România ar trebui să încurajeze și să sprijine dezvoltarea unei piețe interne de energie la nivel european care să fie competitivă, integrată și lichidă, asigurând mecanisme eficiente de stabilire a prețurilor și o securitate crescută a aprovizionării, la cel mai mic cost posibil, susține Manfred Paasch, CEO al E.ON România, într-un interviu exclusiv acordat Energynomics.
Cum a afectat pandemia de COVID-19 piețele de electricitate și gaze din regiunea CEE și din România în special, anul acesta, și cum le va afecta în 2021?
Pandemia a evidențiat cât de mult ne bazăm pe sectorul energetic. Și asta pentru că rețelele de energie și gaze trebuie să funcționeze continuu chiar și în condițiile de oprire/diminuare a activităților din alte sectoare.
Contextul este unul dificil: întreaga economie se resimte, datele statistice arată o scădere semnificativă a producției industriale, iar rata șomajului s-a majorat. Conform celor mai recente previziuni ale BERD și Comisiei Europene, economia României ar urma să înregistreze anul acesta o scădere de 5%.
În condițiile în care mulți consumatori (atât din industrie, dar și din sectoare precum HoReCa) și-au închis sau redus activitatea, ne confruntăm cu o scădere a volumelor comercializate de energie și gaze naturale comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
Este greu de spus cât va dura criza coronavirusului, cât de severă va fi recesiunea economică și cât de amplu va fi șocul resimțit de sectorul energetic. Acesta este și cel mai dificil aspect al crizei pe care o traversăm, incertitudinea. Nu știe nimeni ce se va întâmpla peste o săptămână, cu atât mai puțin peste o lună, și această situație face aproape imposibilă realizarea unui plan de business realist. Vedem acum că piața este caracterizată de volatilitate și ne așteptăm ca această caracteristică, de altfel specifică perioadelor turbulente de criză economică, să se manifeste în continuare.
Întreaga evoluție a pieței va depinde în cea mai mare măsură de contextul pandemic și economic, de măsurile pe care le vor lua autoritățile și de perioada pentru care vor fi instituite. Dacă economia românească nu va da semne de revenire, este foarte puțin probabil să vedem o revenire a cererii.
Mai mult, peste acest context complicat se suprapun recentele modificări din plan legislativ, care afectează afacerile companiilor din sectorul energetic, punând o presiune suplimentară pe îndeplinirea business planurilor. Din păcate, în ceea ce privește România, incertitudinea fiscală și lipsa de transparență persistă și vor afecta în continuare mediul de afaceri.
Care sunt punctele de presiune pe care le vedem asupra prețurilor și cererii, pentru 2020, pentru anul viitor și pe termen mediu?
Vedem deja primele efecte în ceea ce privește liberalizarea pieței de gaze, respectiv o intensificare a competiției între furnizorii prezenți pe piață, dar și intrarea unor noi jucători, iar ca efect avem oferte mai atractive.
De exemplu, noi am lansat recent E.ON Promo Gas, un pachet digital care poate fi contractat exclusiv online, ce pune la dispoziția clienților casnici gaze naturale la un preț redus cu până la aproximativ 10% comparativ cu cel din oferta reglementată.
Credem că pe viitor vor avea câștig de cauză serviciile și soluțiile de calitate care aduc plusvaloare, care sunt gândite să satisfacă nevoile specifice ale clienților, nevoi care devin tot mai complexe. Prețul gazului natural este important, desigur, dar calitatea și sustenabilitatea serviciilor și soluțiilor vor prima.
Cum ar trebui să evolueze liberalizarea pieței gazului de acum înainte? Cum s-a pregătit E.ON pentru liberalizarea pieței gazului și a celei de electricitate (2021)?
Doar o piață liberalizată poate aduce cele mai bune oferte pentru clienții noștri și poate stimula investitorii, cu condiția să fie complet funcțională.
Aceasta înseamnă să avem o piață lichidă și competitivă, cu prețuri transparente și acces egal pentru toți jucătorii, spre beneficiul clienților. Totodată, este nevoie de dezvoltarea unui mecanism de suport robust și corect pentru a-i proteja pe consumatorii vulnerabili.
