Mihai Melintei, Energy Analytical Studies
Actuala situație din sectorul energetic al Republicii Moldova subliniază interdependența critică dintre cele două maluri ale Nistrului – Chișinău și Tiraspol – în ceea ce privește aprovizionarea cu resurse energetice. De asemenea, o dispută suplimentară pentru situația energetică din Republica Moldova, determinată de spațiul geografic, rămâne antagonismul între Gazprom și Naftogaz privind tranzitul de gaze naturale de la 1 ianuarie 2025.
Interdependența Chișinău-Tiraspol, furnizarea de gaze naturale și producerea de energie electrică
Republica Moldova a fost puternic afectată de războiul din Ucraina, care a avut un impact semnificativ asupra aprovizionării cu gaze naturale. În acest context, Chișinău a început să caute soluții alternative pentru a reduce dependența față de Gazprom și pentru a-și diversifica sursele de energie. Începând cu decembrie 2022, Republica Moldova a renunțat la achiziționarea de gaze de la Gazprom pentru consumul malului drept al Nistrului. Necesarul de gaze pentru malul drept al Nistrului a fost acoperit prin importuri din Uniunea Europeană. De asemenea, o parte din aceste gaze au fost stocate în depozitele subterane din Ucraina și România, ca măsură de siguranță.
În același timp, din decembrie 2022, întregul volum de gaze naturale de 5,7 milioane m3/zi livrat către Republica Moldova de Gazprom a fost alocat către Moldovagaz pentru acoperirea consumului malului stâng al Nistrului și pentru producerea energiei electrice de către Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan (MGRES), situată în regiunea transnistreană și deținută de compania rusă Inter RAO. Aici intervine o variabilă importantă și anume delimitarea crizei energetice în 2 direcții, furnizarea de gaze naturale și producerea de energie electrică.
Republica Moldova a depus eforturi pentru a-și reduce dependența față de Rusia și pentru a accelera integrarea sa în sistemul energetic european. Astfel, Chișinău a investit în modernizarea infrastructurii energetice și în interconectarea rețelelor electrice cu România, dar și în recepționarea gazelor naturale în regim revers prin conducta Transbalcanică. Cu toate acestea, în ciuda acestor progrese modeste, interdependența energetică dintre malul drept și malul stâng al Nistrului rămâne o problemă majoră, iar sistemul existent de aprovizionare cu gaze naturale evidențiază în continuare vulnerabilitățile Republicii Moldova din sectorul energetic.
Conflictul nereglementat din regiunea transnistreană complică și mai mult securitatea energetică a Republicii Moldova. În cazul în care furnizarea de gaze naturale către regiunea transnistreană va fi întreruptă, Chișinăul se va confrunta cu o criză energetică majoră, având în vedere că Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan produce aproximativ 80% din energia electrică necesară întregii țări. Orice perturbare în procesul de generare a energiei electrice în stânga Nistrului va afecta grav stabilitatea economică și securitatea energetică a Republicii Moldova.
Menținerea unui flux constant de gaze către regiunea transnistreană este un punct critic pentru Chișinău. Atât economia națională, cât și populația, depind de furnizarea de energie electrică din partea stângă a Nistrului la un preț de dumping cu care nu poate concura nici un producător regional. În trimestrul trei al anului 2024, Energocom a achiziționat aproximativ 1,11 miliarde kWh de energie electrică. Ponderea energiei produse de Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan a constituit 82%, însumând 913 milioane kWh, în timp ce termocentralele din Chișinău și Bălți au generat doar 1% din necesarul de consum – 12,15 milioane kWh. 11% din necesarul de energie electrică a fost importat din România, prin intermediul OPCOM. Instalațiile de energie regenerabilă au produs 6% din consumul de energie electrică.
Costul energiei procurate de Energocom de la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan este de 65-66 dolari/MWh. Prețul de import al energiei electrice de la alți furnizori către Republica Moldova variază în funcție de condițiile pieței și de acordurile comerciale, fiind dublu față de prețul pe care Chișinău îl achită la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan.
Situația devine și mai complicată datorită tensiunilor geopolitice regionale. Ucraina a anunțat că nu va prelungi contractul de tranzit cu Gazprom după 31 decembrie 2024, ceea ce ridică îngrijorări pentru Chișinău, mai ales că această decizie ar putea afecta livrările de gaze în regiunea transnistreană. Deși Republica Moldova a renunțat la gazul rusesc pentru malul drept al Nistrului, continuarea furnizării de energie electrică din regiunea transnistreană rămâne esențială pentru economia națională. Tocmai din acest motiv, este esențială delimitarea crizei energetice din Republica Moldova în două direcții, menționate anterior.
Poziția Rusiei
Gazprom, ca urmare a negocierilor din 26 noiembrie 2024, de la Sankt-Petersburg, cu Ministerul Energiei al Republicii Moldova, a subliniat că nu este dispus să susțină pierderile suplimentare pentru furnizarea gazelor în regiunea transnistrean în regim reverse flow prin gazoductul TurkStream și ulterior prin conducta Transbalcanică. Federația Rusă, prin compania Gazprom, a început să ia în considerare multe schimbări din regiune și nu se limitează exclusiv la calculele geopolitice. În acest sens, refuzul de a livra gaze prin rute alternative către regiunea transnistreană ar putea reprezenta o tactică politică a Moscovei, menită să destabilizeze situația internă din Republica Moldova și să afecteze încrederea populației în autoritățile de la Chișinău și în parteneriatele sale europene. Kremlinul ar putea folosi regiunea transnistreană drept un gambit geopolitic pentru a crea o instabilitate Chișinăului și pentru a submina starea politică și economică a Republicii Moldova, având în vedere alegerile parlamentare programate pentru anul viitor.
