Acesta este transcriptul mesajului transmis de Valeriu Binig, partener EY România, cu prilejul Energy Strategy Summit 2016, desfăşurat pe 31 mai la Palatul Snagov. Pentru a vedea un sumar al celor mai importante mesaje transmise, mergeţi la articolul 27 de idei esenţiale după Energy Strategy Summit 2016.
Bună ziua.
Provocarea pentru mine a fost să găsesc un echilibru între componența panelului și interesele vorbitorilor, în condițiile în care avem cinci specialiști în domeniul gazelor naturale, dar securitatea energetică a României înseamnă mai mult decât gaze naturale. În acest context am ales o anumită ordine pe care o voi prezenta imediat. Din punctul meu de vedere aș vedea două teme foarte importante, pe care le-aș sugera distinșilor vorbitori să le comenteze, să vedem dacă sunt bune sau nu.
Referitor tot la gaze naturale, astăzi ambasadorul [Richard L.] Morningstar a menționat gazul ca fiind un combustibil de tranziție pentru următorii 40-50 de ani. Eu știu că Uniunea Europeană își propune să decarbonizeze sectorul energetic mult mai rapid. Am auzit, de asemenea, afirmații privind investiții în infrastructura de transport a gazelor naturale. Există o dezbatere la ora actuală privind înlocuirea producției de energie electrică din surse poluante, cu producția din surse regenerabile considerate nepoluante, iar gazul este privit ca o măsură tranzitorie care înlocuiește stocajul, care nu este suficient de performant. De asemenea, gazul este văzut ca un combustibil care să asigure echilibrarea parcului de generare în fața provocărilor generale legate de consumul intermitent sau discontinuu, dar și de producția intermitentă a surselor regenerabile de energie. Așadar, gazul este văzut ca un combustibil de tranziție. Pe de altă parte există discuția decarbonării și asociația industriei gaziere din Europa a ridicat o problemă foarte validă: care este obiectivul Uniunii Europene? Să reducă emisiile de gaze cu efect de seră sau să promoveze regenerabilele? Pentru că, de pildă, în 2015, cota regenerabilelor a crescut, dar a crescut și cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră, în întreaga Uniune Europeană. Care este obiectivul până la urmă? Bineînțeles întrebarea de fapt conducea la ideea de a substitui cărbunele cu gazul. În aceste condiții ne întrebăm ce se întâmplă în România?
Un ambasador, care vine dintr-o țară mare producătoare de hidrocarburi, ne spune că gazul este un combustibil de tranziție pentru 40-50 de ani. Atunci trebuie să întrebăm și noi: pentru cât timp gazul va juca un rol în România și va ajuta această tranziție? Pe de o parte, ne spunem că pe onshore avem resurse pentru un anumit număr de ani, pe de altă parte, am descoperit niște gaze în Marea Neagră și ne punem problema când vor ajunge pe piață. Ne pregătim pentru o transformare a sectorului încălzirii în această țară, care este unul dintre cei mai mari consumatori de gaz natural și atunci ne punem problema cât va dura această tranziție în domeniul gazului natural.
Vă mai expun o idee, venită din experiența lucrului în calitate de coordonator al transportului de energie în cadrul coaliției pentru dezvoltarea României. Există și un document de poziție emis de către Consiliul investitorilor străini, care a fost până la urmă adoptat și de Coaliția pentru dezvoltarea României, intitulat „O foaie de parcurs pentru sectorul românesc al gazelor naturale”. Concluzia bună de acolo este că avem nevoie de o colaborare interinstituțională între legislativ, executiv și reglementator. Agenții economici, investitorii se duc să-și facă dreptate la câte o instituție pe rând. Fiecare va spune „sigur te sprijin, dar sunt lucruri pe care eu nu pot să le fac, du-te la următoarea instituție”. Şi până se termină cercul nu s-a întâmplat nimic. Mesajul pe care voiam să-l transmitem era că este nevoie de o colaborare instituțională eventual, la un moment dat, chiar formalizată.
(…)
Înainte de a vă da cuvântul pentru întrebări, îmi permit să concluzionez: piețele perfect funcționale nu sunt suficiente pentru securitatea în alimentarea cu energie. Biomasa poate să fie un contributor semnificativ la securitatea energetică a României, fiind practic cel mai ieftin substitut pentru gazul natural. Practic, statisticile arată o contribuție extraordinară a lemnului de foc la consumul de energie primară al țării, în special pentru energie termică.
România poate să devină un furnizor regional de reziliență energetică. Nu este clar cât va mai depinde România de gazul natural, este o ecuație cu mult prea multe variabile și încă nu avem date suficient de rezonabile pe diferitele evoluții, de genul cât gaz mai avem, la cât va vinde Rusia peste 15 ani, când vor interveni tehnologiile de stocare, cum ne vom încălzi în viitor ș.a.m.d. Atunci este încă greu să dăm un astfel de răspuns.
Avem o mare problemă în ceea ce privește cadrul legislativ și de reglementare pentru activitățile offshore și o mare problemă este fiscalitatea în domeniu, în condițiile în care evoluțiile foarte bruște de pe piețele internaționale generează o concepție de risc pentru cei care trebuie să decidă într-un act legislativ care ar putea să aibă impact pentru poate 30 de ani. Toată lumea se teme că fie va fi un nivel prea ridicat de redevențe, care va descuraja investitorii, sau un nivel prea scăzut, dacă prețul la petrol va crește în viitor. Aici citez dintr-unul din clasicii în viață dintre investitorii din România, care spune „50% din zero, este zero”. Pentru cine știe să interpreteze este un mesaj foarte important.
De asemenea, am ridicat problema colaborării instituționale. Eu vorbeam de legislativ, executiv, reglementatori. S-a mai formulat aici necesitatea introducerii în ecuație a încă doi jucători foarte importanți: autorități locale și justiție. Într-adevăr, îmi aduce aminte de întrebarea fundamentală: cine acordă o autorizație de construire în Marea Neagră? Și m-am uitat, nu prea aveam un răspuns la o astfel de întrebare.
Acestea ar fi câteva dintre concluziile acestei discuții de azi. Dumneavoastră cu siguranţă aveți o listă mult mai bogată. Am asistat la o serie de mesaje foarte consistente și pertinente şi eu personal sunt recunoscător să fi avut un asemenea panel de la care să învăț atât de multe.