- Ministerul Energiei, în calitate de acţionar, îşi doreşte ca societăţile să prezinte, în cadrul AGA, planuri de investiţii sustenabile şi fezabile
- Încurajăm şi sprijinim orice proiect de investiţie care este necesar, util şi fezabil pentru companiile în care Ministerul Energiei este acţionar
- Ministerul Energiei încurajează realizarea de investiţii în descoperirea şi dezvoltarea de noi rezerve de ţiţei şi gaze naturale în România
- Poziţia Ministerului Energiei este că eliminarea preţului de achiziţie a gazelor naturale, din producţia internă, destinate clienţilor casnici nu trebuie să coincidă cu eliminarea preţurilor finale reglementate de furnizare a gazelor naturale la consumatorii casnici
- Preţul gazelor naturale trebuie stabilit acolo unde cererea se întâlneşte cu oferta, dar în condiţii de transparenţă şi concurenţă
- Aristotel Jude: Cred că runda XI de acordare de concesiuni petroliere va fi lansată imediat ce va fi stabilit noul cadru legislativ privind impozitarea sectorului petrolier
- România este preocupată de dezvoltarea proiectului AGRI LNG la Marea Neagră
Stimate domnule Aristotel Jude, sunteţi de aproape şase luni secretar de stat Ministerul Energiei, responsabil cu sectorul hidrocarburilor, petrol şi gaze. Care sunt direcțiile către care considerați că România trebuie să aloce resurse în acest sector și cu ce obiective?
Asigurarea securităţii în aprovizionarea cu energie în România şi regiune este unul dintre cele mai importante obiective strategice, obiectiv care, cu siguranţă, va fi parte integrantă din obiectivele primare ale Strategiei Energetice Naţionale. Pentru asigurarea acestui obiectiv, România, prin întreprinderile din sectorul gazelor naturale sau după caz, prin autorităţile publice îndrituite, ar trebui să aloce resurse pentru asigurarea următoarelor obiective secundare:
a) modernizarea sistemului naţional de transport şi construirea unor noi elemente de infrastructură de transport pentru gazele naturale;
Mă refer la modernizarea şi construirea de infrastructură de transport gaze naturale astfel încât să existe o reală şi eficientă utilizare a capacităţii de transport între România şi ţările din regiune, dar şi la modernizarea şi construirea de infrastructură care să permită transportul gazelor naturale din zăcămintele din Marea Neagră şi descărcarea acestora cu prioritate pe piaţa gazelor din România. De asemenea, este nevoie de investiţii în infrastructura sistemului naţional de transport pentru realizarea de capacităţi bidirecţionale, investiţii realizate în timp util, astfel încât eventuale întreruperi ale aprovizionării să fie acoperite.
b) dezvoltarea capacităţii de înmagazinare subterană a gazelor naturale
Este nevoie de creşterea capacităţii de lucru şi a capacităţii active a depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale, de creşterea capacităţii maxime de extracţie din depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale şi de constituirea/construirea de depozite de înmagazinare subterană gaze naturale de tip tehnologic – necomerciale.
c) construirea de infrastructură strategică
În această privinţă, avem în vedere construirea de infrastructură nouă strategică, în special de înmagazinare pentru a balansa cerinţele de furnizare, pentru a ajuta la funcţionarea mai bună a pieţei şi pentru a garanta un nivel optim de securitate în furnizare. O altă direcţie importantă este construirea de infrastructură strategică de înmagazinare subterană gaze naturale, prin reglementarea corespunzătoare situaţiilor de urgenţă a accesului terţelor părţi. În fine, vorbim şi de construirea de capacităţi LNG, pentru asigurarea alternativei capacităţii necesare de import gaze naturale, în contextul necesităţii diversificării surselor de import gaze naturale.
d) asigurarea adoptării de măsuri de garantare a securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale pentru o bună funcţionare a pieţei interne a gazelor naturale care să nu denatureze în mod nejustificat concurenţa sau funcţionarea eficientă a pieţei interne a gazelor naturale;
e) îmbunătăţirea calităţii şi incisivităţii diferitelor departamente, ministere sau autorităţi în procesul de transpunere şi redactare în dreptul naţional a obligaţiilor din dreptul UE în domeniul/materia gazelor naturale/energie;
f) armonizarea legislaţiei naţionale în scopul atingerii de către România, că stat membru, a obiectivelor prevăzute de directivele şi regulamentele UE din domeniul gazelor naturale/energie.
