ANRE a publicat al treilea raport anual de monitorizare a implementării Planului Național de Acțiune în domeniul Eficienței Energetice (PNAEE ), aferent anului 2016. Ţinta naţională de eficienţă energetică (43 de milioane de tep, în 2020) poate fi atinsă ca urmare a „reducerii consumului, prin efectul conjugat al restructurării economiei, crizei economice și politicii de eficiență energetică”. Totuşi, progresele consemnate în 10 dintre cele 12 programe naționale de eficiență energetică sunt inegale, unele dintre acestea fiind cu mult în urmă faţă de ţinte.
- P0 Dezvoltarea serviciilor energetice
- P1 Planul Național de Investiții
- P2 Creșterea eficienței energetice în rețelele de transport și distribuție
- P3 Promovarea cogenerării de înaltă eficiență
- P4 Programul Termoficare 2006-2020
- P5 Eficiența energetică în industria din sectorul ETS
- P6 Audit și management energetic
- P7 Eficiența energetică în sectorul rezidențial
- P8 Eficiența energetică în sectorul clădiri ale administrației publice centrale și servicii publice
- P9 Eficiența energetică în sectorul servicii
- P10 Reînnoirea parcului auto
- P11 Eficiența energetică în sectorul transporturi
Instituțiile / autoritățile publice implicate în implementarea Planului Naţional de Acţiune pentru Eficienţă Energetică „nu respectă întru totul prevederile Legii nr. 121/2014, transmițând date incomplete, uneori contradictorii”, constată ANRE. „Raportările către ANRE-DEE se fac cu mare întârziere față de termenul legal de 30 martie, fiind pus în pericol inclusiv termenul de raportare către Comisia Europeană a progresului anual al României corespunzător țintei de eficiență energetică asumate.”
Evoluţia pe piaţa serviciilor energetice este lentă, a constata Autoritatea, „în special în ceea ce privește Companiile de Servicii Energetice de tip ESCO”, unde piaţa este încă în proces de formare. Principalele obstacole identificate în implementarea contractelor de performanţă energetică rămân cele constatate în raportul anterior:
- Necesitatea modificării procedurii de achiziție în cadrul SEAP
- Contractele de eficiență energetică pot afecta nivelul datoriei publice
- Neclaritatea legislaţiei în ceea ce priveşte regimul juridic și dreptul de posesie asupra bunurilor
O problemă extrem de sensibilă, constată ANRE, o reprezintă SACET – sistemele de alimentare centralizată cu energie termică. Din 1990 până în prezent, numărul acestora a scăzut continuu. În 2014 mai erau în funcţiune 70 de SACET, iar în anul 2015, 6 s-au închis, astfel că la ora actuală mai sunt în funcţiune 61 de astfel de sisteme. „Cauzele principale ale acestei situații sunt lipsa unei politici și a unei strategii coerente la nivel central și local privind alimentarea cu energie termică a localităților, precum și lipsa fondurilor alocate de stat pentru reabilitarea SACET”, sintetizează ANRE.
La fel de sensibilă este situaţia din sectorul clădiri, atât cele ale administrației publice centrale, cât şi cele ale administrației publice locale. Deşi potențialul de economie de energie este de aproape 40%, iar legislaţia impune administraţiei publice locale să numească un manager energetic pentru localităţi cu peste 20.000 de locuitori, „lipsa de resurse financiare şi, în egală măsură, lipsa unor sancţiuni pentru neîndeplinirea acestei obligaţii […] explică numărul redus de manageri energetici pentru localităţi.
În fine, sectorul transporturi „suferă din cauza lipsei unei strategii coerente și aplicate la necesitățile României, conexate în acelaşi timp cu ceea ce se întâmplă în celelalte țări membre ale UE”, avertizează ANRE. Autoritatea a constatat „lipsa totală a unei preocupări privind energia, mai ales eficiența energetică sau economiile de energie”.
Una dintre soluţiile identificate de ANRE este externalizarea servicilor de management energetic, precum şi realizarea unor studii și acţiuni de culegere de date care să permită o estimare indirectă rezonabilă a economiei de energie, într-un număr de componente ale PNAEE în care evaluarea economiei de energie este dificilă.