Ing. Marin Slăvilă
auditor energetic

În cadrul acţiunii de reabilitare accelerate, odată cu apariţia OUG nr. 18/2009, privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, au apărut o serie de elemente, pe care legislaţia şi actele normative în vigoare nu le-a putut anticipa.

Prin intrarea în vigoare a OUG nr. 18/04.03.2009 s-a dat startul la programul de reabilitare în ritm susţinut a blocurilor de locuinţe construite între anii 1950-1990, în baza actelor normative valabile în acel moment.

Elaborarea auditului energetic s-a făcut după metodologia MC 001-2006, apărută în anul 2007, cu toate prevederile cunoscute şi aspectele ascunse ale perioadei la care se face referire.

OUG 18/2009 are meritul că a indicat în mod clar, fără posibilitatea de interpretare din partea auditorului energetic, ce lucrări trebuie efectuate astfel încât imobilele reabilitate să realizeze un consum specific pentru încălzire situat sub 100 kWh/mp Au inc.

Prin Ordinul 1071/16.12.2009 se completează şi modifică MC 001/2006, dându-se un exemplu de audit care să corespundă cerinţelor impuse de exigenţele actualizate ale analizei energetice a clădirii (bloc de locuinţe), prin menţionarea consumurilor specifice pentru furnizarea agentului termic, prepararea apei calde menajere şi asigurarea iluminatului artificial.

De asemenea, se precizează soluţiile, respectiv pachetul de soluţii şi se face o analiză pertinentă a eficienţei energetice a reabilitării blocului de locuinţe.

În final, pachetul de soluţii de reabilitare propus este însoţit şi de o enunţare a tuturor consumurilor specifice esenţiale, pentru încălzire, apă caldă menajeră şi iluminat, precum şi a duratei de recuperare a investiţiei, strâns legată de durata de exploatare a fiecărei soluţii în parte.

În momentul de faţă, analiza energetică a clădirilor şi certificarea acestora se face unitar, fără a diferenţia clădirile nou proiectate de cele proiectate anterior, în perioada cuprinsă în OUG 18/2009.

Clădirile destinate locuirii şi care urmează a fi reabilitate, ce fac obiectul OUG 18/2009, au următoarele particularităţi de care ar trebui să se ţină seama în revizuirea şi actualizarea metodologiei de calcul a performanţei energetice:

1. Consumurile nespecifice unui bloc de locuinţe, precum climatizarea, realizată punctual, la anumite apartamente sau în unele incinte ce nu pot fi raportate la întreaga suprafaţă utilă încălzită a blocului de locuinţe. Acest lucru modifică încadrarea blocului prin evidenţierea acestuia într-o grilă nerealistă, înscriind imobilul respectiv într-o clasa superioară de încadrare, evident nereală şi nemeritată.

2. Stabilirea unei referinţe realiste prin păstrarea celei precizate în actuala metodologie.

Prin completarea normativului C107/2010, se propune creşterea rezistenţelor termice minime pentru anvelopa clădirilor de locuit nou-proiectate, mai precis a celor planificate pentru construcţie după luna octombrie 2010.

Pentru blocurile reabilitate, acest act normativ are doar un caracter de recomandare. Aplicarea ca atare a prevederilor C107/2010 fără o analiză în integrum a ansamblului construcţie-instalaţie aduce grave prejudicii în exploatare.

În urma implementării referinţei din normativul C107/2010, se ajunge la soluţii costisitoare de reabilitare a blocului, fără să fie induse efecte economice favorabile, atât timp cât instalaţiile de încălzire centrală existente în imobil nu pot răspunde la o reducere a cedării de căldură de până la 4-5 ori mai mică decât cea pentru care au fost proiectate iniţial.

Orice sistem de reglaj aplicat la distribuţia din subsol, pentru care OUG 18/2009 permite intervenţii, nu poate fi eficient, astfel încât instalaţia blocului cedează mai multă căldură, de care ocupanţii clădirii, în condiţiile unor rezistente termice ridicate, nu au nevoie. De cele mai multe ori, energia termică suplimentară şi nedorită se evacuează prin procedura clasică de aerisire, respectiv prin deschiderea cercevelelor, fiind în cel mai plastic mod cu putinţă «aruncată pe fereastră». De aceea, pentru a evita pierderile nejustificate, ar fi benefic un echilibru în stabilirea soluţiilor, bazelor de referinţă şi altor elemente necesare derulării în condiţii optime şi pe scară largă a programelor naţionale de reabilitare termică, în condiţii de eficienţă economică.