În condițiile în care statul român crește tarifele pe care companiile din subordine le încasează de la clienți și cere acestora (Transgaz, Conpet, Romgaz) să distribuie dividende din ce în ce mai mari, pe ce resurse se mai pot baza aceste companii pentru investiții în modernizare și extindere, eventual pe piețe externe?
Aş începe prin a lămuri un aspect important care apare în întrebarea dumneavoastră. Este eronat să afirmi că statul român creşte tarifele pe care companiile din subordine le încasează de la clienţi. Dacă Ministerul Energiei ar fi cel care ar aproba tarifele pe care companiile din subordine la aplică, ne-am afla într-un conflict de interese.
Dacă ne referim la Romgaz şi Transgaz, companii enunţate de către dumneavoastră, acestea aplică tarife rezultate în baza aplicării unor metodologii de calcul aprobate de ANRE, autoritate aflată sub control parlamentar. Tarifele de transport gaze naturale practicate de Transgaz sunt aprobate de către ANRE, activitatea de transport gaze naturale fiind una reglementată. Tarifele de înmagazinare practicate de Romgaz şi Depomureş sunt aprobate de ANRE, activitatea de înmagazinare fiind una reglementată. Tarifele transport produse petroliere practicate de Conpet sunt aprobate de ANRM, în baza unei metodologii de calcul adoptate de ANRM.
Într-adevăr ne dorim tarife aferente activităţii de transport şi înmagazinare competitive, având în vedere că discutăm de o piaţă unică europeană, integrată, tarife care să nu pună în pericol producţia internă şi care să nu conducă la diminuarea investiţiilor destinate modernizării sau extinderii companiilor.
Referitor la politica de dividende, aş vrea doar să precizez faptul că Ministerul Energiei, în calitate de acţionar al unor companii din sectorul energetic, îşi doreşte ca societăţile să prezinte, în cadrul Adunărilor Generale ale Acţionarilor societăţii, planuri de investiţii sustenabile şi fezabile care să asigure dobândirea de valoarea adăugată care mai apoi să se transforme în dividende. În condiţiile în care societăţiile la care Ministerul Energiei are calitatea de acţionar solicită şi fundamentează necesitatea de distribuire a unei părţi din profit pentru acoperirea nevoii de investiţii, politica de distribuire a dividendelor va fi ajustată în consecinţă, în limitele prevăzute de lege, pentru a asigura finanţare inclusiv din profitul realizat.
Cu toate acestea, trebuie menţionat faptul că investiţiile unei societăţi nu sunt acoperite doar din profitul realizat, există şi alte surse de finanţare la îndemâna companiilor, mai ales dacă discutăm despre societăţile listate.
Încurajăm şi sprijinim orice proiect de investiţie care este necesar, util şi fezabil pentru companiile la care Ministerul Energiei are calitate de acţionar, inclusiv în ceea ce priveşte extinderea activităţii acestora pe pieţe externe. Important este ca societăţile, managementul acestora, să identifice acele proiecte de investiţii necesare, pe care mai apoi să le însoţească de o fundamentare corectă în ceea ce priveşte fezabilitatea tehnică şi economică a proiectului, pentru că în acest domeniu de activitate, la fel că şi în orice al domeniu economic, deciziile de investiţii trebuie adoptate doar în consecinţa fezabilităţii tehnico-economice a investiţiei. Tocmai din acest motiv, Ministerul Enerrgiei analizează performanţa managementului societăţilor inclusiv din această perspectivă.
Prima etapă a elaborării Strategiei Energetice Naționale a tras un semnal de alarmă cu privire la epuizarea resurselor autohtone de petrol și gaze în următorul deceniu. Ce instrumente va folosi Ministerul Energiei pentru a inversa această tendință? Ne bazăm în continuare pe o cât mai mare producție internă sau România poate profita de prețurile internaționale pentru creșterea importurilor și conservarea rezervelor autohtone?
Strategia Energetică Naţională este un obiectiv asumat de actuala conducere a Ministerului Energiei. În contextul dinamicii tehnologice şi geopolitice din domeniul energiei, Strategia Energetică Naţională doreşte să ofere decidenţilor politici şi investitorilor reperele necesare unei planificări pe termen lung.
Printre obiectivele Strategiei se numără securitatea energetică, competitivitatea pieţelor de energie şi sustenabilitatea ecologică care trebuie să îşi găsească corespondent în principii concrete politice, economice şi de guvernanţă energetică prin integrarea în piaţa europeană de energie, valorificarea prin tehnologii avansate a resurselor naţionale, eficientizarea sistemului energetic naţional, profesionalizarea şi transparentizarea guvernanţei energetice, garantarea predictibilităţii şi stabilităţii reglementărilor în domeniul energiei.
