Anul 2018 a fost dominat de discuțiile privind cadrul de funcționare și fiscalizare a sectorului offshore de petrol și gaze. În același timp, sunt câteva decizii care au afectat activitatea operatorilor din segmentul onshore, tot astfel cum alte măsuri urmează a fi aplicate în viitorul apropiat. Asociația companiilor de explorare și producție petrolieră ROPEPCA este principalul partener de dialog cu autoritățile și principala voce a segmentului onshore
din România. Am discutat cu Saniya Melnicenco, președintele în exercițiu al asociației, despre teme de actualitate pentru ROPEPCA.
Stimată doamnă Saniya Melnicenco, care sunt principalele modificări legislative și de reglementare care au influențat segmentul de explorare și producție onshore din România în 2018?
Printre cele mai importante modificări legislative cu o influență majoră asupra planurilor de business ale companiilor onshore din România în cursul acestui an merită menționată modificarea legii energiei electrice și a gazelor naturale (prin legea 167/2018), care va intra în vigoare începând cu ianuarie 2019. Prin această modificare, companiile Upstream au obligația de a vinde 50% din producția de gaze pe piața centralizată angro. Nerespectarea acestei obligații poate duce la penalizări severe. Considerăm că o astfel de abordare legislativă nu se supune principiilor unei economii de piață funcționale. Pentru a evita o înțelegere greșită, trebuie să precizăm că nu punem la îndoială nici justificarea și nici beneficiile existenței unei piețe centralizate. Considerăm însă că aderarea la aceasta trebuie să fie voluntară. Un element de bază al unei piețe libere este libertatea de alegere.
Făcând din nou referire la asigurarea cadrului unei economii de piață funcționale, ea ar trebui să reprezinte o prioritate pentru conducerea politică. Din păcate, observăm cu dezamăgire existența unei tendințe de stimulare a veniturilor bugetare de o manieră pur contabilă, cu perspective mai degrabă de la un an la altul decât în cadrul unei viziuni de dezvoltare pe termen mediu ;i lung. Ca exemplu în acest sens, putem menționa introducerea temporară a impozitului pe veniturile suplimentare obținute ca rezultat al liberalizării pieței de gaze naturale, impozit care a primit caracter permanent prin legea 73/2018.
Această abordare a descurajat multe companii din industrie și le-a făcut să se retragă din România, altele considerând că nu este oportun să intre pe piață. Două treimi din consumul de țiței este în continuare asigurat din import, propriul potențial onshore al țării rămânând neexplorat din cauza lipsei oportunităților de investiții și a impedimentelor pe care le întâmpină operatorilor economici.
Totodată, legea offshore-ului, adoptată recent de Parlament, va produce și ea un impact asupra întregii industrii petroliere, indiferent de terenul de operare, efectele urmând să fie analizate de fiecare operator în parte. Nu voi discuta legea în sine, aș vrea să fac numai un comentariu: faptul că proiectul de lege, de-a lungul întregului proces legislativ, s-a situat în atenția opiniei publice și a generat un larg interes din partea legiuitorilor și a publicului larg confirmă că industria petrolieră este într-adevăr una de o importanță majoră, strategică pentru România.
România nu a mai lansat de mulți ani o rundă de licitații pentru noi concesiuni de explorare și exploatare. Care sunt perspectivele în această privință? În opinia dumneavoastră, există interes din partea companiilor?
Recenta revenire a prețului petrolului deschide o fereastră de oportunitate, care nu trebuie ratată. Pe acest fond benefic, interesul investitorilor, atât al celor prezenți pe piață, cât și al celor din exteriorul României, pentru organizarea cât mai curând a următoarei runde de atribuire a concesiunilor petroliere a crescut în mod considerabil. Succesul acestei runde însă depinde în mare parte de luarea unor măsuri pentru a stimula explorarea și dezvoltarea unor zăcăminte noi: modernizarea legii petrolului, reglementarea clară a accesului la teren, debirocratizarea și optimizarea proceselor de autorizare. Regimul datelor clasificate pune proiectele din România în situația suboptimală de subfinanțare și izolare față de lumea globalizată și conectată digital.
Fără aceste măsuri, România va rămâne necompetitivă din punctul de vedere al atractivității investiționale comparativ cu alte țări din regiune, cum ar fi Ungaria, Croația sau Polonia. Acestea, în pofida unui potențial geologic mai scăzut decât România, reușesc să organizeze cu succes runde de licitații pentru perimetre de explorare. Nu există rețete secrete, ci transparență decizională, stabilitate legislativă, eficiența regulatorului și conștientizarea importanței acestei industrii, ca o componentă strategică a economiei naționale.
