Politicile publice românești în domeniul energetic au însemnat, mai ales în ultimii ani, o simplă transpunere în legislația internă a normelor și regulilor cuprinse în textele directivelor europene, documente alcătuite și validate de instituțiile comunitare cu o contribuție prea mică din partea autorităților, consumatorilor și oamenilor de afaceri din România. Simpla reacționare la efecte se dovedește mai scumpă decât implicarea cu poziții clare și susținute cu argumente economice, pe cont propriu și prin alianțe politice realizate ad-hoc, pe subiecte ivite spontan, sau pe teme mari, cu alonjă strategică.

În lumina construirii Uniunii Energetice, a mecanismelor și instrumentelor de finanțare laborioase (ex. Facilitatea Conectarea Europei, programul Horizon 2020, Fondul de investiții strategice lansat de Comisia Europeană) și a nevoilor sociale în creștere ca urmare a unor politici de austeritate bugetară prea dure pentru o serie de state europene, câștigarea de competitivitate a devenit crucială pentru sectorul energetic românesc, a explicat, pentru energynomics.ro, Bogdan Badea, fost secretar de stat în Ministerul Energiei sub conducerea lui Andrei Gerea.

“Miza următorilor ani este foarte mare pentru sectorul energetic. Multe dintre capacitățile pe care ne bazăm își ating limita de viață. Este necesară în continuare o abordare serioasă privind planul de investiții și înlocuirea echipamentelor cu tehnologie depășită care să ne asigure securitatea energetică. La nivel european se crează bazele și mecanismele Uniunii Energetice, cu impact fundamental asupra funcționării piețe comune de energie. Dacă până acum România și-a analizat piața de energie doar din perspectivă proprie, acum sectorul și jucătorii trebuie priviți prin prismă regională. Analizând competiția din zonă, puternică și bine așezată financiar, este nevoie ca România, beneficiind de capitalul de cunoaștere, de resursa umană, de capacitatea tehnică și de poziția geografică avantajoasă, să își creeze foarte rapid jucători puternici în piața de energie pentru a-și putea menține și chiar întări poziția. Pentru a realiza așa ceva este nevoie de coerență în acțiune”, argumentează Bogdan Badea.

Strategiei energetice încă îi lipsește consultantul

Fostul secretar de stat a punctat că una dintre liniile directoare ale ministerului, în ciuda constrângerilor de finanțare și de resursă umană, a fost implicarea României în toate discuțiile semnificative în materie. Unul dintre marile puncte rămase nerezolvate în intervalul 2012-2015 este finalizarea Strategiei Energetice Naționale.

“La finalul acestui an sunt câteva decizii importante de luat la nivel global. Prin urmare, am ales să mai așteptăm cu selectarea consultantului pentru strategia energetică națională, pentru a putea avea toate datele pe masă. Deși la bază strategia energetică este o decizie eminamente politică, propunerile de scenarii pot să apară în mod corect doar dacă datele despre piață pe care le are la dispoziție consultantul sunt complete”, explică Bogdan Badea.

În ce privește strategia, echipa Delivery Unit de la Cancelaria Primului Ministru, condusă de Ioana Petrescu în colaborare cu Banca Mondială, a depus la Minister analizele privind cererea de energie, capacitățile de producție și alte elemente necesare deciziei. Deși sunt păstrate încă în circuit intern, evaluările menționate vor fi publicate transparent în documentul final, susține Bogdan Badea. O a doua linie de acțiune este reprezentată de consultantul, încă neselectat, dar a cărui sarcină este clar trasată. „Consultantul trebuie să facă o analiză completă asupra cadrului legislativ, împreună cu o evaluare comparativă cu celelalte țări membre UE, pentru a înțelege climatul în care ne poziționăm și măsurile pe care trebuie ca decidenții politici trebuie să aibă curaj să și le asume public.”