Ministerul Energiei încurajează realizarea de investiţii în descoperirea şi dezvoltarea de noi rezerve de ţiţei şi gaze naturale în România, investiţii care să conducă la creşterea ratei de înlocuire a rezervelor. În aceste sens, indicăm activitatea de explorare din Marea Neagră care va conduce la adiţionarea unor rezerve la portofoliul de rezerve al României.
Anul trecut în România consumul de gaze naturale a fost acoperit în proporţie de 97% din producţia internă.
Am văzut că preşedintele ANRE a lansat în spaţiul public ideea că preţul gazelor naturale din România – mă refer la preţul de achiziţie al gazelor naturale din producţie internă reglementat prin HG 488/2015 – a atins nivelul de convergenţă. Ministerul Energiei este mai rezervat în a face astfel de afirmaţii, în condiţiile în care ANRE nu a prezentat un studiu care să arate şi să demonstreze convergenţa preţurilor. Conform prevederilor legale, convergenţa se stabileşte în urma unei analize care să aibă în vedere o serie de elemente de influenţă, cum ar fi condiţiile de piaţă, gradul de convergenţă cu preţul gazelor naturale înregistrat pe piaţa internă şi în Europa, diferenţe de curs etc.
Poziţia Ministerului Energiei este că eliminarea preţului de achiziţie a gazelor naturale, din producţia internă, destinate clienţilor casnici şi producătorilor de energie termică, pentru producerea de energie termică, în centrale de cogenerare şi în centrale termice, destinată consumului populaţiei nu trebuie să coincidă cu eliminarea preţurilor finale reglementate de furnizare a gazelor naturale la consumatorii casnici.
Referitor la comercializarea gazelor naturale din producţia internă pe piaţa liberă, concurenţială, opinia Ministerului Energiei este că preţul gazelor naturale trebuie stabilit acolo unde cererea se întâlneşte cu oferta. Însă nu în orice condiţii, şi să vorbesc cu subiect şi predicat, nu în condiţii netransparente şi anticoncurenţiale. Încurajăm şi susţinem necesitatea comercializării gazelor naturale din producţia internă, pe piaţa liberă, prin mecanisme concurenţiale şi transparente care să asigure accesibilitate întreprinderilor/companiilor din piaţă, să existe o concurenţă reală în achiziţionarea acestor cantităţi de la furnizorul producător. Comercializarea acestor cantităţi în mod transparent, concurenţial şi nediscriminatoriu ar asigura condiţiile şi premisele stabilirii unui preţ corect al gazelor naturale pe piaţa liberă. Una dintre soluţii este comercializarea gazelor naturale prin intermediul pieţelor centralizate, stimularea acestor tranzacţii fiind una dintre preocupările perioadei următopare. Intenţionăm să lansăm, în curând o dezbatere publică privind stimularea tranzacţiiilor cu gaze naturale pe pieţe centralizate. Considerăm că prin reglementarea corectă a PVT, alături de alte reglementări, vom reuşi să dinamizăm tranzacţionările pe pieţele centralizate din România.
În cazul în care comercializarea gazelor naturale din producţia internă, pe piaţa liberă, se va realiza în condiţiile exprimate anterior, iar preţul gazelor din producţia intern va fi stabilit concurenţial şi transparent, ministerul Energiei va putea emite recomandări cu privire la conservarea rezervelor autohtone. Şi spun recomandări, pentru că producătorii au, conform prevederilor legale, dreptul de a dispune asupra cantităţilor de tiţiei şi gaze naturale în condiţiile stabilite de acordurile petroliere. Gestionarul din partea statului, a rezervelor de ţiţei şi gaze naturale, este ANRM, agenţie care aprobă programele de exploatare, în baza cărora titularii acordurilor petroliere realizează extracţia gazelor naturale.
ANRM a anunțat de ceva timp că runda a XI-a de acordare de concesiuni petroliere e în pregătiri. Ne putem aștepta în acest an să fie, într-un final, lansată? Care sunt motivele pentru care se întârzie o decizie în acest sens?
La această întrebare avem un singur răspuns. Susţinem lansarea rundei XI de acordare de concesiuni petroliere şi sperăm ca aceasta să fie cât mai curând. Pentru a afla motivele întârzierii lansării acestei runde corect ar fi să va adresaţi ANRM.
