Uniunea Europeană (UE) ar trebui să facă mai mult pentru a sprijini industria europeană de petrol și gaze, deoarece, în ceea ce privește securitatea aprovizionării, acesta ar fi cea mai sigură abordare, consideră Franck Neel, președintele Federației Patronale a Petrolului și Gazelor – FPPG.

„În ceea ce privește diversificarea, cel mai important este să produci în țara ta. Înainte de a vorbi despre diversificare, să vorbim despre încurajarea producției locale pentru că aduce bani, locuri de muncă și securitatea aprovizionării. Când vorbim despre intervenția UE în materie de taxe și reglementări, noi, ca industrie, avem sentimentul că suntem descurajați să investim în Europa”, a declarat Neel, cu ocazia Congresului Central-European al Gazelor Naturale, organizat recent de Transgaz la Sibiu.

UE pare mai preocupată de diversificarea surselor de gaze și favorizează importurile de GNL pe continent, chiar dacă aceasta nu este cea mai bună strategie în ceea ce privește securitatea aprovizionării, accesibilitatea și durabilitatea. De asemenea, regimul fiscal și alte obligații impuse companiilor europene, precum stocarea carbonului, sunt foarte riscante și contribuie la îngreunarea accesului la noi surse de energie.

Potrivit lui Neel, România, de exemplu, și-ar putea folosi rezervele de gaz pentru a produce hidrogen albastru, dar UE nu oferă niciun sprijin pentru acest gen de proiect. “Gazul trebuie folosit în tranziția energetică pentru producerea hidrogenului albastru și în centralele electrice pe gaz, deoarece avem nevoie de flexibilitate.”

Pe de altă parte, atunci când UE importă GNL din SUA sau Qatar, guvernele europene nu colectează nicio taxă.

Pentru a-și atinge obiectivul de diversificare a surselor, Europa trebuie să importe gaze, iar sursa principală este din sudul continentului. Una dintre problemele majore este reprezentată de tarifele transfrontaliere ridicate între țările UE. Stabilirea unor tarife unice de tranzit din punct de vedere al valorii ar putea contribui la creșterea tranzitului de gaze în regiune și, în cele din urmă, la garantarea securității în aprovizionare. „Costă mai puțin să transporți gazele din Texas în Grecia, decât tranzitul din Grecia în România, iar acesta reprezintă o treime din prețul total plătit de consumatori”, a adăugat Neel.

Există, de asemenea, o concurență în creștere între țările europene pentru a securiza coridoarele de tranzit al gazelor, în special dinspre sudul către centrul Europei, iar această situație trebuie evaluată cu mare atenție înainte de a decide construirea de noi conducte de energie.

În ceea ce privește piața de gaze din România, unele companii preferă să investească în Ungaria ca urmare unui regim de redevențe mai prietenos. România, însă, ar trebui să se concentreze pe propriile rezerve de gaze onshore, unde micii producători se confruntă cu mari probleme de profitabilitate.

„Numai petrolul este profitabil, gazul nu mai este profitabil”, potrivit lui Neel. El a adăugat că producția de gaze pe uscat trebuie crescută.

Franck Neel a mai spus că gazul din Marea Neagră este unul dintre cele cu ponderi reduse de CO2 și, prin urmare, ar trebui recunoscut în viitorul mix de combustibil din Europa ca o resursă prioritară.