Provocarea noastră, în contextul liberalizării, dar și al transformărilor prin care trece domeniul energiei, este de a face trecerea de la statutul de furnizor tradițional de energie și gaze naturale la calitatea de partener care oferă soluții și servicii moderne, inovatoare, pliate pe specificul și nevoile clienților din toate categoriile.
Așadar, strategia noastră este să oferim clienților un portofoliu cât mai variat de produse, care să asigure nu doar un preț competitiv, ci și economii prin reducerea consumului, împreună cu servicii de utilizare în siguranță a instalațiilor de gaze naturale. Scopul nostru este să îmbunătățim viața oamenilor pentru un viitor mai sustenabil, iar produsele și soluțiile E.ON sunt menite să contribuie la reducerea emisiilor de carbon. De exemplu, E.ON Life este soluția perfectă pentru reducerea cu până la 25% a consumului de gaze naturale, prin intermediul centralelor termice în condensare controlate prin termostate inteligente.
Creșterea numărului de clienți care optează pentru soluțiile noastre ne face încrezători în ceea ce privește rezultatele de business pe termen mediu și lung.
Referitor la liberalizarea pieței de electricitate, vom vedea cel mai probabil o evoluție similară cu cea a pieței de gaze naturale în sensul diversificării ofertelor, al creșterii competiției și ne putem aștepta chiar să vedem jucători noi pe piață.
Ce ar trebui să se facă pentru ca piața gazelor să devină mai lichidă? Ce instrumente sunt necesare?
România ar trebui să încurajeze și să sprijine dezvoltarea unei piețe interne de energie la nivel european care să fie competitivă, integrată și lichidă, asigurând mecanisme eficiente de stabilire a prețurilor și o securitate crescută a aprovizionării, la cel mai mic cost posibil. Dacă România urmărește în mod activ integrarea în piața europeană, și-ar putea securiza, de asemenea, trasee de import/export și să se clarifice legislația în domeniul explorării zăcămintelor de gaze naturale.
După liberalizarea pieței de la 1 iulie 2020 și implementarea programului de Gas Release (GRP) prin care producătorii sunt obligați să oferteze 40% din producția anuală, piața internă a devenit mai lichidă, acesta fiind un prim pas în definirea pieței românești ca un hub important în piața europeană având în vedere faptul că România este al doilea producător de gaze naturale din UE.
Următorii pași trebuie să includă mecanisme și canale de piață care să transforme piața de gaz românească dintr-o piață dominată de un număr redus de jucători într-o piață activă, competitivă și corelată cu hubrile din UE (Baumgarten, Austria, și Dutch TTF Gas Hub, Olanda).
Cum putem proteja cu adevărat consumatorii vulnerabili?
Politicile de protecție a consumatorilor vulnerabili sunt diferite la nivel european, anumite țări având modele care pun accent pe eficiența energetică, altele care utilizează sisteme de protecție socială, plăți directe către grupuri sociale considerate vulnerabile, iar altele care folosesc un mix între aceste abordări.
Deoarece în România politicile sunt neclare este necesară adoptarea unui cadru clar la nivel de politică și la nivel legislativ care să definească fenomenul, o îmbunătățire a sistemului de colectare și monitorizare a datelor privind sărăcia și vulnerabilitatea energetică și adoptarea unor măsuri concrete de protecție orientate către consumatorii care au cu adevărat nevoie de sprijin.
Am pledat întotdeauna în favoarea unui mecanism de protecție a consumatorilor vulnerabili, unul care oferă ajutor direcționat în loc de o subvenție generală prin intermediul prețului, și credem că este important în stabilirea unei piețe libere. Susținem acest lucru deoarece numărul consumatorilor vulnerabili ar putea fi de peste un milion cel puțin, potrivit unor estimări. Cu certitudine este nevoie ca în acest an să fie definite foarte clar consumatorul vulnerabil și o modalitate concretă de sprijin, funcțională, a acestuia.
Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, cel al Muncii și cel al Finanțelor au sarcina de a rezolva aceste probleme cu celeritate, până la finalul anului în curs.
