Julian Popov, ECF Fellow
Julian Popov, European Climate Foundation Fellow, a fost unul dintre vorbitorii invitați să deschidă Gala Premiilor energynomics din 2018. Aceasta este transcrierea intervenției sale, care s-a concentrat asupra priorităților președinției române a Consiliului UE din acest an, dar și asupra tendințelor dominante și riscurilor din energie în plan regional și mondial, precum și asupra modului în care acestea pot fi transformate în oportunități pentru Europa de Sud-Est (CEE), dacă vor fi bine conectate la nevoile și obiectivele Uniunii.
Mai întâi de toate, mulțumesc pentru invitație!
Înainte de a spune câteva cuvinte despre energia din Europa și din regiune, despre Președinția [Consiliului UE]*, aș dori să onorez amintirea celui care a fost Mihnea Constantinescu, un bun prieten și un excelent diplomat al energiei. A fost un diplomat foarte inteligent, abil și vizionar. Sunt mulți diplomați foarte inteligenți și foarte pricepuți, dar nu sunt prea mulți diplomați care au viziune.
Administrarea schimbărilor
Cred că avem nevoie de viziune în diplomația energetică, pentru că lumea energiei se schimbă într-un mod dramatic și ne va fi foarte greu să înțelegem această schimbare. Nu este vorba doar de schimbarea tehnologică, ci și de o dramatică schimbare a economiei energiei. Eram obișnuiți să facem politici energetice într-un anumit fel, iar în ultimii patru-cinci ani, economia energiei s-a transformat cu totul. Tot ce era ieftin în trecut a devenit scump; tot ceea ce era scump s-a ieftinit! Ce era centralizat în sistemul energetic tinde să devin descentralizat, acum, iar cele ce erau descentralizate devin centralizate. Și totul se întâmplă foarte repede! Firește, practicile economice nu pot să țină pasul și, dacă economia nu poate să țină pasul, guvernanții și politica sunt încă și mai mult depășiți. Nu este cazul doar în Bulgaria sau în România, ci este o situație pe care o vedem peste tot în Europa. Probabil în unele zone mici din Europa, din China, din America și în alte câteva locuri, lucrurile merg înainte, oricum însă, vorbim despre o schimbare foarte rapidă.
Julian Popov – VIDEO (14 min)
Vă pot da câteva exemple. Cu câțiva ani în urmă, energia nucleară și cea pe bază de cărbune erau energii ieftine, [în timp ce] solarul și eolianul erau energii scumpe. Acum, energia nucleară a devenit prohibitiv de costisitoare, ceea ce este o problemă pentru că am fi avut nevoie de ea pentru atingerea țintelor pentru anul 2050. Cărbunele, pe care toată lumea îl considera foarte ieftin devine, de asemenea, foarte scump. Vântul și energia solară tind să devină cele mai ieftine. Ce facem cu toate astea? Va fi o sarcină foarte complexă și dificilă, cred.
În același timp, întregul proiect european este la rândul său într-o dinamică foarte rapidă.
Mai puține dosare de negociat, dar mai multe evenimente majore
Trebuie să spun că sunt foarte invidios pe apropiatul mandat al României la Președinția Consiliului UE! Personal am fost destul de mult implicat în președinția bulgară, acum câteva luni [1 ianuarie – 30 iunie 2018]. Pe lângă multe alte lucruri, sunt și așa-numitul Ambasador al Bunăvoinței pentru politica energetică al Bulgariei, titlu pe care tind să-l ascund pentru că în ziua în care am fost numit Ambasador, [Președintele statului Zimbabwe, Robert] Mugabe era numit Ambasador al Bunăvoinței pentru drepturile omului [de către Organizația Mondială a Sănătății a ONU, în 2017]. Așa că am preferat să nu amintesc niciodată că sunt Ambasador al Bunăvoinței pentru nimic! Din fericire, Robert Mugabe a fost retras din această poziție, așa că, cu umilință m-am referit la acest lucru acum…
Președinția bulgară a fost o președinție foarte aglomerată, cu o mulțime de oameni implicați și cu foarte multe dosare în lucru, cu negocierile și tot ce presupune aceasta. Am reușit cumva să facem față. Cel mai important pentru bulgari, nu știu dacă e cazul în România, este să nu te faci de râs în fața străinilor. Aceasta este forța motrice din viețile noastre. În cele din urmă, nu ne-am făcut de râs, a fost bine!
