Energia eoliană a devenit o prezență naturală între principalele surse de producere a energiei în România. Am discutat cu Adrian Borotea, vicepreședintele Asociației Române pentru Energie Eoliană, cu câteva zile înainte de conferința pe care RWEA și RPIA o organizează la București – RESInvest 2022, 17-18 mai (Face Convention Center).

 

Stimate domnule Adrian Borotea, care sunt estimările RWEA cu privire la situația capacităților instalate în eolian, la finalul anului?

Ministerul Energiei a anunțat creșterea cotei de energie regenerabilă, de la 30,7% la 34% în 2030. Conform pachetului de măsuri “Fit for 55” al Comisiei Europene, ținta de regenerabile a României pentru anul 2030 ar trebui să crească la 38%.

RWEA consideră că România are potențial eolian, viabil financiar, ca să realizeze chiar mai mult de 38%.

Creșterea țintelor, creșterea prețurilor pe piețele de energie electrică, conflictul din Ucraina, lansarea apelurilor pentru PNRR, în curând pentru Fondul de modernizare și Just Transition Fund, precum și deschiderea băncilor de a finanța capacități noi de producție energie regenerabilă au un impact favorabil asupra investitorilor, care au demarat proiecte, obținând deja avize tehnice de racordare (ATR) pentru o capacitate eoliană însumată de 1.600 MW și contracte de racordare pentru 5.180 MW.

Sunt multe proiecte în stadiul ready-to-build, urmând ca lucrările de construcție să demareze în a doua jumătate a anului.

Dincolo de țintele asumate cu privire la capacitățile nou instalate în fiecare din anii care vin, cum arată prognozele care iau în calcul proiectele demarate sau planificate a fi date în folosință în anii următori, până în 2025?

Termenele de racordare, cel puțin in zona Dobrogea, sunt pentru 2025 sau mai târziu. Conflictul din Ucraina, suprapus peste pandemie, a prelungit termenele de livrare ale echipamentelor și a ridicat costul acestora.

Din motivele sus menționate, estimăm că până în 2025 se vor pune în funcțiune 1.500-2.000 MW în energie eoliană.

 

Cererea depășește deja oferta de echipamente, materiale și forță de muncă în sectorul eolian. Cum influențează această situație dezvoltarea sectorului în România?

Impactul contextului economic și politic internațional afectează și dezvoltarea de noi capacitați de producție a energiei regenerabile. Realizarea unui parc eolian se face în strânsă legătura cu planul de dezvoltare al Transelectrica, respectiv cu capacitatea rețelei de transport de a prelua energia produsă într-o anumită locație. Disponibilitatea de fonduri (prin PNRR, de exemplu) pentru noi investiții nu acoperă și problemele producătorilor de turbine, afectați la rândul lor de conflictul din Ucraina și de criza economică – lipsa de materiale specifice, creșterea costurilor acestora și a transportului, noile reguli ale taxonomiei -, în special pentru produsele din China.

Cu siguranța, acest lucru conduce la întârzieri in implementarea proiectelor.

În ceea ce privește forța de muncă, în Romania suntem într-o situație fericită. Proiectul nostru, Renew Academy, are primii absolvenți, specialiști în energie eoliană, convertiți din lucrători in Valea Jiului.

 

În care zone ale lanțului valoric poate România să dezvolte unități de producție industrială pentru a capitaliza în plan economic tranziția energetică?

Tranziția energetică presupune modernizarea infrastructurii energetice, capacități de stocare a energiei, capacități de producere a energiei curate.

România are capacitatea de a securiza toate componentele necesare industriei eoliene. Este necesară doar capacitarea autorităților, a societăților comerciale și identificarea soluțiilor comune. Dezvoltarea lanțului valoric este o preocupare intensă a RWEA, acesta fiind principalul subiect ce se va dezbate inclusiv în cadrul conferinței noastre anuale RESInvest ce va avea loc în perioada 17-18 mai 2022.

 

Care sunt tipurile de acțiune și care sunt actorii principali pe care RWEA îi consideră determinanți în dezvoltarea lanțului valoric pentru energia eoliană în România?

Actorul principal în tot acest plan este statul român care trebuie să-și asume un plan coerent și ambițios pentru atingerea obiectivului din 2030. Dacă acest lucru este trasat și susținut de toată clasa politică, atunci lucrurile vor evolua rapid.

Sigur că fondurile europene și o legislație stimulativă vor fi determinante în decizia societăților comerciale de a se implica în dezvoltarea lanțului valoric pentru energia eoliană din România.