Altfel, rezultatele ultimei runde (din 2009) demonstrează o rată foarte scăzută de reușită: din 19 perimetre atribuite onshore, actualmente numai în 6 perimetre se efectuează operațiunile de explorare active.
Care sunt preocupările dominante ale companiilor din Upstream onshore în activitatea lor de zi cu zi?
Această situație se datorează legislației relevante, în principal a actului normativ care reglementează domeniul petrolier, respectiv legea petrolului (legea 238/2004). Nefiind amendată în mod considerabil din anul 2004, putem spune în mod cert că legea nu răspunde provocărilor actuale ale activităților petroliere și nu oferă un mecanism legal funcțional.
Operatorii au notificat în nenumărate rânduri autoritățile cu privire la acest aspect, arătând imposibilitatea de a îndeplini în timp util lucrările prevăzute în acordurile de concesiune.
Asociația ROPEPCA, în strânsă colaborare cu ANRM, a elaborat o propunere echilibrată de amendare a legii petrolului, într-o manieră care să o aducă la nivelul realității cotidiene. Momentan, amendarea legii se află încă în discuție, iar noi participăm în mod activ la toate dezbaterile constructive pe marginea acesteia.
Printre cele mai importante aspecte pe care proiectul propus de noi le tratează este recunoașterea unui principiu de bază și anume că operațiunile petroliere sunt de interes public național. Aș dori să fac referire și la alte jurisdicții europene: în Norvegia, legislația relevantă prevede că administrarea resurselor statului trebuie făcută pentru beneficiul societății norvegiene ca întreg; în Italia, explorarea hidrocarburilor este considerată, prin legislație, de interes public; în Olanda, din punctul de vedere al legislației în domeniul amenajării (Spatial Planning Act), exploatarea subsolului este de interes național. Mai mult decât atât, revenind la țara noastră, conform proiectului de strategie energetică pus în dezbatere publică în luna septembrie a acestui an de Ministerul Energiei, se intenționează stimularea investițiilor pe termen lung în domeniul producției petroliere, documentul arătând importanța hidrocarburilor în întregul tablou energetic pentru următorii 30 de ani.
Proiectul despre care vorbeam mai devreme abordează și problema accesului la teren. Acesta aduce un echilibru între interesele proprietarilor și cele ale utilizatorilor de terenuri, stabilind în sfârșit un mecanism just de plată a compensațiilor pentru eventualele afectări ale culturilor agricole, în cazul operațiunilor de explorare prin intermediul prospecțiunilor seismice.
Pentru noi, jucătorii activi din această industrie, este dificil de înțeles o anumită lipsă de fermitate și de inițiativă guvernamentală puternică în a promova acest proiect, care ar aduce un avantaj economic net pentru întreaga țară, atât pentru bugetul de stat, prin creșterea veniturilor provenite din operațiunile petroliere, cât și pentru bugetele locale.
Trebuie să vă mărturisesc faptul că, în pofida eforturilor comune ale reprezentanților industriei, dar și ale autorităților competente în domeniu care au arătat deschidere față de propunerile experților din domeniu, suntem martorii apariției în Parlament a unor inițiative legislative care nu au făcut obiectul niciunei consultări publice, cu ROPEPCA sau cu autoritățile relevante din domeniu. Mă refer aici, în special, la un proiect de amendare a legii petrolului aflat în prezent în proces legislativ în Camera Deputaților (Plx. 438/2018).
Având competențe juridice, dați-mi vă rog voie să exprim o opinie față de textul acestei propuneri legislative, care introduce o serie de concepte juridice inexistente și care, în urma analizei realizate împreună cu colegi din alte companii petroliere, am ajuns la concluzia că provoacă mai multă ambiguitate și neclaritate, creând prin urmare și mai multe dificultăți titularilor de acorduri petroliere. Ce interese urmăresc asemenea propuneri? Clar nu interesul național de a cunoaște și a valorifica potențialul energetic existent, spre beneficiul țării și în susținerea unui sector cu tradiție în România.