Președinția românească nu va fi atât de ocupată cu negocierea unor dosare, dar va fi probabil cea mai bogată în evenimente președinție pe care a avut Europa vreodată. Veți prezida în cea mai spectaculoasă perioadă a Uniunii. Evident, voi începe cu Brexit-ul, care este o poveste foarte tristă, dar să conduci Europa în perioada în care Marea Britanie părăsește Uniunea este incredibil de interesant.
Bugetul Uniunii și strategia 2050
Al doilea lucru pe care îl consider foarte interesant este legat de negocierea strategiei [UE] pentru anul 2050. Este un document foarte interesant deoarece, în cele din urmă, Uniunea Europeană, Comisia Europeană au făcut declicul și au înțeles că economia cu emisii reduse de carbon nu este doar un fel de povară sau o responsabilitate față de viitor, lucruri frumoase de care oamenilor nu le pasă prea mult. Este vorba despre competitivitate, despre competiție, despre prosperitate. Și au reușit să genereze acest document care se concentrează pe dezvoltarea economiei europene și care va fi foarte interesant de negociat.
Bineînțeles, legate de acest document vin negocierile pentru următorul buget european. Din nou, un document foarte interesant, pentru că bugetul european va crește la cel puțin 25% cheltuielile legate de schimbările climatice și va majora cu 60% cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare. Din nou, vorbim despre trezirea la realitate a Europei, pentru că, deodată, am înțeles ceva despre China, țara despre care spuneam mereu: „Ei bine, ei sunt atelierul nostru! Noi suntem cei inteligenți, noi ne gândim la diverse lucruri, le inventăm și apoi le trimitem în China să le producă!”. Ei bine, China are acum cheltuieli mai mari pentru cercetare și dezvoltare decât Europa! Brusc, Europa se întreabă „OK, ce se întâmplă?!”. Ce se întâmplă este că ei au cumpărat toate tehnologiile; tot ce nu au reușit să cumpere au furat, sau poate invers, au furat totul și ceea ce nu au reușit să fure au cumpărat. Acum, chinezii sunt lideri în energia eoliană, energia solară, vehicule electrice, autobuze electrice, super-rețele, tot ce vă puteți imagina. Probabil că sunt în urmă în ceea ce privește tehnologiile hidrogenului și eolianul offshore, dar, în momentul în care va apărea ceva semnificativ, vor cumpăra. Aceasta este competiția cu care ne confruntăm!
Viitorul Europei și reuniunea CESEC
O altă mare poveste în care veți fi implicați, pe care sunt de asemenea foarte invidios – este Summitul UE de la Sibiu privind Viitorul Europei [pe 9 mai, 2019]. Viitorul Europei nu înseamnă să facem filozofii despre cum a apărut Europa și despre cât de minunată este Europa, ci înseamnă ceva foarte clar: cum să reducem diferențele din interiorul Europei, cum să ne raportăm la Rusia… Rusia știe cum să se raporteze la noi, dar noi nu știm cum să abordăm Rusia! Apoi, mai este vorba despre cum să se abordăm China. Ce facem? Adaptăm un fel de atitudine trumpiană și spunem: „Să ridicăm bariere!” sau investim mai mult în cercetare-dezvoltare și cooperare? Acesta va fi un lucru foarte interesant.
Cred că un eveniment pe care foarte puțini îl vor observa, dar, în opinia mea, este foarte important, este reuniunea CESEC – grupul de conectivitate pentru energie din Europa de Sud-Est al celor 17 miniștri ai energiei. Nimeni nu știe, probabil, că există 17 țări în Europa de Sud-Est, iar Ucraina este una dintre ele, straniu, nu-i așa? Dar acesta va fi un prilej excelent în care poate fi întărită cooperarea energetică în Europa de Sud-Est.
