Pentru România, tehnologia de captare și stocare a carbonului (CCS) a ajuns în prim-plan, având în vedere angajamentele ambițioase asumate de UE în domeniul climei, impuse prin regulamentul net-zero industry act (NZIA). Conform prevederilor NZIA începând cu anul 2023, din cele 50 de milioane de tone de CO2 asumate de UE pe an, a fi captate şi stocate, România are obligația de a asigura stocarea a aproximativ 9 Mtpa (milioane tone pe an), se arată într-un nou studiu realizat de Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG).
În ceea ce privește această obligație de stocare, numai industria cimentului are nevoie de o capacitate de stocare de aproximativ 8 milioane de tone de CO2/an.
Conform răspunsurilor obținute de Energynomics în urma întâlnirii cu membri FPPG și ministrul Economiei, Ștefan Radu Oprea, România va trebui mai întâi să refacă, prin instituțiile implicate, harta capacităților de stocare și să o aducă la zi, proces estimat la minimum 2 ani. Ulterior, companiile vor beneficia de fonduri europene obținute prin Fondul de Inovare, proiectele find depuse individual de fiecare companie implicată. Injectarea de CO2 în subteran ar fi avantajoasă prin prisma lipsei taxării prin certificate de CO2, care, teoretic, ar costa mai mult companiile. Totuși, un calcul primar, bazat pe cifrele de azi, arată că firmele implicate ar avea nevoie de investiții de 4,5 miliarde de euro pentru a stoca 9MTpA în 15-20 de ani. Totodată, ministrul Ștefan Radu Oprea a devoalat nivelul extrem de dur al negocierilor purtate cu Bruxelles-ul, în pofida prezentării riscului de relocare al unor mari companii prezente în România, în cazul în care costurile CCS rămân cele de azi. ”Întotdeauna mă voi duce la Comisie (Comisia Europeană – n.r.) ca să susțin companiile din România”, a spus Ștefan Radu Oprea.
Principalele concluzii ale studiului FPPG
”Tehnologia CCS are potențialul de a sprijini tranziția echitabilă, generând oportunități și putând preveni un impact social negativ al tranziției asupra economiei naționale. Acest lucru poate fi facilitat prin generarea de noi locuri de muncă pentru lucrătorii din sectorul petrolului și al gazelor naturale, având în vedere similitudinea competențelor și expertizei necesare între acest sector și dezvoltarea, implementarea și gestionarea proiectelor CCUS”, spun oficialii FPPG.
Potrivit Global CCS Institute, captarea și stocarea carbonului încep să se extindă, iar proiectele de captare și stocare a carbonului au atins o capacitate fără precedent. La data de 31 iulie 2023, capacitatea totală de captare a CO2 a inițiativelor comerciale de CCS aflate în curs de dezvoltare, construcție și exploatare, în sectorul public, se ridica la 361 de milioane de tone pe an (Mtpa), ceea ce reprezintă o creștere de aproape 50 % în comparație cu cea raportată în raportul “2022 Global Status of CCS”21. Începând cu iulie 2023, există 392 de proiecte în curs de dezvoltare la nivel mondial, dintre care 41 sunt operaționale. Capacitatea totală de captare a acestora se ridică la 361 de milioane de tone pe an.
Așa cum sunt concepute în prezent modelele de afaceri internaționale pentru CCS, o etapă importantă a fost primul transport transfrontalier de CO2 cu o navă din Belgia în Danemarca pentru stocare geologică în 2023. Este demn de remarcat faptul că majoritatea proiectelor CCUS operaționale22 din întreaga lume sunt asociate cu industria petrolului și a gazelor naturale.
Sunt în curs de dezvoltare situri de captare și rețele de transport pentru a furniza servicii pentru sursele regionale de CO2. Aceste surse sunt, de obicei, situate la mai puțin de 1.000 de kilometri de sursa de stocare. Cu toate acestea, sursele pot fi mult mai îndepărtate în cazurile în care dimensiunea și economia proiectului permit acest lucru, în special atunci când principalul mod de transport este cel naval.
Regulamentul UE Net Zero Industry Act – obligația de a asigura capacitatea de injecție pentru producătorii de petrol și gaze naturale
Recent, Consiliul UE și Parlamentul European au ajuns la un acord politic cu privire la Net Zero Industry Act. COREPER a aprobat acordul la 16 februarie 2024, iar Comisia ITRE din cadrul Parlamentului European a aprobat acordul la 22 februarie. A fost promulgată o intervenție substanțială pe piață prin introducerea unor obligații privind capacitatea de injecție pentru producătorii de petrol și gaze distribuite pro-rata pe baza volumelor de producție de țiței și gaze naturale în perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2023, entitățile aflate sub un anumit prag de producție fiind excluse (urmează să fie definite într-un Act Delegat separat). Dispozițiile lasă loc pentru o interpretare dezechilibrată a modului în care cota este alocată Statelor Membre. Astfel, modul în care este concepută și aplicată această cotă prezintă mai multe dezavantaje semnificative pentru noile State Membre, care sunt mari producători de gaze. Pe baza estimărilor provizorii ale Comisiei Europene, acest lucru se va traduce în aproximativ 9 Mtpa pentru România, a doua cea mai mare cotă din UE, după Olanda.
În conformitate cu documentul, Statele Membre sunt responsabile pentru identificarea și transmiterea către Comisia Europeană a entităților relevante, precum și a volumelor de producție de țiței și gaze naturale ale acestora de la 1 ianuarie 2020 până la 31 decembrie 2023. După primirea acestor rapoarte, Comisia va consulta Statele Membre și părțile relevante și va aloca cotele.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile, în termen de un an de la intrarea în vigoare a Regulamentului, entitățile menționate mai sus trebuie să prezinte Comisiei un plan care să prezinte modul în care intenționează să își îndeplinească cerința de contribuție. Se așteaptă ca aceste planuri să: (1) să confirme contribuția entității, exprimată în termeni de volum vizat de noi capacități de stocare și injecție a CO2 puse în funcțiune până în 2030; (2) să detalieze mijloacele și etapele pentru atingerea volumului vizat.
Pentru a satisface volumele preconizate de capacitate de injecție disponibilă, entitățile relevante ar trebui să: dezvolte sau să investească în inițiative de stocare CCS; încheie acorduri cu alte entități; încheie acorduri cu dezvoltatorii de proiecte de stocare sau cu investitorii terți pentru a se asigura că aceștia își îndeplinesc contribuția.
La doi ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului, entitățile menționate ar trebui să raporteze Comisiei progresele înregistrate.
Propunerea menționează că ar trebui încurajată o abordare bazată pe lanțul valoric, atât prin măsuri la nivelul UE, cât și la nivel național. Textul subliniază, de asemenea, că ar trebui să se facă investiții, acordând totodată atenție dezvoltării unor “modele de afaceri viabile pentru întregul lanț valoric al dioxidului de carbon”.