Din finanțarea totală pe care România o va obține de la UE, câți bani sunt necesari în sectoarele de distribuție și furnizare și la câți bani va avea acces E.ON? Dar din Fondul de Modernizare?
Potrivit Planului Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice, sectorul energetic ar avea nevoie de investiții totale în valoare de aproximativ 22,6 miliarde de euro în perioada 2021-2030, în producerea, transportul și distribuția energiei electrice. Din suma totală, 9,8 miliarde euro ar trebui direcționate în rețele, 12 miliarde de euro în centralele electrice, iar alte 800 de milioane de euro în boilere pe abur.
România va putea beneficia de oportunitățile acordate prin instrumentele finanțate de UE numai dacă este capabilă să dezvolte strategii și planuri coerente pentru următorul deceniu. Acesta va fi un alt test al potențialului atât de lăudat al României. De asemenea, România ar trebui să fie atentă și la cât de atrăgător este mediul de afaceri (regim de impozitare, reglementări, stabilitate, predictibilitate) și să fie conștientă tot timpul că este în concurență cu alte țări în atragerea și menținerea investitorilor aici. Investiția în modernizarea capacităților de producție existente este esențială, în paralel cu investițiile în capacități de producție noi, eficiente și ecologice.
Pentru perioada 2021-2027, România va beneficia de un buget total de 79,9 miliarde de euro, din care 46,4 miliarde de euro vor reprezenta resurse alocate din Cadrul Financiar Multianual și 33,5 miliarde din instrumentul NextGenerationEU. Alături de instrumentele structurale tradiționale, Fondul pentru o Tranziție Justă reprezintă o nouă și reală oportunitate pentru sectorul energetic național, România fiind al treilea beneficiar al acestor resurse, alături de Germania și Polonia.
De asemenea, Fondul pentru Modernizare, pentru care Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri estimează o alocare de 6,7 miliarde de euro pentru perioada 2021-2030, reprezintă o sursă de finanțare cu potențial investițional pentru operatorii din sectorul energetic, prin urmare, identificarea celor mai potrivite măsuri pentru operaționalizarea eficientă a mecanismului de accesare a Fondului pentru Modernizare trebuie fie menținută pe lista priorităților autorităților competente.
E.ON România este direct interesată de accesarea acestor resurse și își propune să transmită autorităților responsabile o listă de proiecte consistente și mature care se vor putea concretiza cu sprijinul acestor resurse. Pentru E.ON, atragerea de fonduri europene constituie o sursă de finanțare foarte importantă, până în prezent fiind obținute cofinanțări pentru proiecte a căror valoare totală depășește 180 milioane lei.
Începând cu anul 2012 au fost implementate cu succes cinci proiecte cu finanțare europeană, alte patru fiind în derulare, vizând continuarea investițiilor în modernizarea rețelei de electricitate, montarea contoarelor inteligente și securitatea cibernetică a sistemului de distribuție.
Cel mai recent proiect pentru care am obținut, anul trecut, o nouă finanțare europeană reprezintă o investiție de peste 31 de milioane de lei (din care 23 de milioane sunt fonduri UE și de la bugetul național), care vizează modernizarea a cinci stații de transformare din județul Vaslui.
Totodată, vom începe în perioada următoare lucrările de contorizare inteligentă pentru peste 10.000 de consumatori de energie electrică din municipiul Iași. O investiție cu fonduri UE cu o valoare totală de aproape 54 milioane lei, care este cofinanțată cu peste 19 milioane lei din fonduri UE și aproximativ 3,4 milioane lei de la bugetul național.
E.ON a investit 1,7 miliarde de euro în România, majoritatea în modernizarea rețelelor de gaze naturale și electricitate din 2005, până în 2019. Alte circa 375 milioane euro sunt alocate pentru perioada 2020-2023.
Cum putem face față țintelor Green Deal, de vreme ce Europa consideră doar parțial gazul drept combustibil de tranziție?
