ArcelorMittal poate produce la Galați întreaga cantitate de oțel necesară pentru realizarea conductei de gaze BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), a declarat, pentru AGERPRES, Bruno Ribo, CEO al ArcelorMittal Galați.
„Suntem foarte interesați de acest proiect, care este important pentru noi și este vital pentru unitatea noastră de țevi și tuburi de la Galați. Circa 80% din valoarea țevii vine de la partea de oțel”, a spus Ribo, citat de Agerpres.
El a avertizat că din țările din afara UE poate veni oțel mai ieftin, însă acest preț scăzut este datorat faptului că producătorii din spațiul comunitar plătesc anumite taxe de mediu.
„Oțelul produs în China nu este încărcat cu taxele pentru energii, cu subvențiile pentru gazele cu efect de seră, cu taxa de cogenerare pe care noi o plătim. Este foarte dificil să te bați în aceste condiții. Problema este că se creează o distorsiune între noi și competiția care vine din afara UE. Nu este niciun fel de distorsiune dacă ne-am bate cu competitori din Uniunea Europeană, unde sunt aceleași reguli, dar există o mare diferență față de concurenții care vin din afara UE”, a precizat oficialul ArcelorMittal.
Potrivit acestuia, decidenții pot prefera utilizarea oțelului de origine europeană, conform legislației în vigoare.
„De aceea, am insistat și este absolut legal, noi nu cerem ceva ilegal, doar sugerăm ca decidenții politici să folosească din plin arsenalul măsurilor care pot fi luate din punctul de vedere al Uniunii Europene. Există o lege care a fost transferată în legislația românească în 2016 care spune că pentru licitații pentru proiecte de infrastructură, transport, servicii poștale, și alte unul sau două sectoare există posibilitatea de a indica în structura alegerii care se face că poate exista preferința ca 51% să fie de origine europeană sau din țări care au un tratament reciproc cu Uniunea Europeană. Deci acest cadru există și permite cumva ca banii publici, fie ei bani publici românești sau europeni, cum este cazul BRUA, acești bani care vin din impozitele plătite în România și în Uniunea Europeană nu trebuie să subvenționeze slujbe din alte zone, din Asia îndepărtată”, a apreciat Ribo.
Întrebat dacă există semnale că autoritățile ar putea folosi oțel din afara UE pentru BRUA, pentru a reduce costurile proiectului, Ribo a răspuns: „Sunt semnale că decidenții politici la nivel european și sper și la nivel românesc înțeleg din ce în ce mai mult că o asemenea decizie poate crea un impact pe termen lung. Noi suntem încrezători că se va înțelege acest lucru, dar vrem să se poată înțelege acest lucru cât se poate de repede”.
Potrivit acestuia, pentru conducta BRUA va fi nevoie de 110.000 de tone de oțel, cantitatea care poate fi produsă fără probleme la Galați.
Tot pe platforma din Galați, ArcelorMittal are și o fabrică de țevi, cu o capacitate de circa 50.000 de tone pe an, care vinde cam 25.000 de tone în prezent.
„Proiectul BRUA se va derula pe doi-trei ani, deci nu va fi o problemă pentru noi. Avem un parteneriat și cu o altă unitate de producere de țevi din Grecia, care ar putea procesa o parte din oțelul produs la Galați pentru BRUA”, consideră șeful combinatului siderurgic.
Ribo a mai spus că problema prețurilor de dumping la care vindea China anul trecut a fost atât de mare, încât combinatele europene erau nevoite să vândă sub costurile de producție. Între timp, piața s-a stabilizat oarecum, după mai multe măsuri antidumping impuse de UE. Problemele nu au încetat, însă, pentru că acum vin mărfuri la fel de ieftine și din alte țări care de asemenea nu au taxe de mediu, precum Brazilia, Ucraina, Rusia, Iran sau India.
Anul trecut, producția de oțel la Galați a fost de 2 milioane de tone, la fel ca în 2015, când s-a înregistrat o creștere de 20% față de anul 2014. Pentru acest an, Ribo estimează o producție similară, de 2 milioane de tone.
Potrivit Transgaz, lucrările pentru realizarea conductei BRUA vor începe în luna noiembrie a acestui an și se vor finaliza în 2020. Lucrările se vor desfășura pe teritoriul a 11 județe din țară. Noul gazoduct va avea o lungime totală de 550 de kilometri și o capacitate maximă de 1,5 miliarde de metri cubi pe an spre Bulgaria și 4,4 miliarde de metri cubi pe an spre Ungaria.