Acesta este transcriptul mesajului transmis de Cătălina Dragomir, Președintele Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană (RWEA), cu prilejul Energy Strategy Summit, desfăşurat pe 4 iunie la Palatul Cantacuzino din Buşteni.

Bună ziua tuturor. Mulţumesc în primul rând foarte mult pentru invitaţie, ne bucurăm să vedem că poziţia noastră sau poziţionarea s-a schimbat puţin în sensul că suntem invitaţi să ne expunem punctul de vedere pe o strategie pe care o aşteptăm să fie construită. O să încerc fac o legatură cu ceea ce s-a povestit în panel-urile de dimineaţă şi completez mesajul care spunea că o strategie trebuie să se bazeze şi pe resursele pe care le ai la dispoziţie.

Ar trebui să profităm de aceste resurse; din acest punct de vedere, cred că există o uriaşă oportunitate pentru România din punct de vedere al resurselor regenerabile.

Parte din această oportunitate, după cum s-a văzut în ultimii ani, a fost deja valorificată datorită contextului legislativ care la un moment dat a fost favorabil acestei industrii, context legislativ care până la urmă a deviat. Într-un panel de dimineaţă s-a subliniat că suntem parte din Uniunea Europeană, că ne aliniem şi ne asumăm ţintele şi target-urile la nivel de Uniune Europeană, suntem parte a unui sistem complex şi trebuie să ne integrăm şi să continuăm această integrare. Potenţialul despre care am povestit că există şi care parţial a fost valorificat şi-a dovedit deja eficienţa.

Asociaţia Română pentru Energie Eoliană, al cărei Preşedinte am devenit de curând, este una dintre organizaţiile cele mai vechi. Pot spune că toate companiile ce fac parte din Asociaţie au luat de la început această piaţă de nişă şi această istorie a regenerabilelor încă de la implementarea legii sau primelor variante ale legii şi au crescut pe o piaţă tânăra, pe o piaţă de dezvoltare şi care acum s-a transformat într-o piaţă de operare.

În ultimii 2 ani, dezvoltările şi noile capacităţi de producţie aproape s-au stopat, explicaţia este foarte simplă, vine din desele, abruptele şi hai să spunem imprevizibilele modificări legislative. Am monitorizat toată această evolutie legislativă, am încercat să fim un partener activ în relaţia cu autorităţile şi cu partenerii de piaţă, în a trage semnale de alarmă şi în incercarea de a fructifica experienţele pozitive din alte zone europene în care aceste surse regenerabile sunt deja parte a mixului energetic, un mix care face parte din viaţa de zi cu zi a industriei , care şi-a dovedit şi eficienţa şi capacitatea de a se adapta la piaţă. Din păcate, ca în orice industrie, toate aceste dezvoltări, toate aceste investiţii – vorbim de investiţii în energie şi strategii în energie – au nevoie de timp, au nevoie de transparenţă, au nevoie de predictibilitate şi au nevoie de reguli clare ale jocului. Cred că cel mai important este ca nişte reguli clare să fie asumate de toate părţile implicate.

Ceea ce vedem în acest moment în industria regenerabilelor este o industrie tânără care încearcă să supravieţuiască, care încearcă să se adapteze continuu unor noi reguli de piaţă care se modifica săptămânal sau lunar. Industria regenerabilelor a devenit sau capătă tendinţa de a deveni un fel de Cenuşăreasă a energeticii. Legat de asta, îmi pare rău că domnul [Remus] Borza nu mai este aici astfel încât să îmi ofere un drept la replică.Trebuie să recunosc în discursul dumnealui am găsit nişte mesaje puţin contradictori , sau poate nu am reuşit eu să înţeleg complet şi complex discursul dumnealui. Pe de o parte recunoaşterea faptului că apariţia acestor noi forme de energie care sunt de ultima generatie şi inovare tehnologică au permis reducerea preţului energiei electrice, cu un impact direct şi asupra Hidroelectrica, lucru apreciat drept pozitiv de către domnul [Remus] Borza, versus nemulţumirea sa legată de faptul că în ultimii ani de zile aceste capacităţi au explodat pe piaţă, creând distorsiuni şi dezechilibre, pe care în continuare cred că foarte puţini vor să le recunoască, inclusiv faptul că ele sunt asumate de către investitori şi că aceştia participa activ la toate nivelele pieţelor.

Ce aş avea de transmis ca mesaj principal este că o strategie ar trebui în primul rând să fie îmbrăţişată şi acceptată politic, ar trebui să nu existe doar pe hârtie, ar trebui să poată fi implementată, ar trebui să existe pe o perioada suficient de lungă astfel încât să permită toate aceste investiţii pe care ni le dorim în diverse segmente energetice şi că ar trebui să învăţăm din erorile din trecut din zona în care suntem noi. De asemenea, ar trebui să preluăm modelele de succes şi să le adaptăm contextului nostru national. Regenerabilele există în Europa, există ţări cu tradiţie, există ţări care şi-au impus ţinte din ce în ce mai ambiţioase şi care, spre surprinderea multora reuşesc să le şi atingă. Cred că ar trebui să ne impunem nişte ţeluri ambiţioase, pentru a reuşi ca măcar parte din ele să le finalizăm. De asemenea ar trebui, şi aici îmi pare rău că într-adevăr autorităţile nu sunt la masă, ca acest dialog şi parteneriat să existe cu absolut toţi factorii de decizie din piaţă, operatori, distribuitori, producători, furnizori de servicii, investitori, autorităţi de orice natură.

Cred că am reuşit să mă încadrez în timpul acordat, vă mulţumesc foarte mult şi aşteptăm întrebările.