Companiile de energie și resurse naturale (ERN) par a fi nepregătite pentru paleta tot mai largă de riscuri în prezent, arată o analiza recentă a unor date colectate de către Economist Intelligence Unit pentru divizia specializată a KPMG, inclusă într-un raport intitulat „Dincolo de hârțogăraie: Transformări în administrarea riscurilor în companiile din energie și resurse naturale”.
Companiile încep deja să rămână în urmă
„Companiile din acest sector se află la un punct de inflexiune în eforturile lor de gestionare a riscurilor”, afirmă Michael Wilson, Partner în cadrul KPMG, în Marea Britanie. „Datele arată limpede că organizațiile din industrie și resurse naturale trebuie să revină cât mai repde la elementele de bază și să reanalizeze ceea ce se așteaptă să realizeze prin intermediul programelor lor de risc, pentru a spera să țină pasul cu mediul de risc în permanentă schimbare, în care își desfășoară activitatea în prezent”.
Depășiți de situație
Analize datelor arată că – în timp ce gestionarea riscurilor continuă să fie o prioritate pentru directorii și consiliile directoare ale companiilor din energie și resurse minerale – administrarea acestor riscuri nu avansează la fel de repede ca și amenințările cu care se confruntă companiile și sunt, astfel, în pericol să fie insuficiente în domenii importante.
Provocarea este cum să ții consiliul de administrație și managementul de vârf la curent cu privire la riscurile majore
Datele arată că organizațiile din acest sector au început deja să rămână în urmă. Mai puțin de două treimi din respondenți au declarat că „de multe ori” sau „în mod constant” au inclus administrarea riscului în deciziile lor de planificare strategică; doar 14 la sută din respondenți au declarat că au definitivat o declarație formală cu privire la apetitul de risc; aproape jumătate a recunoscut că nu realizează o evaluare completă anuală a riscurilor; și mai mult de o treime au declarat că în cazul lor, administrarea riscului se bazează pe auto-evaluări din partea unităților de profit, mai degrabă decât pe o funcție de risc centralizat.
„Companiile de petrol și gaze au investit întotdeauna în activități de gestionare a riscurilor pentru a aborda riscurile specifice, cum ar fi riscurile de explorare, riscurile de producție și riscurile financiare”, spune Paolo Mantovano, Partner la KPMG Italia. „Provocarea este cum să integrezi toate aceste inițiative de gestionare a riscurilor într-un cadru comun pentru a se asigura că managementul de vârf și consiliul de administrație au toate informațiile cu privire la riscurile principale și măsurile de atenuare, pentru a consolida procesul de luare a deciziilor.”
Înțelegerea provocărilor
Analiza rezultatelor publicate de KPMG International arată că mai mult de două treimi (69%) din respondenți consideră instabilitatea geopolitică drept cea mai mare amenințare pentru industria de energie și resurse naturale, în timp ce mai mult de jumătate (53%), s-ar referit, de asemenea, la presiunile venite dinspre reglementare. Incertitudinea reglementării este cu deosebire relevantă pentru acele companii care au proiecte în țări noi sau în regiuni instabile.
În special, raportul constată că directorii din industrie sunt preocupați de capacitățile și competențele lor interne, în domenii importante de gestionare a riscurilor. De exemplu, 42% au spus ca lipsa de competențe a fost principalul obstacol care a încetinit integrarea funcțiilor lor de risc și de control, în timp ce aproape jumătate (47%) au declarat că ar avea nevoie de îmbunătățirea abilităților, pentru a crește gradul de conformare a organizației la reglementări.
Legat de administrarea riscurilor, respondenții din energie și resurse naturale au transmis mai puțină încredere în consiliile lor directoare decât în alte sectoare ale industriei intervievați în cadrul cercetării. Doar ceva mai mult de o treime din respondenți (37%) au sugerat că membrii Consiliilor au avut o înțelegere suficientă a problemelor pentru a comunica riscurile în mod eficient. Doar 42 la sută au considerat că membrii Consiliului au apreciat pe deplin importanța riscurilor cu care se confruntă.
„Totul se reduce la întrebarea ce aptitudini și ce resurse au fost dedicate la programul de gestionare a riscurilor de întreprindere”, spune Wilson. „Nu sunt sigur că societățile din energie și resursele naturale au făcut o treabă bună în a înțelege așteptările partenerilor interni și externi în ceea ce privește gestionarea riscurilor și construirea atât a procesului, cât și a aptitudinilor necesare pentru a răspunde acestor așteptări.”
Plus-valoare în urma investițiilor
Una dintre cele mai mari obstacole care încetinesc investițiile în funcții și capabilități de administrare a riscurilor în cadrul sectoarelor energie și resurse naturale este în fapt o lipsă de consens între consiliile de administrație și directorii executivi cu privire la obiectivele programelor și randamentul investițiilor. Datele arată că aproape un sfert din aceste companii au dispun de niciun mijloc de măsurare a randamentul investițiilor lor în gestionarea riscurilor. În plus, o treime se concentrează doar pe revizuirea evenimente trecute pentru a evalua eficacitatea monitorizării riscurilor.
