Obiectivele declarate ale conductei de gaze Iaşi-Ungheni sunt de a interconecta sistemele naţionale de transport de gaze ale României şi Republicii Moldova, şi de a reduce dependenţa Republicii Moldova de Gazprom. Bineînţeles, nici România nu este independentă ori autosuficientă energetic. În plus, piaţa românească este încă o piaţă izolată de marile fluxuri de gaze naturale de pe continentul european, iar cea a Republicii Moldova întâmpina o serie de obstacole care stau în faţa diminuării dependenţei Moldovei de contractele energetice impuse cu mână forte de către Gazprom.
Până la urmă, două chestiuni contează în acest moment: care sunt beneficiile și sacrificiile României în acest proiect și, pentru că tot este un subiect polemic, exact care sunt șansele respectării termenelor asumate de la București și de la Chișinău pentru finalizarea și darea în funcțiune a linie de transport de gaze Iași-Ungheni.
Care sunt beneficiile și sacrificiile României în proiectul de infrastructură Iași-Ungheni?
Este clar că în primul rând, dincolo de valoarea sa comercială, atât cât va fi ea, proiectul gazoductului Iaşi-Ungheni este unul politic şi geopolitic între trei părţi: două state (România şi Republica Moldova) şi Uniunea Europeană, care în acest moment este o uniune vamală şi comercială, care doreşte să devină o veritabilă uniune fiscală, bancară şi politică. Din punctul de vedere al lui Mihai Ionuţ Vilt, Gas Trade Representative pentru traderul Axpo Energy, principalele argumente pro și contra pentru realizarea acestei conducte vin din sfere care nu țin de domeniul energetic.
În condițiile unui consum în scădere în România putem discuta de o potențială nouă sursă de profit.
Totuși, în ceea ce privește impactul benefic pentru piața de gaze, Mihai Ionuț Vilt consideră că “din punct de vedere tehnic, un interconector nou cu o altă țară poate duce la o mai bună echilibrare a presiunilor în sistemul de transport. În funcție de o presiune prea ridicată în România și prea scazută în Republica Moldova, sau invers, putem porni exportul/importul pentru remedierea situației.”
Conducta poate avea și valoare comercială prin schimburi comerciale mai bune, deci poate ajuta inclusiv piaţa de gaz prin echilibrarea prețurilor între țări. Acum, care ar avea costuri mai mari și costuri mai mici urmează să vedem dacă gazul rusesc din Moldova este mai ieftin decât ce obținem noi prin Isaccea/Csanadpalota/Medieșu Aurit. Noi putem să le livram gaz în amestec (domestic/import) care ar fi mai ieftin pentru ei și atunci toată lumea ar avea de câștigat, noi un import mai ieftin, ei un import mai ieftin.”
Mihai Ionuț Vilt vede piața moldovenească de gaze și ca o piață de desfacere care poate aduce venituri importante pentru cei prezenți acolo. “În condițiile unui consum în scădere în România putem discuta de deschiderea unei noi piețe de desfacere, deci o potențială nouă sursă de profit pentru jucătorii din piața gazelor. Prin exporturi, deci prin creșterea consumurilor, sau cel puțin încetinirea declinului în consum, putem asista la o normalizare a pieței de gaz care în ultimele 6 luni a avut o evoluție haotică din cauza apariției “liberalizării pieței de gaz”.
100 milioane de euro cheltuiți pentru un beneficiu în zona gazelor naturale incert
Bineînţeles, nu există însă inițiativă fără dezavantaje. Unele dintre aceste privesc finanțarea ori posibile efecte perverse asupra prețurilor gazelor de import. “Totuși vorbim de o finanțare nerambursabilă venită din partea Guvernului României, deci 100 milioane de euro cheltuiți pentru un beneficiu în zona gazelor naturale incert. Am putea spune că livrarea de gaz natural către Republica Moldova ar putea avea un efect neprevăzut asupra prețurilor de gaz de import prin Isaccea și Medieșu Aurit practicate de subsidiarele Gazprom”, subliniază Mihai Ionuț Vilt.
În plus, conform evaluărilor sale, mai trebuie să luam în considerare că “orice export înseamnă diminuarea gazului din sursă internă pentru propria piață. În condițiile unei diferențe considerabile între prețul gazului domestic și prețul gazelor de import, rezultatul implicit este creșterea prețurilor, ce-i drept minoră probabil, pentru că mă îndoiesc că exporturile ar fi atât de importante ca volum.”
Va fi funcţional gazoductul Iaşi-Ungheni în luna decembrie, aşa cum a fost promis?
Cel puțin din punct de vedere tehnic, respectarea calendarului este o sarcină realizabilă. Unul dintre experții consultați de energynomics.ro explică: “Am înţeles că este vorba de câţiva kilometri de conductă, lucru realizabil dacă sunt firme solide care să aibă utilaje corespunzătoare şi oameni. În teren normal, cum este la Iaşi, pe vremurile de dinainte de 1989 se facea între 0,5 şi 1 km pe zi. Azi tehnologiile şi utilajele au evoluat, deci teoretic s-ar putea chiar mai mult. Trebuie să-i ajute şi vremea.”
Pe 27 septembrie a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanţa de Urgenţă (OUG) nr.89 privind ratificarea Memorandumului de Înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică aplicabilă în cazul lucrărilor de subtraversare a râului Prut din cadrul proiectului de interconectare a sistemelor naţionale de transport de gaze ale Romaniei şi Republicii Moldova. Această OUG a fost interpretată de către unii ca stând la baza neputinţei de a lucra la gazoduct până acum. Cu alte cuvinte, unii au afirmat că nu s-a lucrat pentru că memorandumul dintre România şi Moldova pe acest subiect nu fusese ratificat de către partea română, deşi fusese încheiat din iunie.
Alexandru Săndulescu, consilier pe probleme de politică energetică al primului ministru moldovean Iurie Leancă, a clarificat sensul acestei OUG: “gazoductul are trei părţi: una pe teritoriul României – 34 km, alta pe teritoriul Republicii Moldova – 11 km, si subtraversarea râului Prut – 734 metri. Pentru tronsoanele din România şi Republica Moldova au fost organizate licitaţii separate, în conformitate cu procedurile aplicabile în cele două state (Ordonanţa de Urgenţă 34, respectiv regulile PRAG). “ Până aici lucrurile sunt clare.
Conform graficului general de lucrări, este posibilă finalizarea întregului gazoduct în termenele stabilite.
Problema multora priveşte faptul că lucrările au stagnat, acuzând guvernul de rele intenţii. Alexandru Săndulescu a abordat şi această problemă. După ce consorţiul condus de austriecii de la HABAU a câştigat ambele tronsoane de suprafaţă, a venit şi rândul subtraversării Prutului.
“Lucrările au început pe ambele teritorii cu elementele de organizare de şantier. A rămas însă subtraversarea nealocată vreunui constructor. Memorandumul reglementează un singur lucru (uşor de înţeles din titlu): părţile agreează ca licitaţia pentru lucrările de subtraversare sa fie organizată de către partea română, inclusiv pentru porţiunea de subtraversare de pe teritoriul Republicii Moldova. Urmează acum cele 45 zile de licitaţie şi lucrările de subtraversare. Conform graficului general de lucrări, este posibilă finalizarea întregului gazoduct în termenele stabilite.”, a subliniat Alexandru Săndulescu pentru energynomics.ro.