În aceste vremuri dificile, ne-am fi așteptat ca proiecte precum Green Deal să dispară după provocările COVID-19, dar au apărut noi obiective, ambițioase. La începutul lunii octombrie, Parlamentul European a votat în favoarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră cu 60% până în 2030 (comparativ cu nivelul din 1990), un obiectiv superior celui propus de Comisia Europeană – reducerea cu cel puțin 55% a emisiilor. Acest lucru va pune presiuni suplimentare asupra statelor membre.
Acțiunile întreprinse acum vor determina viteza și forța recuperării. Prin urmare, subliniez încă o dată că trăim vremuri în care parteneriatul dintre sectorul public și cel privat ar trebui să atingă noi dimensiuni, deoarece obiectivele Planurilor Naționale de Energie și obiectivele UE pot fi atinse printr-un efort comun și susținut.
Pentru multe state membre ale UE, cerințele economiei verzi, digitalizarea și necesitatea consolidării guvernanței economice reprezintă o mare provocare care ar trebui rezolvată în același timp pe termen mediu și lung.
Ținta Green Deal este ca până în 2050 activitatea umană să nu dăuneze naturii și mediului. Cu alte cuvinte, amprenta de dioxid de carbon lăsată de oameni nu ar trebui să depășească capacitatea mediului de a-l absorbi, având o influență neutră asupra mediului. Înseamnă că sectoarele economice actuale cu niveluri ridicate de emisii de CO2, cum ar fi transportul, energia, construcțiile, agricultura, industria chimică și altele ar trebui să crească semnificativ investițiile pentru reprofilarea către o activitate neutră din punctul de vedere al mediului.
Este foarte important să anticipăm modificările structurale ale sectorului energetic mai devreme și să abordăm aceste schimbări prin politici clare și durabile, pentru a reduce și a atenua cât mai mult posibil impactul economic și social.
Având în vedere inițiativele ambițioase de accelerare a tranziției energetice la nivelul UE, există mai multe dimensiuni care pot influența traiectoria acestui proces de tranziție. Un aspect macroeconomic important se referă la dubla provocare care există în contextul decarbonizării, și anume mai multă energie cu mai puține emisii. Astfel, gazul natural este, cel puțin deocamdată, o soluție necesară, cu atât mai mult pentru țările cu resurse mari de gaze naturale precum România (al doilea producător de gaze naturale din UE, după Olanda).
Țara noastră trebuie să se concentreze intens asupra consecințelor Green Deal. Există riscuri, dar există și oportunități. România trebuie să rezolve problema capacităților de producție depășite, poluante, care trebuie renovate sau înlocuite cu surse de generare curate. Un procent mare de aproximativ 25-30% din mixul energetic al României se bazează în continuare pe cărbune. Investițiile în rețelele electrice și de gaze naturale sunt extrem de necesare, dar necesită un nou val de reguli și reglementări inteligente. În plus, investițiile în generarea eoliană și prosumatorii – noii jucători de pe piață – ar trebui stimulate.
Pe de altă parte, la nivel de grup, E.ON are proiecte pilot în explorarea potențialelor utilizări ale hidrogenului. De exemplu, inițiativa ”Gaze nepoluante, din energie nepoluantă”, pe care E.ON SE a lansat-o anul trecut, include deja numeroase proiecte pe bază de hidrogen la nivelul întregului grup, cu obiective variate și aflate în stadii diferite de dezvoltare.
Un exemplu în acest sens îl constituie proiectul Smart Quart, în cadrul căruia E.ON construiește o rețea de hidrogen în comunitatea Renania-Palatinat, din Germania. Inițial, electricitatea verde va fi convertită în hidrogen, apelând la tehnologia de tip electricitate-gaz. Acesta este apoi distribuit într-o micro rețea și poate fi folosit ulterior pentru alimentarea autobuzelor sau la generarea de agent termic.
Ne propunem, așadar, să contribuim la dezvoltarea rapidă a unei economii bazate pe hidrogen. Acest lucru se poate face prin intermediul instituirii unei cote de gaz nepoluant sau a unui mecanism similar care să facă posibile investițiile. Spre exemplu, E.ON SE se află în proces de compatibilizare a rețelelor de gaz pentru distribuția de hidrogen, până în 2030.
_____________________________________________
Articolul a apărut inițial în numărul din decembrie 2020 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
