Centrul pentru Studiul Democrației (CSD), un think tank din cadrul Departamentului de Științe Politice al Universității Babeș-Bolyai, transmis Ministerului Muncii și Protecție Sociale o serie de modificări la proiectul de lege privind stabilirea măsurilor de protecție socială a consumatorului vulnerabil de energie din România. Acestea se referă la o definire mai precisă a vulnerabilității energetice, precum și la transformarea Anexei 1 într-un instrument de calcul prin includerea în calcularea consumurilor medii lunare ale unei gospodării.

Președintele Centrului pentru Studiul Democrației, dr. George Jiglău, alături de colegii Anca Sinea, Corina Murafa și Gabriel Bădescu, a realizat în anul 2017 un raport pe tema răspândirii și manifestărilor fenomenului sărăciei energetice în România. Pornind de la acesta și valorificând “o vastă rețea de cercetători și practicieni din Europa proveniți din universități, ONG-uri, asociații profesionale și patronale, companii de energie sau firme de consultanță”, Centrul a lansat câteva propuneri menite să sporească consistentă proiectului de lege aflat în dezbatere publică.

Președintele Centrului pentru Studiul Democrației subliniază că îmbunătățirea nivelului de trăi din perspectiva accesului la serviciile de energie în gospodării depinde în mod fundamental de lansarea “unei acțiuni ample de evaluare energetică a clădirilor de locuit, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, urmată de un program extins de investiții”. De asemenea, “cuantumul ajutoarelor de încălzire trebuie corelat și cu performanță energetică a clădirii de locuit și nu doar cu veniturile gospodăriei, pentru a se evita situații în care o gospodărie are venituri aparent suficiente (“peste prag”), dar care se află într-o clădire ineficientă care duce la consumuri mari de energie și cheltuieli aferente mari, astfel încât ponderea să crească peste o limita care să poată fi suportată de membrii gospodăriei”, adaugă dr. George Jiglău.

Soluțiile propuse iau în calcul starea clădirilor de locuit într-un mod aplicabil imediat, pe baza unor parametri ai clădirilor care se află deja în posesia autorităților locale sau care pot fi identificați prin formularele folosite pentru solicitarea ajutoarelor de încălzire, fără a “încarcă” procesul.

Cine este vulnerabil

CSD propune redefinirea pragurilor pentru acordarea ajutorului financiar de încălzire utilizând metodele de calcul similare cu cele din Marea Britanie sau Italia, prin corelarea veniturilor totale ale gospodăriei cu cheltuielile pentru asigurarea nevoilor energetice minimale cu pragul de sărăcie, astfel încât să fie considerată drept o gospodărie aflată în “vulnerabilitate energetică” cea în care venitul rezultat după scăderea cheltuielilor cu energia din venitul total s-ar situa sub pragul de sărăcie.

Cheltuielile pentru asigurarea nevoilor energetice minimale ar astfel fi calculate, luând în considerare structura gospodăriei, dar și parametrii tehnici ai clădirii de locuit.

Metoda de calcul propusă, validată științific și practic în țările precizate ca model:

• Pragul de sărăcie standard lunar * nr. adulți echivalenți din gospodărie = Pragul de sărăcie lunar aferent gospodăriei
• Pragul de sărăcie lunar al gospodăriei * 12 = Pragul de sărăcie anual al gospodăriei
• Pragul de sărăcie anual al gospodăriei + cheltuieli minimale energie anuale = Pragul de vulnerabilitate energetică anual al gospodăriei
• Venitul total lunar al gospodăriei *12 = Venitul total anual al gospodăriei

Gospodăria se află în vulnerabilitate energetică dacă venitul total anual al gospodăriei este mai mic decât pragul de vulnerabilitate energetică anual al gospodăriei.

