Curtea de Apel a admis recursul “băieţilor deştepţi” pe baza unei excepţii, pe o chestiune formală, a spus Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, într-un interviu pentru cotidianul.ro.

“Instanţa fondului a respins contestaţia traderilor de energie pe excepţia inadmisibilităţii. Dar Curtea de Apel a spus că trebuia soluţionată contestaţia lor, să se aducă probe şi, eventual să fie respinsă ca neîntemeiată.[…] O altă instanţă, din cadrul Curţii de Apel, a respins un recurs al lui Electrocarbon. Un alt complet de judecată a văzut lucrurile aşa cum le vedem şi noi. Iată că practica nu este unitară la nivelul Curţii de Apel.”, a declarat avocatul.

Remus Borza afirmă că decizia de a băga în insolvență în 2012 cel mai mare producător de energie din țară “a fost asumată de la cel mai înalt nivel politic”, de premierul și președintele României. Borza a indicat că la o datorie de 4,3 miliarde de lei și pierderi de aproape 800 milioane de lei în iunie 2012, compania avea contractați 20 TWh la o producție care nu atingea atunci 12 TWh, un minim istoric, din pricina unui an hidrologic dificil. Diferența trebuia contractată din altă parte, la prețuri concurențiale.

Remus Borza: Cel mai deștept dintre <<băieții deștepți>> a fost chiar statul român

Contractele oneroase erau făcute chiar și pe 130 lei/MWh la un cost de producție de 160 lei/MWh, deși media pieței era 250 lei/MWh. În plus, cei 5,3 TWh destinați segmentului reglementat, erau vânduți cu 71 lei/MWh, preț fixat de autorități. În total, spune Remus Borza în interviu, 500 de contracte păguboase, cu privați sau cu agenți de stat, apăsau asupra Hidroelectrica.

Ce s-a întâmplat după anunțarea primei insolvențe

În interviul pentru cotidianul.ro, Borza a afirmat că insolvența a fost deschisă după ce a cerut traderilor de energie să accepte prețuri mai mari de vânzare. În urma denunțării unilaterale a contractelor, cel care pierde contractul poate cere daune pentru veniturile care nu mai sunt încasate conform contractului încheiat. Administratorul judiciar subliniază însă că traderii au dorit să se înscrie la masa credală după ce insolvența a fost deschisă, iar așa ceva nu poate fi permis de actuala lege a insolvenței.

Practic, titlul de creditori ai companiei trebuia obținut înainte de insolvența deschisă în iunie 2012. Traderii au vrut să se înscrie cu creanțe în tabelul creditorilor între august și septembrie 2012, lucru imposibil de făcut întrucât aceștia nu aveau nici o hotărâre irevocabilă a tribunalului nici nu figurau în contabilitatea Hidroelectrica în calitate de creditori, menționează Borza.

Administratorul judiciar a subliniat și faptul că au existat puternice presiuni pentru ieșirea din insolvență cât mai curând, parte dinspre băncile care aveau expunere de peste 750 milioane d euro în Hidroelectrica, parte dinspre politic, care avea angajamente semnate cu instituțiile financiare în ceea ce privește listarea și managementul.

“Nu întâmplător, în ziua ieşirii din insolvenţă, la Washington, s-a întrunit board-ul FMI, care a ratificat cel de-al treilea acord stand by cu România. Ce însemna asta? A însemnat o sumă de 3,5 miliarde de euro care s-a dus în contul Ministerului de Finanţe pentru reechilibrarea situaţiei de deficit şi a contului curent şi a mai însemnat accesul României pe pieţele internaţionale la o finanţare cu costuri rezonabile.”, a precizat Remus Borza.

Încheierea ori renegocierea contractelor  păguboase a fost dublată și de o restructurare a organizației din interior, în ceea ce privește numărul angajaților, desființarea de sucursale și restructurarea costurilor cu angajații (salarii, prime, adaosuri, indemnizații).