Acesta este transcriptul mesajului transmis de Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru Industriei şi Servicii din cadrul Camerei Deputaţilor, Parlamentul României, cu prilejul Energy Strategy Summit 2016, desfăşurat pe 31 mai la Palatul Snagov. Pentru a vedea un sumar al celor mai importante mesaje transmise, mergeţi la articolul 27 de idei esenţiale după Energy Strategy Summit 2016.

Bună dimineața,

Aș vrea să încep cu ceea ce e firesc, adică să încep prin a mulțumi Variniei [Radu, fondator al energynomics.ro], lui Gabriel [Avăcăriţei, redactor şef energynomics.ro] și întregii echipe energynomics.ro pentru efortul extraordinar pe care l-au făcut. Cred că acesta este specific generației tinere, cu optimismul, cu zâmbetul pe buze mereu, să ne aduce într-un efort comun pentru un obiectiv, care a devenit un obiectiv cheie pentru toate statele lumii, dar mai ales pentru România.

Îl al doilea rând aș vrea să-mi permiteți să am o abordare doar în repere cheie ale situației în care ne aflăm. Mă voi referi doar reperele cheie, încercând să pornim de aici dezbaterea. Mă bucur că văd în sală toate generațiile – este și aceasta o provocare – pentru că Oscar Wilde spunea: ”Cei mai în vârstă cred orice, cei de vârstă mijlocie suspectează orice, iar cei tineri știu orice”. E mai greu să armonizezi toate aceste perspective, însă cred că această dezbatere și dezbaterile de acest gen dedicate strategiei și obiectivelor țintă ale României pot da reperele pentru România.

Unde ne aflăm? Suntem împreună într-o nouă eră în care am intrat odată cu COP21, din decembrie 2015, la Paris. Este cea mai mare provocare a unei perioade de tranziție de la o eră la alta din istoria omenirii, şi aceasta ar fi prima sinteză. Doi, care este cheia acestei provocări? Se pare că întreaga comunitate energetică consideră drept cheie energia electrică. Care sunt soluțiile? Şi ajungem la al treilea reper: o nouă revoluție tehnologică și o revoluție digitală. Cum ajungem la acest obiectiv, în condiţiile în care energia este distribuită inegal pe glob, accesul este diferențiat, costurile sunt diferențiate și extrem de mari pentru unii, în vreme ce sunt oarecum accesibile pentru alții. Cum reușim să armonizăm efortul întregii planete pentru atingerea aceluiași obiectiv, respectiv reinventarea energiei?

Întreaga comunitate mondială a ajuns la concluzia că va trebui să reinventăm energia. Ca să înțelegem, haideți să facem o paralelă în cifre între Statele Unite – şi am avut aici o voce de înaltă expertiză prin domnul ambasador [Richard L.] Morningstar – Uniunea Europeană și România. Va trebui de fiecare dată, în acest peisaj, aşa cum ne arată și cifrele, va trebui ca noi românii să acordăm cinci minute exclusiv României, exclusiv interesului național, din perspectiva întregului, nu din perspectiva izolării. Uniunea Europeană importă 53% din materia primă energetică utilizată şi are cea mai mare factură la energie dintre toate statele lumii, peste 400 de miliarde de euro, adică 1,11 miliarde de euro pe zi. În aceste condiţii, o creștere cu doar 1% în economisirea gazelor naturale determină o scădere a importului cu 2,6%. 75% din toate clădirile din fondul locativ al Uniunii Europene sunt ineficiente. 120 de miliarde de euro în fiecare an merg către subvenții pentru energie în Europa, subvenţii de multe ori nejustificate. Făcând o paralelă cu Statele Unite, plătim cea mai scumpă factură la energie din lume, cu 30% mai mult decât costul energiei din Statele Unite și de două ori mai mult în prețul la gaze naturale, decât în Statele Unite.

În privinţa energiei regenerabile, patru landuri din Germania au avut deja aport de 56% de energie regenerabilă în totalul energiei consumate. În Portugalia, ponderea este de 45%, în Danemarca de 36%, iar trendul este crescător. Noi, România, suntem în acest peisaj, ne arată ultimele date prezentate de către Ministerul Energiei, undeva în jur de 24-26%, cu o tendinţă, de asemenea, crescătoare. În consumul total de energie la nivelul Uniunii Europene, 18% reprezintă astăzi la zi contribuţia energiei regenerabile, 28% din producția totală de energie electrică.

