Rusia a anulat proiectul gazoductului South Stream în decembrie 2014, înlocuind-ul cu o nouă conductă Turkish Stream. Una din urmările acestui proiect ruso-turc este redirecționarea alimentării cu energie în întreaga Europă de Est prin proiectul Greek Stream și Tesla [Balkan] Stream, conform Euractiv.com.
Există trei surse principale de aprovizionare cu gaze naturale conducte către Europa. Ele sunt Rusia, Norvegia și Africa de Nord. Norvegia probabil va menține sau chiar reduce volumele. În plus, Africa de Nord oferă gaz doar în Italia și Spania, iar volumele sale s-au redus semnificativ în ultimii ani.
În ultimii ani GNL-ul (gaz natural lichefiat) a fost furnizat mai mult pentru piețele europene de gaz. Există acum mai multe terminale de gaze GNL în Europa și noi terminale vor fi construite în 2015 de exemplu, în Polonia și Lituania,și, în principiu, este posibil să se importe GNL din SUA. Totuși, Europa a scăzut importurile de GNL din cauza prețului ridicat.
Din cauza faptului că prețurile de import din Asia, dar și cererea de GNL sunt mult mai mari decât cele din Europa, se pare că GNL nu este o alternativă reală la gazul rusesc. Furnizorii de GNL au redirecționat volumele de gaz natural lichefiat către alte piețe premium și piața din Europa poate fi ghidată numai către excedente, atunci când nu crește cererea din Asia.
Construcția Trans Anatolian Pipeline, care va conecta Caucazul de Sud cu granița turco-greacă este deja inițiată, iar construcția Trans Adriatic Pipeline, care duce gaz pe piața italiană, va urma. Aceste investiții vor asigura aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, până în 2019, aduse din Azerbaidjan pe piața europeană.
Gazul rusesc are acum trei căi principale de acces spre Europa: Nord Stream prin Marea Baltică, Jamal, patru conducte prin Belarus și Transgas sau conductele prin Ucraina. Mai mult de 86 de miliarde de metri cubi (BCM) de gaze exportate în Europa de Gazprom au trecut prin rețeaua de conducte ale Ucrainei în 2013 – aproape jumătate din total.
Există, de asemenea, unele motive economice pentru a redirecționa gazul rusesc prin Turkish Stream, în loc de Ucraina, întrucât modernizarea sistemului de transport al gazelor din Ucraina este estimat să coste 19,5 miliarde de dolari. După construirea primei linii a Turkish Stream, linia actuală Bulgaria- Turcia va fi goală, dar cu toate acestea poate fi utilizată pentru fluxul invers către Bulgaria.
Redirecționarea aprovizionării cu energie în Europa de Est
Turkish Stream va restructura complet traseul de alimentare cu energie din Turcia și Europa de Est. Gazul care este în prezent transportat prin conducta Trans-Balkan prin Ucraina spre România, Bulgaria și Turcia va fi re-direcționat, astfel că Turcia va deveni primul, și nu ultimul destinatar al gazului în lanțul de aprovizionare. Un aspect nou: interconectorii de gaze între țări central și est-europene. Acești interconectori permit o mai bună aprovizionare de criză, împreună cu noi capacități de flux invers.
Gazprom a declarat deja Europei că intenționează să înceteze furnizarea prin traseul actual de export prin Ucraina în 2019 și să treacă la aprovizionarea cu gaze naturale prin Turkish Stream. Rusia începe construcția primului din cele patru conducte paralele Turkish Stream, fiecare cu o capacitate de aproximativ 16 miliarde de metri cubi. Gazprom poate folosi această primă conductă în furnizarea către piața de gaze naturale din Turcia.
Alte trei conducte pot fi construite, atunci când UE și țările- în special- din Europa Centrală și de Est vor decide să construiască infrastructura necesară furnizării de gaze naturale din Turcia către piețele europene, gazele fiind transportate în prezent de conducta Trans-Balkan în Turcia prin Ucraina, Moldova, România și Bulgaria.
Expirarea acordului de tranzit privind alimentarea cu gaz rusesc prin Ucraina în 2019, împreună cu finalizarea Turkish Stream înseamnă că Trans-Balkan va fi probabil suspendată. Acest lucru în sine ar fi benefic pentru Turcia, deoarece securitatea aprovizionării nu ar mai fi vulnerabilă politic.
