Nerealizarea unor investiții accelerate în sectorul de distribuție a energiei ar putea face ca, pe termen lung, costul pentru consumatori să fie mult mai mare decât în cazul în care acestea s-ar face, deoarece nu vor putea fi conectate noile tehnologii, noi consumatori şi noi surse de energie, a declarat, marți, directorul executiv al Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie, Daniela Dărăban.
Potrivit ultimelor evaluări ale companiilor membre ACUE, operatorii de distribuție ar trebui să finanțeze, din fonduri proprii, cel puțin 6 miliarde de euro pentru investițiile necesare în următorii 5 ani, iar elementul cheie pentru atragerea investițiilor îl reprezintă cadrul de reglementare care ar trebui să permită recuperarea prin tarifele de distribuție a costurilor de finanțare actuale, din piața de capital, conform Agerpres.
„Din punctul nostru de vedere, în 2030, la cum se aşează piața de energie şi la nevoia ca distribuția să-şi schimbe total rolul pe piață, dacă aceste investiții nu se fac, din estimările noastre, costurile vor fi mai mari decât în cazul unor investiții accelerate. Nu vom putea să conectăm noile tehnologii, noi consumatori sau prosumatori sau noi surse de energie. Se vor deteriora condițiile de funcționare a sistemului energetic, vom avea pierderi economice din incapacitatea de a livra în rețea energia regenerabilă. Ne ratăm încă o dată acest potențial despre care vorbim (de a fi hub energetic – n. r.). Fără distribuție vom fi iar deconectați de la sistemul european. (…) Estimarea noastră este că lipsa acestor investiții va costa mult mai mult în 2030 consumatorul, atât cel casnic, cât şi pe cel non casnic”, a explicat Dărăban, marți, la o întâlnire cu presa.
Potrivit acesteia, impactul în tariful de distribuție al triplării investițiilor din fonduri proprii pe care trebuie să le asigure operatorii de distribuție ar fi, strict pe această bucată, undeva la 5 bani/KWh, creşterea în factură, la un consum de 150 KWh, până în 2030, fiind estimată la 8 lei.
„Pe un scenariu de bază, pe triplarea nivelului de investiții, cel puțin din fondurile proprii pe care trebuie să le asigure operatorii de distribuție, adică de la 2,3 miliarde ne mutăm spre un 6 miliarde euro pe următoarea perioadă de reglementare, vorbim de un tarif care poate să ajungă până în 2030, dar strict pe această bucată, undeva la 5 bani KWh. Este vorba de 5 bani/KWh strict pe suplimentul de investiții necesar pentru a aduce România în filmul realist al tranziției energetice. Creşterea în factură, la un consum de 150 KWh, până în 2030, este de 8 lei”, a spus directorul ACUE.
Ea a subliniat că realizarea acestor investiții depinde foarte mult de cadrul de reglementare, care include câteva elemente importante, precum metodologia de recunoaştere a tarifelor, cum se recunosc investițiile şi rata de rentabilitate.
„O activitate complet reglementată depinde foarte mult de cadrul de reglementare. Cadrul de reglementare include câteva elemente foarte importante: metodologia de recunoaştere a tarifelor, cum se recunosc investițiile şi rata de rentabilitate. Toate aceste documente sunt în momentul de față în dezbatere pentru stabilirea cadrului de reglementare pentru următoarea perioadă de reglementare, adică următorii cinci ani. Dacă aceste decizii nu vor fi decizii care să asigure accesul la finanțarea necesară, probabil că distribuitorii nu vor găsi banii necesari să facă aceste investiții şi ne vom încadra în ceea ce ne va oferta piața la rata de rentabilitate stabilită de ANRE”, a precizat Daniela Dărăban.
Aceasta a semnalat că următoarea perioadă de reglementare este cea mai importantă pentru sectorul energetic, pentru că va asigura, „mai mult sau mai puțin”, tranziția necesară în sensul îndeplinirii obiectivelor asumate deja, până în 2030-2035, respectiv ceea ce operatorii din distribuții vor anunța ca planuri de investiții.
Potrivit reprezentanților ACUE, pilonii principali ai unui cadru de reglementare care să stimuleze investițiile sunt: metodologie tarifară predictibilă şi adecvată realităților de astăzi din piață şi, respectiv, țintelor tranziției energetice; cadru de reglementare stabil cu o consultare adecvată care să permită planificarea şi implementarea investițiilor în beneficiul consumatorilor (cu îmbunătățirea parametrilor serviciului de distribuție); rată de remunerare care să facă posibilă atragerea capitalurilor pentru investiții, respectiv să acopere riscurile în creştere şi condițiile macroeconomice care s-au deteriorat față de anul 2020 (anul aprobării RRR actual), pe care investitorii şi finanțatorii trebuie să şi le asume.
În calculul RRR, subliniază aceştia, intră o serie de indicatori precum riscul de țară/suveran (reflectat de costul bondurilor emise de statul roman), riscurile economice şi de sector precum şi costurile de împrumut.
Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei a publicat, luni seara, proiectul de Ordin privind stabilirea ratei reglementate a rentabilității capitalului investit aplicată la aprobarea tarifelor pentru serviciile de transport şi distribuție ale energiei electrice şi gazelor naturale, pentru a cincea perioadă de reglementare, prin care se propune aprobarea valorii de 6,94% pentru rata reglementată a rentabilității capitalului investit, exprimată în termeni reali, înainte de impozitare, aplicată la stabilirea tarifelor pentru serviciile de transport şi distribuție ale energiei electrice şi gazelor naturale, pe toată durata perioadei a cincea de reglementare, pentru fiecare dintre activitățile reglementate.
„ANRE a avut în vedere ca valoarea indicatorului macroeconomic să se afle în concordanță cu realitatea din cadrul economiei naționale şi europene, în scopul evitării recunoaşterii în cadrul structurii tarifelor reglementate a unor costuri de capital excesive şi în vederea menținerii unui echilibru între interesele operatorilor şi ale utilizatorilor unor servicii publice, respectiv ale consumatorilor finali. De altfel, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare a Energiei (ACER) recomandă autorităților de reglementare compararea parametrilor cu valori
utilizate în alte state membre UE, considerând că analiza comparativă este un instrument important în definirea sau aprobarea unor parametri relevanți”, se menționează în Referatul de aprobare a proiectului.