Deşi abia dacă e discutată, următoarea provocare pentru piețele financiare și factorii de decizie ar putea să nu mai fie deflația, ci creșterea remarcabilă prețului petrolului de la minimul ultimilor șase ani atins în luna ianuarie.
De atunci, contractele Brent futures au crescut cu 45%. În cazul în care această tendinţă este susținută sau chiar creşte pe parcursul acestui an, inflaţia de anul viitor ar putea avansa semnificativ, reprezentând o problemă pentru factorii de decizie implicaţi în mare măsură în politici monetar-fiscale relaxate, conform Reuters.
Nu mai puțin de 27 de bănci centrale din întreaga lume şi-au relaxat politica monetară într-o oarecare măsură în acest an, în încercarea de a contracara deflația, încetinirea creşterii economice sau ambele fenomene.
Aceste măsuri au variat de la reducerile ratei dobânzii la programe de „relaxare cantitativă” şi achiziţii de obligațiuni. Toate aceste măsuri au fost luate ca răspuns dat scăderii ratelor inflației și așteptărilor inflaționiste determinate de colapsul cu 60% al prețurilor petrolului din ultima parte a anului trecut.
Pariurile investitorilor cu privire la momentul primei creșteri a ratei dobânzii de către sistemul băncilor centrale american, Rezerva Federală a SUA (Fed), au fost împinse spre sfârșitul acestui an sau poate chiar 2016, moneda euro a scăzut iar pieţele de acţiuni globale au crescut la noi maxime istorice.
Dar multe din aceste mișcări de piață au stagnat, unele chiar mergând în revers. Ipotezele inflaționiste ascunse în obligațiunile cu venit real au revenit, moneda euro este de până cinci săptămâni din ultimele șase, și prețurile activelor exportatorilor de petrol, cum ar fi Rusia, au recuperat o mare parte din pierderile dramatice de anul trecut.
„Temerile cu privire la deflație sunt depăşite, iar acum suntem martorii unor surprize pe creștere, deși riscurile unei inflații scăzute persistente rămân”, a declarat Ruben Segura-Cayuela, economist al Bank of America Merrill Lynch din Londra.
„Un șoc pozitiv pe piaţa petrolului ar avea un efect negativ asupra creșterii economice și ar putea genera volatilitate”, a spus el.
În căutarea unui maxim în randamentul înalt energetic
Există diferite estimări cu privire la modul în care preţul petrolului poate afecta creșterea economică și inflația.
Contractele Brent futures pe țiței au crescut cu 20 dolari faţă de nivelul scăzut din ianuarie, la 65 dolari barilul LCOc1. Ceea ce reflectă o creştere de 45%. Totodată, contractele futures WTI CLc1 au avansat cu 15 dolari faţă de nivelul minim din martie, la 58 dolari pe baril. Adică o creştere de aproximativ 40%.
Economistul-șef al Deutsche Bank, Torsten Slok, spune că o creştere de 50% echivalează cu un avans al inflaţiei de bază a SUA cu 0,9% un an mai târziu. Asta ar ridica inflaţia peste nivelul ţintit de Fed de 2%, care nu a fost atins de trei ani.
Economiștii UBS susţin că o creștere de 15 dolari a barilului ar ridica inflaţia din SUA cu 0,6 puncte procentuale anul viitor, o creştere de 25 de dolari ar echivala cu o majorare de1%, iar la un avans de 35 de dolari s-ar adăuga 1,4%.
Estimările echivalente pentru zona euro sunt: o creștere de 15 dolari adaugă 0,5% la inflația globală, de 25 dolari – 0,8 puncte procentuale și de 35 dolari, 1.1 puncte procentuale.
Chiar și în cazul celor mai extreme variante ale acestor scenarii, este puțin probabil ca politicile Băncii Centrale Europene sau FED să se schimbe- procesul de relaxare cantitativă promite o cumpărare de obşigaţiuni de 1.000 miliarde euro până în septembrie anul viitor, iar FED va creşte, probabil, rata dobânzii la sfârșitul acestui an.
Și dacă este puțin probabil ca politicile monetare să reducă posibila revenire a anticipațiilor inflaționiste, atunci pieţele au nevoie de modele bazate pe rate viitoare mai mari ale inflaţiei.
Piețe au reacționat deja. Așa-numita inflaţie prognozată pe cinci ani, care măsoară prognoza de inflaţie a BCE, a urcat la 1,7% faţă de un nivel minim-record precedent de sub 1,5%.
Acesta încă se încadrează sub ținta de inflație a BCE de „sub, dar aproape de” 2%, dar Mario Draghi și colegii lui vor uşuraţi de faptul că inflaţia, cel puţin, se îndreaptă în direcția cea bună.
Așteptările inflaționiste din SUA au recuperat teren, de asemenea, de la minimele multianuale. Estimările pe doi ani au crescut la 1,6% faţă de -0,16% la mijlocul lunii ianuarie, notează David Absolon, director de investiții la Heartwood Investment Management.
Rata de rentabilitate la 10 ani, diferența dintre rata nominalăa randamentului oferit de Trezorerie și randamentul real al obligațiunilor indexate cu rata inflației, a crescut la 1,9% de la 1,53%.
Această abatere în sus ar trebui să continue atât timp cât prețul petrolului rămâne stabil, ridicând rata de rentabilitate înapoi spre media pe termen lung de peste 2%, a declarat Iain Stealey, manager de fond al JP Morgan Global Bond Opportunities Fund.
„Am văzut deja ceva mișcare. Dar ar putea fi încă loc pentru un avans mai consistent”, a spus el.
Un alt domeniu pentru care investitorii ar putea arăta interes în urma stabilizării preţului petrolului ar fi obligațiunile cu randament ridicat în sectorul energetic al SUA, care au depasit indicele general în acest an pe măsură ce barilul şi-a revenit.