Printre alte probleme operaționale cu care se confruntă companiile se numără lipsa evidențelor cadastrale, a infrastructurii drumurilor de acces, lipsa prevederilor clare în materia emiterii autorizațiilor, care duc la interpretări neunitare și solicitări nefondate. Permitting-ul unei sonde de explorare poate dura de la 6 până la 18 luni, fiind necesare între 18 și 25 de avize, în funcție de zonă și de existența planurilor urbanistice. Procedura legală de lungă durată (între altele, respectarea dreptului de preempțiune conform legii nr. 17/2014, de intabulare corespunzătoare a terenului) și dificultatea de a obține, de la proprietari, dreptul real de folosință asupra terenului necesar sondei și construcțiilor auxiliare duc la întârzieri în săparea sondelor. Prin modificarea legii privind fondul funciar (nr. 18/1991) s-a introdus obligativitatea scoaterii terenului din circuitul agricol în vederea edificării construcțiilor. Această modificare legislativă, intrată în vigoare din 26 august 2017, a extins perioada de autorizare a lucrărilor de săpare de sonde cu până la 6 luni.
Toate aceste elemente conduc la nerespectarea termenelor proiectelor, amânarea generării cash flow-ului, creșterea semnificativă a costurilor administrative (pentru cadastru, topografie, rezolvarea disputelor etc.), ceea ce face modelul economic mai puțin atractiv.
În pofida dificultăților operaționale, companiile aleg să vină aproape de comunitățile unde își desfășoară activitățile prin acțiuni de responsabilitate socială: renovarea și dotarea școlilor, grădinițelor, amenajarea locurilor de joacă și a facilităților sportive, a cabinetelor medicale, organizarea spațiilor verzi și repararea drumurilor. Membrii noștri au investit peste 14 milioane de euro în asemenea campanii cu un impact pozitiv social în beneficiul comunităților.
Trecând dincolo de modificările cadrului de reglementare, care sunt principalele tendințe care influențează activitatea membrilor ROPEPCA? Este creșterea prețurilor pe plan internațional un element suficient pentru a susține noi investiții în Upstream-ul românesc?
Un preț crescut pe plan internațional nu este suficient ca să atragem investitori în sectorul Upstream. Investițiile necesită un cadru legislativ și fiscal stabil și predictibil. În acest context, vedem un potențial mare de îmbunătățire. Un studiu recent al Consiliului Național al Întreprinderilor Mari și Mijlocii arată că au fost emise 2.500 de acte normative în primele 100 de zile ale anului, dintre care 217 au avut impact asupra Codului fiscal. În astfel de condiții, orice investiție pare a fi aventuroasă, dar în mod deosebit în industria noastră.
Proiectele în industria de explorare și producție se derulează pe o perioadă de explorare de 10 ani, după care urmează etapele de dezvoltare și producție pentru încă 15 sau chiar 30 de ani, cu investiții considerabile. De pildă, costul pentru forarea unei sonde poate să ajungă la 8 milioane de dolari. Riscul este imens, având în vedere că abia o sondă din patru săpate ajunge sa fie productivă.
Așa cum știm cu toții, riscurile industriei petroliere sunt ridicate și mai numeroase decât în alte industrii, pentru că nu putem decât să presupunem ce se află în subsol. Pe lângă aceste incertitudini, să le spunem „de subsol”, există și riscuri „de suprafață”, respectiv sistemul legislativ, fiscal, administrativ dintr-o anumită jurisdicție. În cazul României, mă tem că cea de-a doua categorie a ajuns să ne preocupe mai mult decât prima.
Lipsa unei proceduri clare pentru obținea dreptului de folosință la teren pentru exercitarea operațiunilor petroliere a generat sute de litigii pe rolurile instanțelor, ceea ce a devenit de notorietate pentru investitori, care se văd nevoiți să se preocupe ani de zile cu probleme de natură juridică, nu cu aspecte ce țin direct de dezvoltarea afacerii.
Poate cel mai promițător proiect al anului 2018 în sectorul de petrol și gaze este debutul lucrărilor la gazoductul BRUA. Care este impactul pe care anticipați că acest proiect îl va avea asupra industriei în acest an? Mai concret, care este impactul sau influența acestui proiect pentru companiile din cadrul ROPEPCA? Sunt riscuri sau necunoscute majore care credeți că ar trebui clarificate în intervalul imediat următor?
Într-adevăr, BRUA este un pas important în conectarea pieței din România cu piețele din Europa de vest. Pentru viitorul industriei de Upstream în România, în mod special pentru dezvoltarea resurselor din Marea Neagră, acest proiect este esențial.
Cu toate acestea, cel mai important aspect al gazoductului BRUA este crearea unui cadru propice pentru interconectarea cu alte piețe de gaze naturale.
_____________________________________________
Interviul a apărut inițial în numărul din decembrie 2018 al energynomics.ro Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier acest număr (decembrie 2018), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.