Actuala situație din sectorul energetic al Republicii Moldova demonstrează că Gazprom furnizează nu numai gaz, dar și ideologie, cu potențialul de a uni sau diviza teritorii, fiind și un factor important în reglementarea politică și economică între Chișinău și Tiraspol.
Rolul Ucrainei
În decursul anului 2024 Ucraina a demonstrat actorilor de pe piața energetică europeană că nu își dorește prelungirea contractului cu Gazprom. În martie 2024, prim-ministrul Ucrainei, Denis Șmîgal a declarat că, deși ar putea extinde tranzitul gazelor naturale către Europa, Kievul nu va negocia direct cu Moscova acest aspect. În această perspectivă se încadrează și mesajele ministrului energiei al Ucrainei, Gherman Galușcenko, care a subliniat că Ucraina nu intenționează să încheie acorduri suplimentare sau să prelungească actualul contract cu Gazprom. În plus, potrivit acestuia, sistemul de transport al gazelor din Ucraina poate exista în siguranță și fără tranzitul de gaze rusești.
Prim-ministrul Ucrainei, în paralel cu teza privind acordul de tranzit, a declarat că Kievul ar putea continua să pompeze gaze naturale din sistemul de transport al gazelor din Ucraina către alte state chiar și după expirarea contractului cu Gazprom dacă „gazul va fi achiziționat de țările interesate înainte ca acesta să fie pompat în sistemul de transport al gazelor din Ucraina”. În acest sens, Ucraina ar tranzita oficial gaz achiziționat de o parte terță. Kievul, deși nu ar urma niciun contact cu Moscova, ar urma să efectueze în mod oficial tranzitul de gaze naturale care de jure ar fi deja gazul procurat de către partea interesată. Într-o astfel de ipoteză, pentru Gazprom aceasta ar însemna să negocieze separat contracte directe cu țările interesate.
În același timp, apare întrebarea de ce Ucraina, din 1 ianuarie 2025, ar refuza să transporte gaze în regiunea transnistreană prin tranzitarea teritoriului său, dar, în același timp, ar accepta transportarea gazului prin conducta Transbalcanică în regim revers, care de asemenea tranzitează aproximativ 100 de km din teritoriul său în regiunea Odessa? Acest lucru se datorează faptului că în perimetrul conductei culoarului Transbalcanic între Punctul de Interconectare Căușeni (Republica Moldova) și Punctul de Interconectare Orlovka (între Moldovatransgaz și Ukrtransgaz actualmente OGTSU) conductele de transport de gaze operate de ambii operatori traversează hotarul Republicii Moldova cu Ucraina de 8 ori și lipsesc noduri de măsurare a volumelor de gaze naturale transportate.
Totodată, transportarea gazului în regim revers prin conducta Transbalcanică modifică punctul final de livrare a gazelor de către Gazprom, care nu va mai fi granița cu Republica Moldova, ci granița cu Ucraina. Astfel, Vestmoldtransgaz (operatorul sistemului de transport de gaze al Republicii Moldova, începând cu 19 septembrie 2023) va fi nevoită să mărească capacitatea de pompare a gazelor la punctele de legătură cu Ucraina. Însă, din nou apare problema tranzitării gazelor prin Ucraina pentru aprovizionarea regiunii transnistrene, ca parte a reversului gazoductului Transbalcanic. O posibilă soluție ar fi mutarea punctului de livrare a gazelor pe teritoriul României s-au acceptarea de către Republica Moldova a riscurilor de tranzit prin teritoriul Ucrainei.
Concluzie și scenarii alternative
Problema securității energetice formează aproape întotdeauna o interdependență complexă și amplă. Pe de altă parte, datorită existenței unei astfel de interdependențe problemele energetice trebuie inevitabil să fie luate în considerare prin prisma problemelor de ordin economic și politic. În cazul în care regiunea transnistreană va rămâne fără gaze naturale după 1 ianuarie 2025, Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan va trece de la gaz la cărbune. Se estimează că rezerva de cărbune va fi suficientă pentru aproximativ 50 de zile. În acest scenariu, prioritate la alimentarea cu energie electrică vor avea instituțiile cu specific umanitar, cele bugetare și de ordin social. În ceea ce privește industria, vor fi susținute doar întreprinderile esențiale.
În cazul întreruperii tranzitului de gaze naturale prin Ucraina la punctul de interconectare Sudzha, capacitatea mărită în septembrie 2024 a gazoductului Transbalcanic în regim de reverse-flow, împreună cu gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău vor fi suficiente pentru a acoperi consumul total al Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană. Posibilitatea tehnică de a furniza gaz malului stâng al Nistrului există. Pentru utilizarea infrastructurii alternative este nevoie însă de implementat unele demersuri, cu riscul majorării prețurilor la energie.
În condițiile întreruperii furnizării de curent electric de la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan, Moldelectrica va fi nevoită să solicite la Transelectrica din România utilizarea insulelor de consum, cu scopul majorării capacității comerciale de import a energiei electrice din sistemul energetic al României, din nou cu riscul majorării prețurilor la energie.
Putem admite că părțile implicate în ecuația energetică a Republicii Moldova vor găsi un modus operandi și o soluție de compromis în care costurile aferente infrastructurii energetice alternative să fie partajate în mod egal.
Subliniez din nou că actuala situație din sectorul energetic al Republicii Moldova demonstrează interdependența critică a infrastructurii energetice dintre cele două maluri ale Nistrului. Republica Moldova va avea și după 1 ianuarie 2025 gaze naturale și energie electrică, soluții alternative sunt, dar pe fundalul antagonismului geopolitic regional putem anticipa creșteri de prețuri.