Mihai Melintei, Energy Analytical Studies
În ultimul deceniu utilizarea gazelor naturale a crescut considerabil, reprezentând o treime din creșterea cererii totale de energie, mai mult decât orice alt combustibil fosil. Conform, IEA (International Energy Agency) se preconizează că, cererea pentru gaz în următorii ani va continua să crească, atât în forma naturală, cât și lichefiată. Faptul că poate fi stocat, livrat prin conducte sau în forma lichefiată transportat pe tankere, permite gazului să răspundă fluctuațiilor sezoniere ale cererii și, în același timp, oferă un suport consistent pentru tranziția spre regenerabile. Totodată, piața gazelor naturale este din ce în ce mai globalizată, determinată de disponibilitatea lanțurilor de aprovizionare, de factorii geopolitici și de sporirea cererii de gaze naturale lichefiate (LNG). Suplimentar, în acest context, invazia Ucrainei de către Rusia a afectat în mod grav securitatea energetică internațională, determinând modificări regionale în lanțurile de aprovizionare cu gaze naturale și stimulând proiectul unui hub de gaze regional în Turcia.
Contextul
Evenimentele din Ucraina au crescut importanța geostrategică a regiunii Mării Negre și, de asemenea, au întărit ambițiile actorilor regionali. Valoarea Turciei, ca partener în cooperarea energetică triangulară cu Europa și Rusia, a crescut considerabil. Rutele deja existente de export de gaze din Rusia către Turcia (Blue Stream, Turkish Stream), contribuie atât la satisfacerea cererii interne în creștere a Turciei, cât și la consolidarea poziției Ankarei ca centru/hub de distribuție a gazelor la nivel regional.
Poziția geografică a Turciei, favorizează dezvoltarea hub-ului de gaze la nivel regional. Turcia este situată în imediata apropiere a țărilor producătoare de gaze (Azerbaidjan, Iran, Rusia) și a țărilor consumatoare de gaze, membre ale Uniunii Europene. Astfel, conform planului energetic al Turciei, este acordată o atenție sporită integrării țării pe piețele regionale energetice, observându-se faptul că Turcia poate acționa ca un centru energetic – un hub. Pentru a realiza acest lucru, este necesar să se formeze o piață, să se asigure o infrastructură adecvată și să se realizeze un consensus omnium regional între principalii actori energetici. Îndeplinirea acestor puncte va permite utilizarea oportunităților geografice a Turciei de a interconecta țările producătoare și consumatoare de gaze naturale într-un hub regional.
Proiectul hub-ului de gaze turcesc presupune crearea unei platforme de aprovizionare cu gaze și de stabilire a prețurilor la frontiera cu UE, care ar putea deveni o alternativă la alte centre de determinare a prețului gazului în Europa. Aprovizionarea cu gaz va fi asigurată de: capacitățile conductelor existente între Rusia și Turcia, gazoductele Blue Stream și Turkish Stream, cu posibila extindere a acestora; furnizările de gaze din Azerbaidjan prin Coridorul sudic de gaze (SGC); livrarea gazelor din Iran și Turkmenistan, precum și gazele naturale din zăcămintele turcești din Marea Neagră. În acest sens, Coridorul sudic de gaze este important pentru Turcia, în special, principala conductă de gaze, care trece prin teritoriul Turciei, gazoductul Trans-Anatolian (TANAP). Există o opinie comună cu privire la dublarea aprovizionărilor de gaz prin conducta TANAP, pentru care lucrările au demarat deja. Extinderea TANAP presupune, de asemenea, o creștere a producției de gaze în următorii 3-4 ani în Azerbaidjan, ceea ce va contribui cu siguranță la securitatea energetică atât a Turciei, cât și a Europei de Sud-Est.
Oportunități (O) și riscuri (R)
Trebuie remarcat faptul că, atunci când se vorbește despre hub-ul de gaz din Turcia, liderii naționali au în vedere sensuri diferite cu privire la dezvoltarea acestui proiect regional. Partea rusă este interesată, în primul rând, să-și mențină cota de gaze pe piața europeană prin rutele ce tranzitează Turcia, alternativ celor din Ucraina și conductele Nord Stream. Interesele Turciei însăși sunt cu mult mai ambițioase – transformarea țării într-un hub de gaze de importanță regională, unde vor fi stabiliți parametrii cheie ai pieței gazelor naturale din Europa, inclusiv prețul la gaz. Prin urmare, luând în considerare conjunctura geopolitică actuală de la Marea Neagră, este adecvat situației să luăm în considerare interesele României în cadrul proiectului hub-ului de gaze turcesc, evaluând riscurile (R) și oportunitățile (O) acestuia.