Dacă doriţi o opinie personală, probabil că această rundă va fi lansată imediat ce va fi stabilit noul cadru legislativ privind impozitarea sectorului petrolier.
Încurajăm încheierea de noi acorduri petroliere care să confere investitorilor posibilitatea de a desfăşura activităţi de explorare, explorare care să asigure remisele creşterii ratei de înlocuire a rezervelor.
Vom avea până la finalul acestui an un regim de taxare clar, pe care companiile își pot face planuri de afaceri? Ce implicare concretă are Ministerul Energiei pe acest subiect?
Colegii de la Ministerul Finanţelor Publice va pot furniza informaţii suplimentare privind data la care acest proiect va fi supus dezbaterii publice.
Referitor la data la care va fi aplicat acest regim nu ar fi corect să ofer eu un răspuns. Cu certitudine, în acest mandat, Guvernul va transmite Parlamentului proiectul de lege, astfel cum acesta este aprobat de Guvern. Data începând cu care va fi aplicat noul regim de taxare depinde de momentul aprobării şi adoptării acestuia de către Parlament.
Pot doar să adaug că Ministerul Energiei a participat la şedinţele pregătitoare ale acestui proiect de lege şi a sprijinit cu informaţii tehnice necesare elaborării lui. Spre exemplu, am explicat în cadrul întâlnirilor implicaţiile unui sistem fiscal asupra zăcămintelor mature şi marginale.
Ne dorim ca sistemul de impozitare să asigure un mediu fiscal predictibil şi să confere un cadru favorabil atragerii şi dezvoltării investiţiilor în domeniul petrolier, dar şi îndestulare corectă bugetului de stat.
În concluzie, Ministerul Energiei susţine supunerea dezbaterii publice a proiectului de lege privind impozitarea sectorului petrolier şi minier.
Pe plan extern, în aria dumneavoastră de responsabilitate, care sunt parteneriatele strategice ale României? Cu privire la cooperarea energetică regională, ce instrumente juridice și politice utilizează țara noastră în relația cu state UE și non-UE?
Sectorul ţiţei şi gaze naturale este unul caracterizat prin dinamism atât la nivel european, cât şi la nivel internaţional. În ceea ce priveşte perspectiva europeană, conceptul de Uniune Energetică a fost lansat de Comisia Europeană anul trecut, un concept care are ca principal pilon siguranţa în aprovizionarea cu energie. Recent, Comisia Europeană a lansat şi un pachet de iniţiative legislative în domeniul securităţii energetice, pachet care cuprinde propunerea de revizuire a Regulamentului 994/2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale, o strategie europeană pentru LNG şi stocare, precum şi revizuirea deciziei privind încheirea acordurilor inter-guvernamentale. La acest moment, se desfăşoară la Bruxelles negocieri în grupurile de lucru pentru energie pe marginea acestor documente. Desigur că România are în vedere consolidarea parteneriatelor strategice în contextul dinamicii realităţilor regionale şi internaţionale, coroborând obiectivul de cooperare regională cu cel de dezvoltare şi implementare a proiectelor strategice pentru România.
Dintre proiectele strategice, doresc să amintesc de iniţiativa CESEC – Central East South Europe Gas Connectivity, unde România, fiind parte semnatară a Memorandumului de Înţelegere din iulie 2015, alături de state de regiunea centrală şi sud-est europeană, îşi propune dezvoltarea de proiecte strategice, cum este şi proiectul BRUA – Coridor de transport gaze naturale Bulgaria – România – Ungaria – Austria, un proiect de anvergură care vizează crearea unei capacităţi de transport între punctele de interconectare existente între sistemul românesc şi cel al Ungariei, respectiv, al Bulgariei. În acest scop este necesară reabilitarea unor trasee de conducta cât şi construcţia unor conducte noi din zona de sud a României spre frontieră de vest.
Un parteneriat strategic este şi cel cu Republica Moldova, stat non-UE, membru al Comunităţii Energiei. Interconectarea dintre România şi Republica Moldova, deşi nu este considerat un proiect prioritar CESEC, face parte din lista celor identificate în cadrul exerciţiului de consolidare a cooperării regionale. De asemenea, din perspectiva consolidării cooperării regionale şi a creşterii ponderii LNG la nivel european şi în acord cu obiectivele înscrise în noua strategie europeană pentru gaze naturale lichefiate, document care punctează importanţa accesului statelor membre la capacităţi LNG, România este preocupată de dezvoltarea proiectului AGRI LNG la Marea Neagră.
