De ani de zile, Beijingul a urmărit un indice de intensitate a energiei raportat la PIB, permițând Chinei să continue să crească înntr-un ritm uriaș. Situația, însă, s-a schimbat. La fel ca și Uniunea Europeană, China a plafonat consumul de energie până în 2020. Și acesta este mai ambițios decât ținta proprie a Europei, susține Fiona Hall, citată de Euractiv.com.
În timp ce politicienii europeni dezbat cât de ambițioasă ar trebui să fie noua directivă a UE privind eficiența energetică, câțiva rămân neconvinși, în pofida dovezii ample că eficiența mai ridicată echivalează cu o creștere mai mare și că economisirea energiei este de cinci ori mai ieftină decât producerea acesteia.
Trebuie construite centrale electrice, cred unii- și țările cu o creștere reală, cum ar fi China, urmăresc un obiectiv de intensitate energetică (relativ la PIB), mai degrabă decât un plafon energetic absolut.
Greșit! China, în cel de-al 13-lea plan cincinal (2016-2020), a pus în aplicare un „sistem de implementare a controlului dublu privind consumul total de energie și intensitate energetică”. Datorită ratei de creștere a PIB-ului planificată la 6,5% pe an, nu numai consumul de energie trebuie să scadă cu 15% pe unitate de PIB, dar consumul total de energie nu trebuie să depășească 5 miliarde tone echivalent cărbune (tce) – cu 800 milioane tce de energie totală consumată mai puțin față de perioada anterioară de cinci ani.
Deci, la fel ca și UE, China a limitat cantitatea de energie care va fi folosită până în 2020. Cum se compară cifrele? 5 miliarde tce sunt echivalente cu 3.500 megatone de echivalent petrol (mtoe), deci aproximativ două ori și jumătate mai mare decât obiectivul UE 2020 de 1.474 mtoe. Având în vedere că UE are o populație de 512 milioane de locuitori și China o populație de 1.379 miliarde de locuitori, ultima intenționează să utilizeze mai puțină energie pe cap de locuitor până în 2020 decât cetățenii UE.
Ce motive are China pentru punerea în aplicare a acestui „control dublu”, atât asupra intensității energetice, cât și asupra consumului de energie? Există motive care sună destul de familiar urechilor europene. Schimbările climatice fac parte din poveste, dar liniile de top sunt securitatea energetică și competitivitatea. Eficiența energetică este considerată o resursă care susține o creștere economică stabilă și rapidă.
Consumatorii industriali din China plătesc mai mult pentru energia lor decât cei din Europa. Contrar practicilor din unele state membre ale UE, China protejează consumatorii casnici cu un tarif reglementat și pune toată povara costurilor energiei pe industrie. Ca urmare, economiile industriale de energie furnizate prin contractele de gestionare a energiei joacă un rol major în realizarea obiectivului de eficiență energetică. Standardele minime pentru produsele și echipamentele consumatoare de energie au fost foarte eficiente, ca și în Europa.
Cu toate acestea, un anumit potențial pentru eficiența energetică rămâne în mare parte neexploatat în China. Există un standard de construcție cu zero risipă de energie (nZEB), dar este pus în aplicare până în 2020, prin proiecte pilot de 10 milioane de m2, decât ca o normă pentru construcțiile noi. Pentru 2030, obiectivul este ca 30% din clădirile noi și renovate să fie nZEB, cu 30% din cererea de energie reziduală provenită din surse regenerabile.
Deoarece legislativul UE stabilește obiectivele privind eficiența energetică pentru 2030, trebuie să sperăm că vor înțelege faptul că gândirea economică globală și eficiența energetică merg mână în mână.
Fiona Hall este fost parlamentar european și membru al consiliului de administrație al ONG-ului pentru eficiență energetică eceee.