Companiile petroliere care au concesionat perimetre în Marea Neagră vor prefera să plece din România şi să dezvolte proiecte în alte ţări, aşa cum s-a întâmplat şi cu Mercedes şi BMW, care au ales Ungaria, pentru că ţara noastră nu are un cadru legal şi fiscal stabil şi predictibil, consideră Dan Bădin, partener coordonator Servicii fiscale şi juridice, Deloitte Romania.

El a declarat în cadrul unei conferinţe în care a fost întrebat ce părere are despre Legea offshore, care a fost retrimisă la Comisii: „Trebuie să se găsească o cale de mijloc, acel compromis, care este acceptabil de ambele părţi, unde interesele se întâlnesc. Dacă va fi mai mult decât îşi permit companiile să plătească, atunci nu vom mai vedea investiţiile din Marea Neagră. Am spus-o şi o repet: sunt doar patru companii în lume care pot să facă foraje de exploatare la adâncimile din Marea Neagră şi niciuna nu este din România. Dacă vrem să îi aducem să facă acele investiţii aici, atunci ar trebui să-i încurajăm în acest sens”.

Bădin a pomenit şi de discuţiile „politizate” care vizează redevenţele, conform Bursa.ro.

El a explicat: „Din punctul meu de vedere, ca cetăţean român, mi se pare corect ca acele companii să plătească nişte redevenţe corecte, dar trebuie să existe predictibilitate şi stabilitate. Dacă nu le avem, nimeni nu va investi miliarde într-un mediu incert, în care azi avem ceva, peste o săptămână altceva, iar peste o lună se schimbă iar. Dacă o ţinem tot aşa, este foarte posibil ca oamenii să aibă răbdare un timp, apoi să zică «şi Cipru e o ţară, şi Egiptul e o ţară, hai mai bine să mergem acolo şi, când voi aici, în România vă liniştiţi şi vreţi să faceţi ceva, atunci ne aşezăm la masă şi ajungem la o înţelegere». Nu ţin partea nimănui. Consider că dialogul este cea mai bună soluţie pentru statul român şi pentru companii”.

Dan Bădin a amintit şi de companii din străinătate, Mercedes şi BMW, care au preferat să investească în Ungaria, adăugând: „Deciziile nu vin doar în urma analizei mediului fiscal. Investitorii se uită la infrastructură, la stabilitate, la forţa de muncă, la costuri de toate felurile, iar decizia de a investi ia şi politica fiscală în calcul. Există şi ţări cu impozitare mai mare, cum e Marea Britanie, unde investiţiile sunt mai mari decât în alte cinci ţări UE la un loc, deci nu contează, neapărat, rata de impozit, ci ea este doar unul dintre elementele care se iau în calcul. La fel şi aici, vorbim de rata de impozitare, stabilitate, predictibilitate, infrastructură. Dacă se pun toate aceste elemente cap la cap, investitorul respectiv trebuie să ia o decizie. Cu ce îl încurajăm să ia o decizie de a investi în România”?