Acesta este transcriptul mesajului transmis de Enrico Perini, directorul general al Romstal, cu prilejul Energy Strategy Summit 2016, desfăşurat pe 31 mai la Palatul Snagov. Pentru a vedea un sumar al celor mai importante mesaje transmise, mergeţi la articolul 27 de idei esenţiale după Energy Strategy Summit 2016.

[Noi, Romstal], nu suntem chiar o companie care produce energie, ci mai degrabă [suntem] utilizatori. Motivul pentru care mă aflu aici este că pentru că în urmă cu doi-trei ani, ne-am gândit să facem o politică energetică a companiei urmând un exemplu pe care l-am văzut în alte firme din Europa. Stabilind această politică energetică a companiei, uitându-ne la cât dioxid de carbon emitem funcționând ca şi companie – ca și idee, este în jur de 10.000 de tone/an emise în atmosferă, numai plimbând mărfuri de colo-colo și vânzând produsele – , ne-am gândit să adoptăm această politică a energiei care să ducă la scăderea cu 70% a emisiilor de CO2. înainte ca acest lucru să ne fie impus

Am început să lucrăm la această politică, am început să schimbăm becurile, să izolăm clădirile, să schimbăm echipamentele din interior care erau mai energofage. La un moment dat am observat că făcând toate aceste lucruri nu putem nicidecum să ajungem la rezultatul pe care ni l-am propus fără să începem să ne producem singuri energia, punând panouri fotovoltaice pe acoperișul clădirilor. Numai că încercând să facem acest lucru, ne-am lovit de o legislație complicată. Practic, după mai bine de un an jumătate, nu am reușit să avem niciun panou fotovoltaic pe niciun acoperiș! Acesta este motivul pentru care mă aflu aici. Scopul meu aici este ca, prin ce spun, să încercăm să schimbăm această lege care împiedică și îngreunează utilizatorii casnici, utilizatorii particulari, firmele, să își monteze panouri fotovoltaice pe propriile acoperișuri sau o turbină în curte. Să-i ajutăm să își diminueze cât pot ei de mult această dependență energetică care este egală cu dependența de combustibilii fosili și să contribuim și noi cu o mică picătură într-un ocean să facem acest program de schimbare energetică.

Este prezent aici cel care ne face instalația. Are vreo 12 proiecte pe 12 clădiri care însumează un megawatt jumătate pe diverse acoperişuri și după 500 de zile nu am reușit să conectăm niciunul. Atunci, cred că toată această idee politică de strategie energetică și de siguranță energetică a unei țări care nu pornește de la siguranța energetică a fiecărui individ în parte e o vorbă, e o vorbăraie. Nu reușim să facem acest lucru doar pentru că te împiedici de o lege, nu poți să pui în practică un proiect pentru că, de exemplu, într-una dintre clădiri, ca să să obținem autoriație de construcție a panourilor fotovoltaice pe acoperiș, s-a cerut avizul poliției rutiere, de la circulație. Chiar dacă România este cea mai bine plasată în Europa, cu o dependență energetică probabil de numai 10-20%, de departe cea mai mică din toată Europa – Italia de pildă are 85% dependență energetică -, n-aş vrea să ajungem și aici pe ultimul loc, când ar putea să ne păstrăm între primele.

Ideea inițială a venit din motive nu neapărat economice, că nu ne gândim să devenim o firmă producătoare de energie, ci din motive care ţin mai degrabă de aspecte legate de mediu.

Avem în vedere cum au evoluat emisiile de CO2 în ultimii ani şi am văzut că este evidentă legătura dintre temperatura globală și cantitatea de CO2 emisă în atmosferă. Ţinând cont de unde ne aflăm noi, ca omenire, pentru că atmosfera n-are granițe, nu putem să o oprim aceste evoluţii dacă nu facem ceva, fiecare dintre noi. Nu cred că putem să așteptăm doar să fim ajutați, să fie o politică energetică, să vină cineva de sus care să ne spună ce avem de făcut. Pe de altă parte, ar fi binevenită o legislație care să încurajeze aceste acțiuni, iar cei care chiar doresc să facă ceva bun să fie lăsați să facă.