Polonia și România au alocat un total de 2,7 miliarde de euro din fonduri UE pentru extinderea industriei gazelor, arată un nou raport al Bankwatch. În România, această sumă de bani fără precedent va fi folosită pentru construirea unei noi rețele de distribuție în Oltenia, zonă în prezent neconectată la rețeaua de gaz. Proiectul „gata pentru hidrogen” va transporta inițial 80% gaz fosil și 20% hidrogen regenerabil începând cu 2026, cu scopul de a transporta în cele din urmă 100% hidrogen începând cu 2030. Însă există o adevărată îngrijorare potrivit căreia rețeaua va continua să transporte gaze fosile, majorând dependența regiunii.
Totodatăm, programul ”Aer Curat” al Poloniei, lansat în 2018, urmărește înlocuirea surselor de căldură poluante și renovarea infrastructurii existente a clădirilor. Cu toate acestea, în realitate, programul nu este atât de curat, spune organizația de mediu. Fără limite pentru utilizarea cazanelor pe gaz fosil în vigoare și având în vedere că Polonia continuă să perceapă gazele fosile ca o sursă de energie „curată”, programul ar putea duce la o dependență puternică de gaze în deceniile următoare.
„UE a adoptat o politică climatică ambițioasă, ghidată de Legea europeană a climei, pachetul „Fit for 55” și REPowerEU. Potrivit think tank-ului E3G, cererea UE de gaze fosile ar putea fi redusă cu 52% până în 2030 (comparativ cu 2019) dacă planul REPowerEU este implementat. Pe de altă parte, noile proiecte de gaze, dacă vor fi aprobate astăzi, vor continua să funcționeze cu mult peste 2050, eliberând emisii poluante nocive. În ciuda acestui fapt, unele state membre ale UE și industria gazelor încearcă să-și justifice planurile de extindere a infrastructurii de gaze fosile ca fiind compatibile cu obiectivele climatice, pe baza afirmației iluzorii că infrastructura poate fi ușor convertită pentru a furniza hidrogen în viitor”, se arată în raportul consultat de Energynomics.
„Polonia și România se numără printre aceste state. Ambele se bazează în mare măsură pe gazele fosile pentru planurile lor de ‘decarbonizare’ și adoptă poziții puternic pro-gaz la nivelul UE; în ambele cazuri, finanțarea UE joacă un rol esențial în investițiile în infrastructură ale țărilor, deoarece ambele au fost printre cele mai mari beneficiare net de finanțare UE din ultimii ani”.
Politica de coeziune este principala politică de investiții a UE, oferind finanțare echivalentă cu 8,5% din investițiile de capital guvernamentale din UE. În Polonia și România, ponderea finanțării politicii de coeziune în investițiile publice este mult mai mare decât media statelor membre UE: 60% în Polonia și aproximativ 45% în România.
”Studiul arată că deși UE a impus unele restricții privind finanțarea gazelor fosile în perioada actuală, în Polonia și România, finanțarea UE pentru gaze fosile a crescut, mai degrabă decât a scăzut. Aceste exemple arată că alocările pentru gaze fosile în cadrul programelor și fondurilor existente ale UE nu sunt compatibile cu agenda UE de tranziție climatică și energetică și, ca atare, necesită o revizuire urgentă”, conchide Bankwatch.