Ținta pe care şi-au asumat-o Statele Unite, este ca în 2050 să poată renunţa la cărbune, la nuclear și la petrol. Între obiectivele strategice se numără schimbările climatice, securitatea energetică, sărăcia energetică şi neproliferarea nucleară. În Europa, obiectivele strategice sunt durabilitate, securitate, competitivitate. Iată, deci, prima diferență notabilă între cele două mari zone ale lumii. Europa se află în fața unei mari provocări care ţine de competitivitate, deși deține 40% din toate licențele globale, în eficiență energetică şi energie regenerabilă, deși oferă două milioane de locuri de muncă în aceste sectoare. Ca o paranteză, doar în sectorul fotovoltaic, Germania are mai multe locuri de muncă decât au Statele Unite în domeniul oțelului, iar trendul este crescător! Cum anume, în aceste condiții, putem să ne recuperăm competitivitatea și să intrăm în piața globală, o piață globală în care mai mult de 30% din produse sunt puternic intensive din punct de vedere energetic? Cu o Europă care continuă să reducă intensitatea energetică și să crească eficiența. De aici apar reperele strategice spre care trebuie să se îndrepte oamenii. Statele Unite au spus așa: „75% din consumul de petrol este dat de transporturi, iar 75% din consumul de energie electrică provin de la clădiri. Aceste două zone sunt obiectivele pentru revoluția tehnologică pentru noi”. Uniunea Europeană a identificat aceleași domenii, doar că în Uniunea Europeană 94% din petrol este consumat în transporturi și 90% din petrol provine din import. Uniunea Europeană a ajuns să importe peste 60% din gazele naturale utilizate, peste 90% din petrolul folosit şi aproape 100% uraniu, iar 36% din toate importurile de materii prime energetice provin din Rusia. Ai ca obiectiv securitatea, dar atunci când ai o dependență de peste 53% pe materia primă energetică, securitatea devine o poveste, dacă nu reușești să diminuezi aceste importuri. Observăm că, pe de o parte, Uniunea Europeană și-a ales niște repere strategice și a spus așa: „investim masiv într-un nou plan tehnologic pentru inovare-cercetare și acordăm în fiecare an 200 de milioane de euro pentru acest domeniu.” Pentru domeniul energetic, doar până în 2020, Uniunea Europeană și-a asumat investiţii de un miliard de euro. În domeniul tehnologic, Uniunea Europeană a ales câteva repere și anume: energie regenerabilă, consumatorul care nu mai este consumer, ci este prosumer, eficiență energetică, transporturi și nuclear. Din punct de vedere al strategiei energetice, în afara planului tehnologic, atenţia s-a îndreptat către securitate, solidaritate, încredere și până la decarbonizare. Ce remarcăm? Două elemente absolut noi: consumer-prosumer și tehnologiile de înaltă eficiență. A fost o întrebare din sală cu privire la rolul consumatorului. Iată cum, dintr-o dată, ideea pentru o nouă energie pleacă de la consumator căruia, prin acest plan de investiţii, i se dedică tehnologiile de înaltă eficiență și căruia i se oferă suport pentru a intra în programul de eficiență energetică cu scheme de finanțare gata pregătite, într-un program strategic al Uniunii Europene. În Statele Unite, deja alocarea către revoluția tehnologică a determinat o clasificare a tuturor clădirilor de la argint, aur, până la platină, pe categorii de eficiență energetică şi a apărut și o asociație a deţinătorilor de clădiri dedicată acestui domeniu, cu autorizare, certificare pe categorii de eficiență. Ce instrument a fost folosit? Cel al subvenționării. 33% este susținere pentru o clădire care intră în certificarea pe categoriile respective.

De asemenea, măsurile pentru eficiență energetică în domeniul automobilelor au triplat viteza de accelerare a eficienței pentru autoturisme, iar sectorul s-a îndreptat către energie electrică. Oțelul are în acest moment cea mai mare provocare la nivel mondial, pentru că începe să fie înlocuit, cel puțin în zona de transport, a automobilelor, cu fibra de carbon. Şi aceasta în condițiile în care zona de autoturisme va cunoaște o creștere cu 76%, transportul cu camioane, un avans de 113%, iar transportul aerian va creşte cu 68%. Și atunci prima provocare a sistemului energetic este cum te decuplezi de la dependența de petrol de astăzi și te cuplezi la energia electrică. Aceasta presupune, pe de o parte, capacități de stocare, dar și redimensionarea rețelelor, pentru o funcționare a rețelelor într-un mod insular, izolat şi interconectat.

Întorcându-ne spre România, putem discuta în următorii termeni. Uniunea Europeană are peste 60% dependență de gaze naturale din import, România doar 10-15%, iar în acest an chiar mai puțin. La petrol, dependenţă de 94%, în UE, iar la noi, între 50 și 60%. Pentru nuclear deocamdată nu avem nevoie de importuri, dar procesul se va duce către anumite importuri, deși aș fi preferat să nu se întâmple acest lucru, să valorificăm resursele proprii.

