Pe final de mandat al conducerii, sub spectrul unei investigații parlamentare și criticat violent de liderii politici, Comitetul de reglementare al ANRE a decis să amâne stabilirea tarifelor la gazele naturale aferente anului gazier 2017-2018. Săptămâna trecută, vice-președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Emil Calotă estima că prețurile ar putea crește cu 6% pentru consumatorii casnici, din trimestrul IV.

ANRE explică amânarea unei decizii prin faptul că Parlamentul urmează să aprobe, prin lege, Ordonanța de urgență nr. 64/2016 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, “act normativ care aduce prevederi noi ce vor trebui să se regăsească în metodologiile ANRE privind calculul tarifelor pentru achiziționarea gazelor naturale provenite din depozitele de înmagazinare”.

Într-o dispută care a pus față în față două abordări divergente privind piața de gaze naturale, Emil Calotă (ANRE) și Iulian Iancu (Camera Deputaților) au expus circumstanțele care au condus la majorarea prețurilor la gaze naturale pe piața centralizată a BRM și impactul potențial la nivelul consumatorilor.

Fapt este că prețul gazelor ce vor fi livrate în trimestrul al IV-lea pe piața en-gros a urcat cu circa 9%, potrivit calculelor Asociației Energia Inteligentă. În prima ediție a buletinului „Prețul Gazelor Naturale” se precizează că “alături de sursele de gaze din producția internă, vom avea și cantități de gaze din înmagazinare și din import. Tranzacțiile realizate cu gaze din depozitele de înmagazinare cu livrare în Q4 2017 și tendința prețului mediu al gazelor din import vor aduce o creștere a prețului mediu a gazelor livrate pe piața en gros în Q4 2017 cu circa 9%, față de lunile de vară”.

Rămâne ca ANRE să stabilească o nouă metodologie de calcul al tarifelor, iar unul dintre elementele care ar putea suport modificări semnificative este cel referitor la înmagazinarea gazelor.

În aceeași reuniune la nivelul Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților de săptămâna trecută, Emil Calotă a precizat că ANRE a cerut introducerea pe lista de priorități reconsiderarea politicilor de depozitare și înmagazinare a gazelor în România. „Fără acest lucru nu putem să punem în aplicare Regulamentul UE 994 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale în România, ceea ce ar pune sub semnul întrebării evoluția procesului de modernizare și liberalizare a pieței de gaze”.

Oficialul ANRE a precizat că documentul, aprobat în 2010, trebuia să intre în vigoare în România încă din anul 2012. ”Aplicarea s-a făcut prin ordinul nr. 7 al Ministerului Energiei care consacră Ministerul Energiei ca autoritate competentă responsabilă pentru securitatea în aprovizionarea cu gaze și, implicit, stabilește pentru operatorul de transport si sistem (OTS), pentru Transgaz, obligații clare, dar incomplete față de cele conținute în Regulament[ul UE, n.r.]. Una dintre ele este legată de activitatea în care Transgaz răspunde de asigurarea cantităților de gaz pentru echilibrarea sistemului național de transport (SNT)”, a afirmat Calotă.

Ideea care este luată în considerare este ca prin politica de înmagazinare să se constituie un stoc strategic, așa cum prevede Regulamentul 994, care asigură securitatea aprovizionării cu gaze și funcționarea echilibrată a SNT în condiții de iarnă, iar diferența să fie obligație de înmagazinare către furnizori pentru a-și asigura contractele cu cantitățile necesare, pe bază de negociere comercială, a precizat Calotă.

”Este un pas extrem de important pentru că, fără a introduce acest lucru, nu putem respecta obligația de aplicare a Regulamentului 994. […] Dacă nu luăm măsuri, gazul depozitat de producătorii români va rămâne neutilizat pentru că vor fi oferte de import de gaz proaspăt mult mai mici”, a avertizat vicepreședintele ANRE.

Cu un impact important asupra flexibilizării pieței de gaze naturale, este totuși puțin probabil ca, pe termen scurt, modificările cadrului de reglementare privind stocarea să conducă la o reducere a prețurilor pentru gazele de producție internă. Dacă majorările de prețuri la nivelul furnizorilor se vor menține, amânarea transferării acestor scumpiri către consumatori nu poate fi decât o soluție temporară.