Calculele CSD arată că pentru un apartament cu o camera într-un bloc construit acum 40 de ani, conectat la rețeaua de termoficare, situat în zona de temperatura 1, ajutorul de încălzire ar putea fi acordat dacă venitul anual total al locatarilor adulți s-ar situa sub 17.670 de lei. Pentru un apartament de 3 camere cu încălzire pe gaz metan, dintr-un bloc similar, dar aflat în zona de temperatura 3, pragul de vulnerabilitate energetică anual ar fi 25.772 de lei, ceea ce corespunde unei valori lunare per adult echivalent de aproximativ 1.360 de lei. Ajutorul de încălzire ar putea fi acordat unei gospodării de acest gen dacă venitul ei anual se situează sub 25.772 de lei.

Calculele CSD arată că pentru un apartament cu o camera într-un bloc construit acum 40 de ani, conectat la rețeaua de termoficare, situat în zona de temperatura 1, ajutorul de încălzire ar putea fi acordat dacă venitul anual total al locatarilor adulți s-ar situa sub 17.670 de lei. Pentru un apartament de 3 camere cu încălzire pe gaz metan, dintr-un bloc similar, dar aflat în zona de temperatura 3, pragul de vulnerabilitate energetică anual ar fi 25.772 de lei, ceea ce corespunde unei valori lunare per adult echivalent de aproximativ 1.360 de lei. Ajutorul de încălzire ar putea fi acordat unei gospodării de acest gen dacă venitul ei anual se situează sub 25.772 de lei.

Dr. George Jiglău observă că valorile lunare rezultate sunt semnificativ peste pragul de 810 lei/persoană prevăzut în actualul proiect de lege, deci aplicarea unui astfel de indicator ar asigura o acoperire mult mai bună a vulnerabilității energetice provenite din cauza veniturilor reduse, de o manieră care să ia în calcul și caracteristicile locuinței.

Nevoile energetice trebuie să includă răcirea

CSD propune definirea prin lege a nevoilor energetice minimale prin intermediul consumului minim dintr-o gospodărie pentru un nivel de trăi decent prin raportare la structura gospodăriei (exprimată în raport cu numărul de adulți echivalenți), caracteristicile locuinței și zona de temperatura. Dacă nevoile energetice minimale sunt definite concret, sărăcia energetică poate fi definită drept incapacitatea de a acoperi aceste nevoi minimale pe tot parcursul anului, iar vulnerabilitatea energetică poate fi înțeleasă drept o situația prealabilă sărăciei energetice. De aceea, în definirea nevoilor energetice minimale trebuie să apară și “răcirea optimă a locuinței în sezonul cald”.

Pentru monitorizarea și identificarea cu precizie a consumatorilor vulnerabili energetic, CSD propune transformarea Anexei 1 într-un instrument de calcul prin includerea în calcularea consumurilor medii lunare ale unei gospodării a următoarelor elemente: 1) materialul de construcție (beton, cărămidă, BCA, lemn, paiantă), 2) arie utilă încălzită, 3) arie locuibilă, 4) adulți echivalenți, 5) numărul camerelor de locuit, 6) tipul de încălzire, 7) zona de temperatura și 8) certificat de performanță energetică, care să fie realizat prin programe de renovare aprofundată a clădirilor lansate de autoritățile centrale, locale sau de către furnizorii de energie – companii de servicii energetice.

De asemenea, CSD propune calcularea a două tipuri de consumuri medii: unul pentru sezonul rece și unul anual. Această diferențiere poate ajută la identificarea acelor gospodării aflate în sărăcie energetică în raport cu răcirea gospodăriei pe perioada verii.

În plus, calcularea consumurilor medii în raport cu valorile specifice fiecărei gospodării pentru acești parametri permite identificarea, cu ajutorul furnizorilor, a acelor situații în care consumurile regulate de energie ale unei gospodării sunt prea mari (semnificativ peste medie) și, corelat cu veniturile gospodăriei, identificarea situațiilor în care o intervenție în eficientizarea clădirii de locuit (în absența sau cumulat cu ajutoare financiare pentru încălzire) este măsură potrivită pentru combaterea sau prevenirea sărăciei energetice.

În final, CSD propune elaborarea unei Anexe 2, care să realizeze un calcul pe baza acelorași parametri pentru consumurile minime necesare pentru acoperirea nevoilor energetice minimale.