Sunt câteva mituri care au căzut odată cu trecerea la noua eră. Mitul vârfului consumului de petrol și al prețului cel mai mare la petrol s-a prăbușit odată cu prăbușirea prețului petrolului, năucitoare pentru toată planeta. A căzut acest mit. Acum suntem în situația asupra căreia directorul general al Agenției Internaționale de Energie ne atrăsese atenția încă din 2008, când ne-a spus să părăsim petrolul înainte să ne părăsească el. Vedem că petrolul a ajuns să nu mai fie competitiv, înainte de a deveni prea scump și inaccesibil. Astăzi este accesibil, dar nu mai este competitiv, înainte să devină inaccesibil din cauza prețului foarte mare. Al doilea mit este epuizarea gazelor naturale. Gazul natural a devenit regele materiei prime și îşi extinde durata de viaţă de la 50 la 250 de ani. Astfel, dacă România ar fi să vorbească în mod strategic despre o construcție a mix-ului energetic, care ar fi ordinea de prioritate pentru mixul energetic românesc? Observăm că ne așezăm pe tabloul mix-ului european și mondial, respectiv energie regenerabilă, gaze naturale, nuclear, hidro. Ce facem cu cărbunele? Avem o resursă care, dacă ar fi să o folosim în capacități de producere a energiei electrice, în alte condiții decât în prezent, ne poate asigura un viitor de peste 100 de ani. În condiţiile în care investițiile în tehnologie permit astăzi transformarea trestiei de zahăr în biocombustibil mai ieftin decât produsul petrolier de la pompă, cred că tehnologia ar putea să ofere o soluție de gazeificare a cărbunelui, în condiții de maturitate tehnologică și comercială, cu impact minim asupra mediului.

Avem șansa ca în mixul energetic cărbunele să joace în continuare un rol important, dar soluția vine tot de la tehnologie și din acest punct de vedere România are niște particularităţi diferite faţă de macro-cosmosul european. Mi-a plăcut că Excelența Sa domnul ambasador [Richard L.] Morningstar a spus că România este un micro-cosmos al Europei. Aşa este! Totuşi, România are particularități care o avantajează în peisajul european, prin aceea că este pe podium la nivel european în ceea ce privește independența energetică.

Avem însă şi câteva vulnerabilități, care ar putea deveni oportunităţi. Care sunt vulnerabilitățile noastre? Producție de energie învechită, poluantă, care necesită investiții masive pentru a fi înlocuită. Producția de energie clasică din România mai are cu siguranţă trei decenii în care va funcţiona fără sincope. Este timp suficient ca să facem tranziția către noile tehnologii. Vedeţi, deja, cum acestea, chiar și fără susținere, doresc să intre în piața românească. Noile tehnologii devin dintr-o dată susținere și reper regional din punct de vedere al energiei.

Mă voi referi la exemplul tehnologiei pentru biomasă, cu un rol cheie în noua strategie energetică. Întotdeauna trebuie să gândim reperele strategice din punctul de vedere al interesului investitorului, pentru că degeaba proiectăm o anume strategie, dacă ea nu prezintă interes pentru investitor. Investitori din Statele Unite, de exemplu, spun că sunt interesaţi de biomasa din România, în mod special, dar avem nevoie de partener serios și de o legislație predictibilă pentru domeniul regenerabil.

Am identificat deci principalele repere, iar acestea sunt: energie electrică, transport, design integrativ și scheme de afaceri specifice noilor repere. Acestea sunt prioritățile strategice, care pot fi ordinate şi din perspectiva priorității pentru investitori: eficiență energetică, energie regenerabilă, gaze naturale, nuclearul și hidroenergia. În ce privește biomasa, există astăzi tehnologie de înaltă eficiență și suprafețe uriașe în teritoriul României care sunt biodegradate. Sunt 423.000 de hectare aflate într-un proces de deșertificare în zona de sud a țării, din Oltenia până la Brăila, precum și în zone mlăștinoase sau inundabile. Doar acest teren nevalorificat agricol poate oferi o soluție pentru apă caldă şi căldură tuturor orașelor României.

În concluzie, am trecut într-o nouă eră şi avem în față soluția. Ea vine de la reinventarea energiei, prin revoluție tehnologică, revoluție digitală și măsuri legislative la nivel primar şi secundar. Avem și aici provocări fără precedent și pot să vă spun astăzi că am finalizat legislaţia pentru offshore la Marea Neagră. În prima jumătate a lunii iunie aceasta va fi aprobată de Parlament. În privinţa eficienței energetice, modificările pentru transpunerea integrală a directivei europene vor fi finalizate în prima jumătate a lunii Iunie. Cele necesare pentru proiectul BRUA sunt în fază accelerată de aprobare, tot în luna iunie în Parlament. Să avem mare atenție în ministerul Economiei! Sunt câțiva oameni acolo care n-au înțeles această prioritate și trebuie să se adapteze rapid pentru că BRUA este un proiect de interes comun. Suntem într-un proces foarte delicat şi dificil, dar la care toată lumea a achiesat, pentru modificarea Legii cadru 123 pentru energie electrică. Legat de biomasă, avem un nou proiect de lege înregistrat în Parlament, prin care încercăm să creăm o nișă pentru posibilitățile extraordinare pe care le oferă România.

Întreaga cercetare, întreaga omenire, toate fondurile sunt dedicate pentru o altă formă de energie, care nu se mai extrage din subteran, ci plutește undeva la suprafață, nu mai este locală, este globală, nu mai este poluantă, este curată, nu mai este scumpă, este practic materie primă gratis. Aceasta este provocarea la care suntem cu toții practic obligați să ne adaptăm.