3. Analiza factorilor de decizie privind oportunitatea închiderii balcoanelor la blocurile de locuinţe urmare a Legii nr. 158/2011, ce aprobă OUG nr. 18/2009 şi introduce ca măsură suplimentară de reabilitare închiderea balcoanelor / logiilor cu tâmplărie performantă.

Această măsură perturbă elaborarea auditului energetic şi schimbă întrucâtva regimul funcţional al clădirii.

După cum se cunoaşte, balconul închis cu tâmplărie performantă duce la modificarea regimului spaţiului respectiv, care se transformă dintr-o zona de agrement într-una încălzită indirect (întrucât, în majoritatea cazurilor, nu pot fi montate corpuri de încălzire în balcon).

De cele mai multe ori prin închiderea balconului se eludează reabilitarea anvelopei reale a clădirii (pereţi exteriori, ferestre şi uşi de balcon, ce separă spaţiul încălzit de cel lipsit de această funcţiune), fie din lipsa fondurilor, fie că se consideră că nu mai este necesară izolarea acestor elemente. Pentru aceste situaţii, metodologia actuală nu oferă soluţii privind certificarea clădirii reabilitate, care nu mai are referinţă.

Astfel, referinţa clădirii reale nu poate fi utilizată la clădirea reabilitată, deoarece nu include suprafaţa balconului, care era – şi rămâne – un spaţiu neîncălzit. Şi din punct de vedere legal se încalcă prevederile legii locuinţei, prin modificarea suprafeţei utile locuibile a apartamentului, respectiv a cotelor indivize comune din condominiu.

Pentru rezolvarea problemei, s-ar impune închiderea balconului cu tâmplărie modernă, care să asigure un aspect armonios, dar să nu deţină caracteristici deosebite de performanţă termică şi, evident, reabilitarea în totalitate a anvelopei clădirii reale.

4. Definirea clădirii de referinţă în metodologia actualizată în raport cu clădirea reală

Prin reabilitare, clădirea conţine şi balcoanele închise cu tâmplărie performantă, coform Legii 158 din 11 iulie 2011, de aprobare a OUG 18 / 2009. În metodologia actualizată este necesar să se definească caracteristicile clădirii de referinţă a clădirii reabilitate, care nu mai este identică cu cea a clădirii reale. A se observa că prin închiderea balcoanelor se modifică şi aria utilă încălzită indirect în clădire şi implicit cota indiviză în condominiu.

5. În analiza energetică a clădirilor se calculează rezistenţele termice folosind coeficienţii de transfer termic afectaţi de un coeficient de majorare, ce ţine seama de îmbătrânirea materialului.

Având în vedere că blocurile supuse reabilitării au durate de existenţă ce pot depăşi 40 de ani, coeficientul de majorare nu acoperă degradarea materialelor componente ale anvelopei clădirilor.

Pentru produse din vată minerală sau polistiren, a căror durată de viaţă este mult mai mică, prin aplicarea majorărilor, conform metodologiei neactulizate, rezistenţele clădirii reale şi reabilitate sunt neconforme cu realitatea.

Din varii motive, vata minerală se dezagregă prin dispariţia liantului, iar polistirenul dispare prin fenomenul de sublimare, astfel că aceste materiale dispar, de fapt, din componenţa straturilor anvelopei.

În metodologia revizuită trebuie specificat în clar ca materialele a căror durată de viaţă este depăşită să nu mai fie luate în calcul la stabilirea rezistenţei termice a clădirii reale. În acest mod, certificarea energetică a clădirii reale şi reabilitate devine conformă cu realitatea.

6. În definirea consumului energetic al clădirii, un rol important îl reprezintă calculul consumurilor specifice pentru încălzire, preparare apă caldă de consum, iluminat şi alte consumuri.

Consumurile definitorii şi comune tuturor blocurilor de locuinţe executate după proiecte în perioada 1950-1990 sunt consumurile specifice pentru încălzire, preparare apă caldă de consum şi iluminat. Blocurile de locuinţe proiectate şi executate în această perioadă nu au fost prevăzute cu instalaţii de ventilare/climatizare şi nici cu ventilare mecanică în sistem centralizat, care să cuprindă toată aria utilă a blocului.

