Nuclearelectrica va iniția în cel mai scurt timp un studiu de fezabilitate pentru a stabili datele concrete pentru realizarea unor noi capacități de generare a electricității și pentru a răspunde Planului Național Integrat Energie Schimbări Climatice (PNIESC). Niciun sistem energetic cu adevărat robust nu poate funcționa în mod real doar pe baza surselor regenerabile, a declarat pentru Energynomics Magazine Cosmin Ghiță, directorul general executiv al Nuclearelectrica. Pe lângă regenerabile, este nevoie de energie hidro și de nuclear, a subliniat Cosmin Ghiță.

Cum vedeți dezvoltarea mixt-ului propriu energetic al României, în cadrul Green Deal?

Condiția necesară și suficientă este să ai resurse. România are aceste resurse. România are, însă, nevoie de un plan coerent și integrat de investiții în noi capacități. Chiar dacă suntem încă în plină fază de tranziție, în mod evident, toate politicile energetice converg spre eco-economie în sensul fundamental al Green Deal.

CITEȘTE ȘI Cel puțin încă șase luni pentru noul studiu de fezabilitate privind reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă

Sistemele energetice radical modificate nu pot să apară peste noapte, așadar România, dar și celelalte state membre ale UE, își valorifică resursele disponibile până la momentul în care un mix energetic 100% decarbonizat va putea exista în așa fel încât să suporte toate condiționările de sistem, consum, mediu și populație.

Ideea principală vehiculată la nivel european, conform căreia atingerea țintelor de decarbonizare ar putea fi efectuată utilizând doar regenerabilele, este o utopie. Niciun sistem energetic cu adevărat robust nu poate funcționa în mod real doar pe baza surselor regenerabile.

Tocmai ce a intrat în dezbatere o nouă creștere a țintei reducerii emisiilor de CO2 până la nivelul anului 2050, cu 50-55% reducere până în 2030, în loc de 40%, și zero emisii de CO2 până la nivelul anului 2050. Atingerea acestor ținte de decarbonizare necesită un mix bine gândit de surse aflate în complementaritate, care să permită sistemului energetic o funcționare constantă, cu un nivel extrem de scăzut de factori dependenți. Pe lângă regenerabile, care sunt parte din acest proces, dar care, din păcate, vin și cu o serie de provocări pe partea de disponibilitate și factori climatici, este nevoie de hidro și de nuclear.

Corelat, pentru asigurarea realizării investițiilor, este necesar un mecanism de garantare, practic un suport temporar al statului care să faciliteze tranziția și procesul de decarbonizare. Vorbim de­spre mecanisme de garantare care nu intervin în piața de energie, care nu introduc influențe artificiale ale piețelor de energie.

Este foarte greu de atins un nivel extrem de redus de emisii de CO2 fără nuclear. Doar ca exemplu, Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă au evitat emisia a 160 de milioane de tone de CO2, de la punerea lor în funcțiune. Ca să nu mai vorbim de escaladarea semnificativă a costurilor decarbonizării. Decarbonizarea înseamnă esențial formarea unui mix energetic din surse curate. România are la dispoziție toate cele trei surse curate – hidro, nuclear, regenerabile –, surse al căror potențial poate fi valorificat la maximum prin investiții. Ne putem asigura un viitor energetic în conformitate cu țintele de decarbonizare la nivel european utilizând inteligent resursele pe care le avem.

Cum vedeți industria nucleară în perioada 2020-2030, în Europa și pe glob, în contextul în care Franța și Germania închid unități, în timp ce alte state își continuă programele nucleare?

Comisia Europeană susține în declarații că Green Deal trebuie să fie chiar un motor al revenirii după pandemia de COVID-19, ideea principală fiind de a nu ne întoarce la vechile practici poluante. În sine, ideea este lăudabilă, însă impracticabilă în acest moment. Indiferent câte eforturi se fac – și se fac! – în acest moment nu este realist să renunțăm la orice e vechi și poluează. Nu toate statele au aceste capacități, multe dintre ele fiind în plin proces de creștere a capacităților în acest sens. Așadar, temporar, va trebui să-și exercite pe deplin prerogativul de a-și utiliza resursele de care dispun în prezent.

Sunt țări puternic dependente de combustibili fosili, precum Polonia, care doresc să implementeze un program nuclear pentru atingerea țintelor de mediu. La nivelul UE, sunt 4 unități nucleare în construcție în Finlanda, Franța și Slovacia, iar 8 sunt în faza de planificare (Bulgaria, Cehia, Finlanda, Ungaria și România). Mesajul pro nuclear este așadar puternic și susținut.

Tot în contextul accentuării importanței energiei nucleare sunt și eforturile statelor mari la nivel global, precum SUA sau Canada. Mă refer la inițiativa acestora de promovare și dezvoltare a industriei nucleare, manifestată în cadrul Clean Energy Ministerial, la care România a aderat deja, planul NICE Future, ca parte a CEM, integral dedicat energiei nucleare. Există o multitudine de factori interdependenți de: sisteme energetice, mediu, economice care propulsează această susținere fără precedent la nivel global.

Cred că primul lucru care trebuie corectat sunt chiar politicile energetice europene. Dacă într-adevăr vrem zero emisii de carbon în 2050, va trebui să avem politici energetice inclusive, nu exclusive.

Pactul ecologic european afirmă, după cum arată obiectivul final al taxonomiei, că nu ține cont de energia nucleară în fondul de tranziție. Cu toate acestea, taxonomia TEG își recunoaște limitarea în a stabili dacă lanțul valoric nuclear provoacă daune semnificative și recomandă o analiză tehnică mai aprofundată cu privire la ciclul de viață și impactul existent și potențial. Obiectiv, din toate punctele de vedere, era esențial și corect ca o astfel de analiză să fi preexistat taxonomiei, în loc să avem o judecată emisă a priori, în ciuda tuturor dubiilor. Implicațiile sunt majore și orice decizie din prezent trebuie luată în baza unor analize solide, și nu pornind de la percepții subiective exprimate în documente oficiale.