(O) Consolidarea și extinderea infrastructurii SGC
Una dintre oportunitățile cheie pentru România în contextul dezvoltării hub-ului de gaze în Turcia, vizează implementarea celei de-a doua etape a Coridorului sudic de gaze (SGC). Astfel, se poate include pe agenda de lucru dezvoltarea infrastructurii de transport a gazelor naturale prin finalizarea lucrărilor la gazoductul BRUA (Bulgaria – România – Ungaria – Austria), ca parte de extindere a Coridorului sudic de gaze către Balcani și Europa Centrală. De asemenea, în contextul dezvoltării aprovizionării cu gaz prin SGC, ca parte a hub-ului de gaz turcesc, Transgaz din România, alături de operatorii de sisteme de transport de gaze din Grecia, Bulgaria și Ungaria pot intensifica capacitățile de furnizare a gazelor naturale prin Coridorul vertical, care va permite transmiterea de gaze naturale prin fluxuri bidirecționale, din Sudul Europei de Est la Nordul Europei de Est și invers. În acest sens, România poate deveni un important nod regional, interconectând SGC cu Coridorul vertical, care va permite tranzitul unor fluxuri importante de gaze prin România de la câmpul azer de gaze naturale Shah Deniz și terminalele LNG din Grecia către Europa Centrală și de Est, cu importante capacități de înmagazinare.
Extinderea Coridorul sudic de gaze este de o importanță deosebită, deoarece sunt necesari noi furnizori de gaze naturale pentru țările balcanice (Bulgaria, Serbia), țările din Europa Centrală (Ungaria, Austria, Slovacia) și de Est (Republica Moldova), care rămân încă dependente majoritar de un singur furnizor de gaze. România, în contextul realizării proiectului hub-ului de gaze turcesc, poate utiliza hub-ul ca instrument energetic pentru lansarea inițiativei de extindere a SGC în regiune, luând în considerare că hub-urile de gaze necesită o rețea amplă de gazoducte și locuri de stocare (UGS) care să permită vânzarea și deplasarea gazelor în mod operativ, criterii pe care România le îndeplinește.
(O) Gazoductul Transbalcanic și furnizarea de gaze în regim revers
O altă oportunitate pentru România este conectarea gazoductului Transbalcanic la hub-ul turcesc de gaze. Întrucât, hub-ul de gaze va fi amplasat în punctele de intersecție a rețelelor/conductelor de infrastructură energetică, conectarea acestuia cu conducta Transbalcanică nu poate fi neglijată. Astfel, România, va putea furniza volume de gaze naturale Republicii Moldova. În acest sens, Republica Moldova a efectuat lucrări de reconstrucție a conductei magistrale ȘDKRI (Șebelinka – Dnepropetrovsk – Krivoi-Rog – Ismail) pentru asigurarea condițiilor de recepționare a gazelor naturale în regim revers prin conducta Transbalcanică la stația de măsurare a gazelor SMG Căușeni. Chișinău și Baku poartă negocieri cu privire la opțiunea de aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova prin utilizarea conductei Transbalcanice. Grație acordului semnat de compania petrolieră azeră SOCAR și română ROMGAZ, România poate acționa ca un catalizator al acestor negocieri, tranzitând volumele necesare de gaze naturale pentru Republica Moldova.
(O) Gazele offshore de la Marea Neagră
Prezența cererii pe piață din partea clusterelor industriale sau a consumatorilor, accesul la infrastructură pentru toți participanții de pe piața energetică, disponibilitatea unor surse de gaze diversificate, inclusiv un număr mare de producători de gaze este în mod imperios o parte esențială pentru dezvoltarea hub-ului. Pentru România, ca producător de gaze naturale, hub-ul de gaze din Turcia poate fi un element favorabil din perspectiva surselor de gaze diversificate și poate contribui la intensificarea eforturilor pentru lansarea extragerii gazelor naturale offshore din zona economică exclusivă a României de la Marea Neagră (proiectul Neptun Deep). Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, va consolida securitatea energetică a României, asigurând necesarului de gaze naturale din resursele proprii, contribuind astfel la transformarea României într-o piață energetică mult mai concurențială. Devenind un producător regional de gaze naturale, România prin intermediul hub-ului de gaze turcesc va putea tranzacționa contracte de gaze prin intermediul instrumentelor financiare derivate, cum ar fi: contracte futures, put option, swap-uri etc.
(O) Interconectarea conductelor de gaz
Odată cu dezvoltarea hub-ului de gaze turcesc în regiune, România va avea oportunitatea de a promova pe deplin politica pieței energetice a Uniunii Europene în Europa de Sud-Est, întrucât Bulgaria nu are resursele și infrastructura energetică suficiente. Mai mult, cu resursele proprii de gaze, infrastructura și interconectoarele dezvoltate în sectorul energetic, România se află într-o poziție ideală pentru a fi garantul securității energetice în această parte a Europei și o zonă de tranzit pentru aprovizionarea cu resurse energetice din Marea Caspică spre Marea Neagră. În acest sens, se poate facilita implementarea unei conexiuni a conductelor de gaz din Europa de Sud-Est cu cele din Europa de Vest, întrucât, în prezent o astfel de infrastructură nu există, iar o simplă reconfigurare a fluxurilor de gaze în interiorul UE nu va funcționa, deoarece nu există conducte de transport a gazelor naturale între Nord-Vestul și Sudul Europei. Și din această perspectivă, România poate fi interesată de exportul viitoarelor sale rezerve de gaze naturale extrase offshore din zona Mării Negre.