În ultimii ani odată cu apariţia pe piaţă a aparatelor de climatizare locală, tip split, o parte din apartamente sau unele camere din apartamente, au fost dotate prin investiţii proprii ale locatarilor cu acest tip de aparate.

Tipurile, nivelul de performanţă, în funcţie de perioada în care au fost montate, sunt diferite, iar unele dintre acestea nu mai sunt funcţionale, fiind depăşite fizic şi moral şi nu mai pot fi puse în funcţiune din lipsa freonului şi a pieselor de schimb.

Ca atare aceste aparate nu pot fi luate în considerare în raportul de analiză energetică, ca şi consumuri stabile de energie electrică şi nici nu pot fi propuse măsuri de creştere a eficienţei energetice pentru această diversitate de aparate. Singura măsură posibilă ar fi înlocuirea lor cu altele noi, de ultima generaţie, ceea ce nu este de luat în consideraţie, având în vedere costurile neacoperite în standardele de cost şi opţiunile proprii ale fiecărui proprietar.

Din acest motiv, introducerea în grila de consumuri specifice a valorii energiei consumate pentru acest tip de climatizare este nereală şi modifică nejustificat încadrarea în clasa energetică a clădirii.

7. Determinarea prin calcul a consumurilor specifice de energie trebuie să fie prioritară în raport cu alte proceduri cum ar fi înregistrări de consumuri, declaraţiile proprietarilor etc.

Din experienţa proprie am constatat că, în condiţiile actuale, majoritatea blocurilor de locuinţe din România se confruntă cu următoarele probleme:

• gradul de ocupare al blocului nu este în permanenţă 100%, mai ales vara
• apartamentele au un grad de ocupare scăzut, (puţine persoane în raport cu numărul de camere)
  consumurile de energie pentru încălzire şi apă caldă menajeră sunt afectate de costurile ridicate ale energiei (chiar şi în condiţiile subvenţiilor pentru căldură), în raport cu veniturile realizate de ocupanţi, în special de pensionari
• majoritatea blocurilor propuse pentru reabilitate sunt prevăzute în apartamente cu contorizare individuală pe apă rece, apă caldă şi robinete termostatate şi repartitoare de costuri pentru încălzire, fapt ce permite intervenţia directă a locatarilor la aceste instalaţii, cu efect direct asupra scăderii consumurilor individuale şi totale ale blocului, în detrimentul confortului
• o parte din locatari s-au debranşat parţial sau total de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice pentru încălzire şi apă caldă de consum. Soluţia alternativă pentru care au optat a fost, fie centrală termică de apartament, fie privarea de căldură şi apă caldă de consum menajer.

În aceste condiţii, valorile consumurilor totale de energie pentru încălzire şi apă caldă menajeră realizate şi citite pe contoarele blocului nu reflectă în mod corect consumurile, în baza cărora să fie certificată corect o clădire de locuinţe, utilizată în condiţii decente.

8. Blocurile reabilitate se află în mare măsură într-un sistem centralizat de furnizare a energiei termice şi este greu de realizat un sistem de reglaj a debitelor şi parametrilor reali necesari fiecărui bloc, fără implicarea directă a furnizorului de energie termică, indiferent cum s-ar numi.

În noua metodologie, ar util să se analizeze obligaţiile ce revin tuturor factorilor responsabili pentru realizarea de fapt reducerii de energie livrate consumatorilor.

În final, nu trebuie omis faptul că intensificarea ritmului de reabilitare termică în vederea creşterii performanţei energetice şi reducerea consumurilor de energie, este cu atât mai necesară, cu cât consumurile energetice în domeniul casnic se situează la nivelul de circa 40% din totalul consumurilor energetice la nivelul întregii ţări şi până în momentul de faţă blocurile reabilitate nu depăşesc un procent de circa 15-20% din totalul blocurilor existente.
3 februarie 2016

Despre autor

Marin Slăvilă este inginer specializat în instalaţii, cu o activitate neîntreruptă de aproape 48 de ani (1967 – 2014) în domeniul proiectării şi a urmăririi de şantier în cadrul societăţii PROIECT BUCUREŞTI.