Toate acestea obligă la întrebarea: „Ce facem?”. Din experiența mea, în urma președinției bulgare, una dintre opțiuni este să ne strădui să facem cât mai mult, cât de bine putem, așa încât nimeni să nu poată spune „Sunt români sau bulgari, la ce vă așteptați?!”. Acesta a fost punctul de plecare al președinției bulgare, apropo! Îmi amintesc ce mi-a spus o dată Claude Turmes [eurodeputat din partea Luxemburg, timp de 19 ani, până în iunie 2018], responsabil pentru chestiunile legate de guvernanța [Uniunii Energetice]: „Dacă faceți totul bine, vor spune ‘OK, asta trebuia să faceți’. Dacă faceți orice greșeală, vor spune ‘Normal, sunt bulgari, la ce să ne așteptăm de la ei?!’”. Pentru noi a fost una dintre principalele griji.
Oportunități excepționale pentru regiunea SEE
Dar se poate face mai mult decât atât? Cred că da, pentru că regiunea E de Sud-Est dispune de calități și resurse excepționale care pot fi puse la lucru în această competiție globală despre care vorbește strategia 2050. Unul dintre ele este, desigur, potențialul de energii regenerabile excepțional din regiunii. Bulgaria, România, Grecia și toate țările din regiune au, împreună, cel mai bun potențial competitiv la nivel european din punct de vedere al costurilor [pentru surse regenerabile de energie], care sunt mai ieftine decât gazele. Ei bine, întrebarea pentru noi este „Bine, dar de ce să dezvoltăm acest potențial? Ce câștigăm noi?” Este foarte important să negociem cu Uniunea Europeană. Dacă putem contribui mai mult decât cota care ne revine, ce putem câștiga în urma acestei contribuții? Putem vinde energia regenerabilă în Germania, statistic sau fizic? Putem atrage investiții în condiții speciale în Bulgaria, în România, în întreaga regiune? Ce putem face? Cred că ar trebui să pornim negocierea de la niște poziții destul de dure, pentru că avem argumente foarte puternice în acest sector.
Un alt lucru, chiar dacă veți spune că sunt puțin obsedat de China!, este competiția cu China. SEE are o ocazie fantastică de a aduce înapoi marile industrii din noile sectoare economice, într-o lume cu emisii reduse de carbon. Am vorbit despre vehiculele electrice… Recent, Primăria Sofia a decis să cumpere autobuze electrice, pentru aerul din Sofia este foarte poluat. Și le-a cumpărat din China, pentru că sunt produse în China! De ce sunt produse autobuzele și mașinile electrice în China, și nu în Bulgaria sau în România? Combinația dintre abilitățile tehnice foarte ridicate, cunoștințele, experiența din țările noastre, costul redus al forței de muncă și apropierea de piața europeană, faptul că suntem parte din Uniunea Europeană ne plasează într-o poziție excelentă pentru a fi lideri în domeniul producerii de tehnologii cu emisii reduse de carbon. Acesta este un lucru la care Comisia Europeană trebuie să contribuie și pentru care trebuie să plătească. Dacă vrea să dezvolte industria hidrogenului, putem spune că noi putem construi cea mai mare instalație pilot pe bază de hidrogen. Există fonduri europene pentru inovare, iar aceste fonduri de inovare nu ar trebui să meargă întotdeauna în Danemarca, Germania și Franța, pentru că aceste țări sunt „inovatoare”. Fondurile ar trebui să vină în România și în Bulgaria, pentru că în aceste țări inovația de care competitivitatea [UE] are nevoie poate dezvolta economia acestei regiuni.
Cred cu adevărat că suntem într-o poziție foarte bună, iar pornind de aici putem coopera, putem conlucra. Asta înseamnă nu doar să căutăm beneficii în negocieri dure, ci să lucrăm pentru binele comun, să atingem neutralitate climatică în anul 2050, și facem acest lucru într-un mod care să conducă la o mai bună competitivitate a economiei europene și a economiilor naționale.