(R) Riscul economic/concurențial
Obiectivul principal al Turciei este ca hub-ul de gaze să formeze o platformă unde vor fi determinate direcții cheie ale pieței de gaze naturale din Europa, inclusiv prețul pentru gaz. Astfel, pe bursa energetică din Turcia EPİAȘ vor fi înregistrați mai mulți producători de gaze naturale, care vor încheia contracte spot pentru furnizarea de gaze, Turcia devenind locul pentru formarea unui preț pentru gazele naturale. În acest sens, România, nu va putea tranzacționa contracte de gaze la un preț concurențial de piață, ci doar la prețul stabilit de hub. România poate gestiona acest risc prin implementarea contractelor futures, care pot acoperi riscul, asigurând împotriva unei eventuale evoluții nefavorabile a pieței și a prețurilor.
(R) Dificultățile politice regionale
Un alt risc este asociat cu alinierea legislație turce la normele europene referitoare la aspecte atât de importante precum managementul companiilor de petrol și gaze și certificarea operațiunilor de furnizare a gazelor naturale. Odată cu dezvoltarea hub-ului de gaze, va fi necesar să se dezvolte noi acorduri cu statele de frontieră, Bulgaria și Grecia. Dificultățile politice în interacțiunea cu acestea, pot constitui un obstacol în calea punerii în aplicare a unor astfel de acorduri. Aceste acorduri sunt importante, luând în considerare că inter-conectorul Grecia-Bulgaria permite tranzitarea gazelor din Azerbaidjan către România.
(R) Turcia – monopol regional pe piața gazelor
Efectele geopolitice pe care le va obține Turcia în urma dezvoltării hub-ului de gaze, creează și ele o serie de riscuri. Turcia va avea ocazia de a influența aprovizionarea cu gaze naturale către Europa de Sud-Est, inclusiv tranzitul gazelor azere furnizate României, precum și stabilirea prețurilor pe piața regională de gaze. Ankara va dobândi pârghii suplimentare de influență asupra UE și a statelor europene individuale. Turcia de jure va fi furnizorul de gaze naturale (chiar dacă prin conducte va fi furnizat un amestec de gaze naturale de origine rusă, azeră, turkmenă, iraniană etc). România poate gestiona riscul ca Turcia să devină un actor de monopol pe piața energetică regională prin utilizarea propriilor resurse de gaz offshore. Cu gazele din Marea Neagră, România poate deveni un actor regional important pe piața energetică, cu impact semnificativ în securitatea energetică a regiunii.
(R) Evoluția volatilă a prețurilor
Un alt risc legat de hub-ul de gaze din Turcia este asociat cu construirea unei noi infrastructuri pentru rutele de aprovizionare, care va determina creșterea volatilă a prețului combustibilului furnizat (gaz). Extinderea Coridorul sudic de gaze, interconectarea SGC cu Coridorul vertical, dezvoltarea infrastructurii energetice în regiune, per ansamblu, inclusiv sporirea extragerii gazelor naturale de către principalii producători, în special Azerbaidjan, pot fi motivul creșterii prețurilor la gazele naturale, care vor fi resimțite de economiile statelor din regiune, inclusiv de România. O gestionare pentru acest tip de risc poate fi planul REPowerEU, care prevede investiții specifice în infrastructura de gaze pentru a asigura securitatea aprovizionării la nivelul întregii UE.
Concluzii
Odată cu dezvoltarea proiectului hub-ului de gaze în Turcia, geografia exporturilor de gaze naturale în regiunea Mării Negre se diversifică, contribuind la întărirea securității energetice a Europei. Indiferent de implementarea specifică a proiectului hub-ului de gaze (extinderea conductelor de gaz existente sau construcția de noi conducte de gaz, precum și orice alte formate de interacțiune între părțile implicate în dezvoltarea infrastructurii de gaze la nivel regional) va fi abordată o strategie de tip win-win, întrucât majoritatea riscurilor asociate cu activitatea hub-ul de gaze pot fi gestionate. În condițiile în care piețele tradiționale de vânzare nu fac față crizei energetice, iar oportunitățile economice sunt înlocuite de considerente geopolitice, cooperarea la nivel regional în cadrul hub-ului de gaze devine o realitate necesară pentru diversificarea aprovizionării cu gaze naturale și asigurarea securității energetice la nivel european.
Conform planului REPowerEU, UE are nevoie de o infrastructură de gaze naturale suplimentară, care va contribui la crearea în UE a unei infrastructuri de gaze reziliente și interconectate, contrabalansând integral pierderea viitoare a importurilor de gaze din Rusia. Prin dezvoltarea proiectului hub-ului de gaze din Turcia, România are oportunitatea de a completa și interconecta infrastructura energetică europeană la resursele din regiunea Caspică, inclusiv în domeniul energiei regenerabile prin realizarea Acordului semnat între Guvernele Azerbaidjanului, Georgiei, României și Ungariei privind Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării și transportului energiei verzi.
_____________________________________________
Articolul a apărut inițial în numărul din iunie 2023 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.