Un sistem energetic 100% regenerabil este fezabil, consideră Andrei David Korberg, student doctorand în grupul de planificare sustenabilă al energiei la Universitatea Aalborg, din Danemarca. Într-un articol publicat de www.infoclima.ro el expune un model de sistem energetic 100% regenerabil pe care îl putem construi folosind în mare parte tehnologii deja existente. Aceasta este o sinteză foarte restrânsă, pentru articolul complet mergeți AICI!

Pasul 1 – Integrarea energiei regenerabile intermitente (0-25%)

Primul pas este reprezentat de investițiile în energie regenerabilă produsă de turbine eoliene sau panouri fotovoltaice. Prin aceasta măsură, am putea înlocui pana la aproximativ 25% din totalul combustibililor folosiți fără să facem nici o alta schimbare în sistemul energetic, practic reducând cheltuielile pentru combustibilii fosili.

Pasul 2 – Termoficare, cogenerare și stocarea energiei termice (0-25%)

Încălzirea imobilelor la nivelul Uniunii Europene este activitatea cu cel mai mare consum de energie. Pentru a crește eficiența avem nevoie de 2 tehnologii: sisteme de termoficare si centrale pe cogenerare care pot funcționa eficient și flexibil împreuna cu energia regenerabila.

Pasul 3 – Pompe de căldură sau Power-to-Heat (25-40%)

Pentru a integra mai multă energie regenerabilă intermitentă avem nevoie de soluții de transformare a energiei electrice in energie termică (soluții numite Power-to-Heat). Putem face asta cu o eficiență ridicată folosind pompe de căldură în sistemele de termoficare.

De asemenea, există și pompele de căldură de mici dimensiuni ce funcționează pe același principiu și pot fi folosite în locațiile extraurbane, unde sistemele de termoficare nu sunt fezabile.

Pasul 4 – Electrificarea transportului (40-65%)

Vehiculele electrice vor fi o parte integrantă a sistemul energetic, nu doar cel de transport, pentru că prin electrificarea transportului putem integra și mai multă energie regenerabilă intermitentă înlocuind benzina sau motorina. Cea mare parte a transportului poate fi electrificată, începând de la autovehiculele personale, la transportul de mic tonaj (camionete, furgonete), o parte din transportul de mare tonaj (camioane, autobuze) până la liniile de cale ferată.

Pasul 5 – „Electrocombustibilii” sau Power-to-X (65-85%)

Rămân totuși unele soluții de transport care nu se pretează electrificării. Acestea sunt navele maritime de lungă distanță, transportul rutier de lungă distanță, echipamente grele și nu în cele din urma, transportul aerian. Pentru acestea exista soluția așa-numiților „electrocombustibili” („electrofuels”).

Electrocombustibilii pot fi foarte similari cu benzina, motorina sau kerosenul din aviație folosite astăzi, și în mare parte, pot fi folosiți în aceleași motoare cu ardere internă ca cele ce le folosim astăzi. Spre deosebire de biocombustibili, care sunt produși exclusiv din biomasă, electrocombustibilii sunt produși din hidrogen și o sursă de carbon. Alt avantaj al acestor tip de combustibili este faptul că utilizează mai puțină biomasă decât biocombustibilii sau chiar deloc, practic reducând presiunea de pe aceasta resursă limitată.

Pasul 6 – Eliminarea restului combustibililor fosili (85-100%)

După măsurile din sectorul termic și al transportului, mai rămân sectorul industrial și centralele de producere a curentului electric și cogenerare ce încă folosesc combustibili fosili. Acest pas este și cel mai dificil, deși reprezintă numai 15% din combustibilii fosili utilizați în sistemul energetic.

Pentru industrie, soluțiile sunt diversificate, de la electrificare, la hidrogen, biogaz sau electrometan, în funcție de procesele industriale. Nu toate sunt pretabile electrificării, pentru unele fiind nevoie de combustibili lichizi sau gazoși. Aceasta face acest pas cel mai dificil, din cauza necesităților diferite ale industriei și a soluțiilor diverse.

„Un sistem energetic poate deveni regenerabil utilizând atât surse intermitente, cât și flexibile, cum este biomasa”, spune Andrei David Korberg. “Pașii 1 până la 4 pot fi considerați mai ușor de implementat, pentru că implică tehnologii care ne sunt deja foarte cunoscute. Ultimii doi pași au un grad de complexitate mai ridicat, dar sunt totuși posibil de realizat. Toți acești pași pot contribui semnificativ la reducerea emisiilor de carbon conform ambițiilor Uniunii Europene și sunt esențiali pentru a ajunge la un sistem 100% regenerabil la un cost cat mai redus. Deoarece investițiile în infrastructură energetică au durată lungă de viață, deciziile și tehnologiile implementate astăzi ne vor însoți în următorii 30-50 ani.”