele de CO2 erau alocate gratuit către companiile care erau incluse în schemă, din industrii precum cea energetică, petrolieră, metalurgică, chimică etc. Fiecare compania primea un certificate pentru fiecare tonă de CO2 pe care o emitea în atmosferă, iar dacă depășea pragul de emisii convenit cu Bruxelles-ul, trebuie să cumpere diferența de la alte companii care aveau certificate excedentare.
Mecanismul s-a tot schimbat după aceea. Acum, certificatele se licitează într-un sistem asemănător cu cel bursier, iar Comisia Europeană reduce de la an la an alocările de certificate gratuite cu un factor de reducere inițial de 1,7%, care apoi a crescut la 2,2%, iar pentru anul viitor este propus să ajungă la 4,3%.
Intrarea fondurilor financiare în schema de tranzacționare a certificatelor de CO2 a schimbat radical piața și a provocat creșterea abruptă a prețului. De la un preț de 17 euro pe certificate de CO2 în 2019, în 2020 această cotație a atins niveluri record de 96 sau 98 de euro pe certificate. În cele din urmă, aceste certificate se regăsesc în prețul final al electricității, care s-a triplat în ultimii trei ani, iar una dintre principalele cauze este intrarea jucătorilor financiari în procesul de tranzacționare a certificatelor de emisii. ”Este o piață închisă, deși inițial era deschisă. A devenit o piață financiară, așa că în 2019 au intrat fondurile de investiții, iar în 2020 s-a observat o creștere abruptă a prețului. În 2020 scăzuse prețul certificatului la 17 euro, dar ulterior a ajuns la 96 de euro, cât este azi. Asta înseamnă o implicare mare a jucătorilor financiari”, a explicat Fometescu.
Cum crește prețul? Jucătorii financiari cumpără atât de multe certificate de CO2 încât nu mai rămân disponibile și pentru producătorii care chiar au nevoie de ele – un argument pe care, oficial, autoritățile de la Bruxelles nu îl confirmă. „Comisia Europeană vrea să arate că aceste mecanisme de creștere a prețului nu au loc din cauza actorilor financiari, însă dacă faci o analiză și dacă mergi în direcția aceea vezi că 50% dintre tranzacții sunt deținute de fondurile financiare. Acum, aceste fonduri financiare vând certificatele la un preț de 90 și ceva de euro, companiile care trebuie să le cumpere se sperie și cumpără”, a adăugat Fometescu.
CITEȘTE ȘI J. Balogh: La cald despre încălzirea globală: observații despre piața europeană a carbonului
Comisia Europeană a anunțat deja că în 2024 vor fi retrase de pe piață 90 de milioane de certificate, iar acest lucru va însemna că firmele care au nevoie de ele vor avea la dispoziție mai puține, ceea ce va genera o nouă creștere de preț, pe lângă o forțare artificială de diminuare a activității economice.
Pentru a se proteja de aceste amenințări legate de preț, companiile ar trebuie să ia în calcul eventualitatea angajării unui broker. O serie de companii, inclusiv unele deținute de stat, au apelat deja la această soluție.
În plus, guvernul a anunțat că banii pe care îi obține din vânzarea acestor certificate vor fi direcționați spre investiții de mediu care să reducă poluarea. În realitate, doar 10% din aceste sume au ajuns acolo unde a promis guvernul și nu există un mecanism transparent de verificare a destinației fondurilor. Spre exemplu, o parte din banii colectați în urma comercializării de către stat a certificatelor de emisii poluante a fost alocată programului “Rabla”, administrat de Autoritatea pentru Fondul de Mediu, care încurajează achiziția de mașini, dar nu investițiile în utilaje sau tehnologii mai puțin poluante.
”Nu există o transparență a acestor sume. Statul vinde certificatele pe care le primește gratuit de la Bruxelles, astfel că este interesat ca prețul să fie cât mai mare. Prețul final este plătit de consumator, pentru că dacă firmele nu au putut să se retehnologizeze și nu au avut bani, au crescut prețul produselor. Așa că, în final, consumatorul plătește”, a precizat Fometescu.
Pe de altă parte, din acest an sunt așteptate noi creșteri de preț la energie și, de fapt, la orice produse, ca urmare a introducerii, de către Comisia Europeană, a unei noi taxe – Carbon Border Adjustment Mechanism – pe importul de materiale și produse brute. Oficial, și această măsură este menită să asigure reducerea poluării și sustenabilitatea economiei europene.
România ar trebui să acorde mai multă atenție sprijinirii producerii de energie din apă și biomasă, iar acest lucru ar contribui inclusiv la reducerea dependenței de importurile de electricitate.
”De ceva timp suntem importatori de energie și acest trend se va menține, deși avem capacități de producție. Este nevoie de reforme și trebuie să ne valorificăm resursele interne. Nu valorificăm hidroenergia și biomasa, pe care nu le includem în strategia energetică, includem doar eolianul și solarul, care sunt ambele volatile. Includem și hidrogenul, dar această tehnologie e abia la stadiul de inovație. În schimb, în hidro și biomasă nu se fac investiții. Este păcat că aceste proiecte care pot fi viabile nu luat luate în considerare. Chiar dacă vom face eoliene offshore, vom depinde de import. Trebuie să ne gândim la stocarea de energie și sunt convinsă că vor apărea astfel de proiecte în viitor”, a mai spus Fometescu.