Reintroducerea contractelor directe devine treptat o necesitate

Constrângerea de a tranzacționa energie electrică exclusiv pe bursa de energie OPCOM, deși o inițiativă lăudabilă și curajoasă în 2012 pentru a crește competiția corectă și transparența tranzacțiilor, și-a atins limitele de evoluție și numai o analiză nepărtinitoare, obiectivă, poate contribui la o decizie privitoare la eliminarea sa, evaluează fostul secretar de stat.

“Instrumentul REMIT (raportarea cantității și a prețului tranzacțiilor de energie electrică pe piața angro – n.r.) este una dintre evoluțiile europene care pot oferi din nou perspective de dezvoltare de afaceri prin intermediul contractelor bilaterale și directe pe termen lung. Indiferent că vorbim despre consorțiile înscrise în cursa pentru construcția hidrocentralei Tarnița ori de investitorul majoritar pentru proiectul viitoarelor reactoare nucleare 3 și 4, proiecte care stagnaseră, fiecare dintre ei au solicitat în negocieri contracte pe termen lung, ca garanție. Este evident trebuie să ne gândim la reintroducerea contractelor directe bilaterale, dublate de un mecanism extrem de transparent pentru a nu avea o situație de tipul <noi băieți deștepți în energie>. Nu este exclus ca pentru orice tip de măsură propusă (contracte directe pe termen lung, garantarea unui preț pentru energia livrată sau alte elemente care dau bancabilitate unui proiect) să existe o rezistență internă”, susține Bogdan Badea.

Canibalizarea surselor de energie, o situație riscantă pentru sistem

Sectorul producției de electricitate este încă unul stăpânit puternic de către stat. Cu excepția termocentralei pe gaze în ciclu combinat a OMV Petrom și a investitorilor sosiți brusc și pe o perioadă limitată de timp în segmentul surselor regenerabile, ca urmare a unei scheme generoase de suport, investițiile private în producția de energie electrică sunt inexistente. Sistemul energetic românesc stă în parametri tehnici și asigură consumul final național grație unităților de producție construite cu preponderență acum mai bine de 30 de ani. Vechimea lor, cuplată cu o competiție distorsionată și o lipsă de apetit pentru investiții de stat sau private pentru substituție creează o situație cu potențial de risc crescut pentru supraviețuirea unor companii cu pondere importantă în structura de producție.

Bogdan Badea explică: “În sectorul de electricitate există o competiție acerbă, dar nu chiar corectă din moment ce diverse surse de energie au ajuns la canibalizare și excludere. În momentul de față, un an ploios înseamnă un an slab pentru cărbune, și invers; prin urmare, nu știu cât de valabilă mai este ideea că aceste companii încă mai funcționează după un mecanism competitiv. De fapt, una dintre marile greșelile pe care România le-a făcut este construirea producătorilor bazați pe o singură sursă. În 2008, am încercat construirea unei companii în care ar fi intrat Electrica, unitățile energetice Rovinari și Turceni și Hidroelectrica. Ar fi rezultat o companie cu o cifră de afaceri de 20 de miliarde de euro și cu un profit operațional estimat la circa un miliard de euro. Din păcate, în 2009, guvernul nou a renunțat la proiect.

Din punctul meu de vedere, nevoia de jucători multi-sursă este cel puțin la fel de actuală ca în 2008. În ultimă analiză, este vorba de optimizarea portofoliului; ai un cost scăzut, ai implicit un preț final atrăgător. Trebuie să fim conștienți că o parte din motivul pentru care energia electrică este de fapt acum ieftină la producție este reprezentat de faptul că majoritatea covârșitoare a unităților de producție, deținute mai ales de stat, au recuperat de mult banii investiți în construcția lor.”

Din momentul în care a intervenit cuplarea piețelor, supraviețuirea, și nu dezvoltarea, stăpânește agenda celor mai multe companii. “Totuși, un element pozitiv pentru România în racordarea mai profundă la piețele europene naționale și regionale pe partea tehnică și comercială este câștigarea statutului de observator de către Transelectrica în grupul statelor ce compun piața central-europeană de energie electrică. Cu tenacitate și perseverență, accesul în piața central-europeană poate fi câștigat de România în următorii 1-2 ani”, crede Bogdan Badea.