RWEA este nu numai un liant, dar și un stimul pentru capacitarea tuturor factorilor relevanți.

 

Sursele de finanțare extraordinare (PNRR, Fondul de Modernizare) sunt un catalizator al proiectelor noi în segmentul eolian. Reprezintă ele și un factor de frânare, cel puțin pe termen scurt, în sensul în care companiile așteaptă banii ieftini și amână demararea lucrărilor?

Deschiderea europeana către energia regenerabila a dobândit un nou avânt odată cu dorința exprimată de a renunța la importurile din Rusia.

Categoric, fondurile europene nu sunt un factor de frânare pentru proiectele noi eoliene. Dimpotrivă, investitorii dezvolta mai accelerat proiecte noi, unii dintre aceștia luând în considerare și finanțarea din fonduri europene. În acest moment există surse de finanțare accesibile pentru implementarea de investiții noi, inclusiv fonduri europene (apelul deschis până la 31 mai pentru PNRR, urmează Fondul de modernizare, JTF).

Considerăm că nu fondurile sunt sursa eventualelor întârzieri ale investițiilor; acestea pot surveni din durata extinsă uneori a emiterii avizelor, termenele lungi de racordare, în special în rețeaua de transport a energiei electrice, dificultățile în realizarea propriu-zisă a proiectului – procurarea de turbine eoliene și de alte echipamente – și punerea acestuia în funcțiune, lipsa forței de lucru calificate.

 

Mai există elemente legislative care îngreunează implicarea investitorilor în proiecte eoliene în România?

În acest sens, Consiliul Concurenței a demarat o amplă analiză privind identificarea unor posibile bariere la intrarea pe piață a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile.

Pentru punerea în funcțiune a unor capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile, companiile trebuie să îndeplinească mai multe condiții și să dețină toate autorizațiile/avizele impuse de legislația incidentă, documente emise de mai multe autorități publice, ceea ce poate transforma autorizarea într-un proces complex și anevoios.

La finalul analizei sale, Consiliul Concurenței va emite recomandări privind eficientizarea procesului de avizare și racordare la sistemul energetic a noilor capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile sau poate recurge la celelalte instrumente conferite autorității de legea concurenței.

Am avut deja o primă întâlnire cu Consiliul Concurenței în acest scop și am identificat împreuna posibilele bariere pentru dezvoltarea de proiecte noi.

 

La fel ca în peste tot în lume, dificultățile administrative par a rămâne cele mai relevante obstacole în calea noilor proiecte eoliene. Ce soluții concrete ați identificat la nivelul RWEA?

Inclusiv Comisia Europeană vrea să accelereze tranziția verde a blocului comunitar și totodată să își reducă dependența de combustibilii fosili din Rusia prin autorizarea, în decursul unui singur an, a unor proiecte din domeniul energiilor regenerabile. Astfel, săptămâna viitoare, Bruxelles va dezvălui un pachet de măsuri pentru a pune capăt dependenței de Rusia a Uniunii Europene prin extinderea energiilor regenerabile, a economisirii energiei și creșterea importurilor de gaze din alte părți. În cadrul acestui pachet, Comisia Europeană va propune și reguli care obligă statele membre să desemneze „zone prioritare” de pământ sau mare care sunt adecvate pentru producția de energie regenerabilă, unde astfel de proiecte ar avea un impact redus asupra mediului. Procesul de acordare a autorizațiilor pentru noile proiecte amplasate în zonele prioritare pentru regenerabile nu va depăși un an; acest termen limită ar putea fi prelungit cu trei luni în „circumstanțe excepționale”. Comparativ, în prezent, termenul limită în UE pentru autorizarea acestor proiecte este de doi ani, iar acesta poate fi prelungit cu până la un an suplimentar. Proiectele amplasate în afara „zonelor prioritare” vor trebui să respecte în continuare termenul limită actual.

Considerăm că statul are rolul primordial în definirea țintelor de energie regenerabilă (pentru orizontul 2030 și ulterior), a parcursului și mijloacelor (legislație primară și secundară, inclusiv definirea schemelor de sprijin – PPA, CfD), a unor surse de finanțare (fonduri europene si românești) și desigur, în implementare, prin emiterea de avize și autorizații în termenele legale, cât mai scurte cu putință.

Printre măsurile propuse de către RWEA, menționez centralizarea obținerii de avize într-un one-stop-shop, accelerarea depunerii digitale a documentațiilor necesare, scurtarea timpilor de avizare, accesarea de către operatorii de transport și distribuție a energiei electrice a fondurilor europene, în vederea racordării mai rapide a noilor producători eolieni.