Discuția despre taxonomia UE este relevantă și importantă, deoarece aceasta are impact asupra investițiilor actuale și viitoare în proiecte nucleare și asupra posibilității de accesare a finanțării. Aceasta poate împiedica și întârzia dezvoltarea generației IV de reactoare și a altor proiecte inovatoare, cum ar fi SMR, restricționând finanțarea și reglementările. În plus, are consecințe sociale, de mediu și economice profunde pentru țările care se bazează foarte mult pe energia nucleară sau care caută să înlocuiască economiile bazate pe carbon cu centrale nucleare.

La nivelul Uniunii Europene, energia nucleară furnizează în prezent aproximativ 50% din energia electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon. Previziunile Comisiei Europene apreciază că „ponderea nucleară în 2050 rămâne destul de asemănătoare în toate cele opt scenarii avute în vedere” (12-15%). Și totuși, concluziile pripite ale taxonomiei spun altceva!

Totuși, cât de amplă este susținerea pe care o are energia nucleară în Europa și în lume?

Recent, la începutul lunii mai, România a co-moderat alături de Statele Unite, la un eveniment online, grupul de lucru pe energie nucleară din cadrul Pactului Transatlantic pentru Cooperare Energetică, eveniment în care foarte multe state susțin ideea unei voci comune pentru susținerea energiei nucleare că sursă curată și fermă în atingerea țintelor de decarbonizare. Vorbim de state ca Bulgaria, Cehia, Estonia, reprezentanți ai Comisiei Europene, Georgia, Ungaria, Moldova, Polonia, România, Slovenia, Ucraina și SUA.

Țările membre vor lucra în grupuri mici pe domenii de interes comune, care includ îmbunătățirea cooperării în tehnologii avansate pentru reactoare, comunicarea rolului energiei nucleare în sistemele de energie integrate, curate, evaluarea viabilității autorizării și gestionării operațiunilor pe termen lung și abordarea problemelor tehnice și de politică legate de gestionarea deșeurilor nucleare.

În afară de producția de energie, industria nucleară are beneficii majore asociate altor industrii. Una dintre acestea este utilizarea energiei termice și electrice pentru producția de hidrogen, care până în prezent provenea major din industria de gaz. Industria nucleară poate juca un rol major în acest sens, fiind cunoscută nevoia de hidrogen în alte industrii majore. Astfel, vorbim deja de sisteme integrate cu efect multiplu. Ca exemplu, un singur reactor cu o capacitate instalată de 1.000 MW poate produce mai mult de 200.000 de tone de hidrogen pe an.

Interesul statelor există, cooperarea există, energia nucleară este o parte esențială a viitorului mixt al decarbonizării.

PNIESC prevede capacități nucleare care ar echivala cu un singur reactor nou până în 2030. Cum credeți că ar trebui ca România să continue programul nuclear după denunțarea memorandumului cu CGN?

În AGA din 12 iunie, acționarii au aprobat abrogarea strategiei de continuare a Proiectului Unitățile 3 și 4 de la CNE Cernavodă, mandatarea Consiliului de Administrație SNN să inițieze acțiunile privind încetarea negocierilor cu CGN, precum și încetarea efectelor juridice ale memorandumului de înțelegere privind dezvoltarea, construirea, operarea și dezafectarea Unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă și respectiv ale acordului investitorilor în formă preliminară, dar și mandatarea Consiliului de Administrație SNN de a iniția demersurile necesare pentru analiza și cristalizarea opțiunilor strategice privind construcția de noi capacități de producție de energie electrică din surse nucleare.

Ca urmare, vom iniția încetarea negocierilor cu CGN și a efectelor juridice ale documentelor înregistrate între părți până în prezent. De asemenea, vom iniția acțiunile de analiză a opțiunilor de continuare a creșterii capacității nucleare la CNE Cernavodă.

Construcția unui reactor este o posibilitate pe care atât statul român, prin ministerul de resort, cât și SNN au luat-o în calcul și au comunicat-o ca atare și în trecut. Vom vedea, pe date concrete, care va fi cea mai avantajoasă opțiune ca necesitate, costuri și timp. Vom iniția în cel mai scurt timp un studiu de fezabilitate tocmai pentru a avea cât mai repede date concrete privind dezvoltarea proiectului și pentru a răspunde și PNIESC.

Cert este că tergiversarea proiectului anterior a fost o soluție nepermisă care nu a adus beneficii nimănui. Avem niște ținte de îndeplinit, avem resursele și avem experiență. Așadar, vom face toate demersurile pentru a ajunge la faza de construcție cât mai repede, în așa fel încât în orizontul anilor 2030 să avem capacități noi.

Care este planul de investiții strategice pentru perioada 2020-2025?

Vom face investiții pentru care avem deja o planificare și un calendar de realizare clare. Proiectele mari de investiții cum sunt retehnologizarea Unității 1 și instalația de detritiere sunt în plin proces de derulare a fazelor preliminare. Multe din informațiile acumulate în procesele de analiză vor sta la baza fie a întocmirii studiilor de fezabilitate, fie a structurării clare și irevocabile a finanțării. Strategia de investiții pentru perioada 2020-2025 a fost aprobată de acționari pe 12 iunie.

O parte din investiții erau deja în curs și sunt investiții importante pentru companie și care desigur vor fi continuate. Ceea ce este nou este investiția în producția de Cobalt 60 și un accent deosebit pus pe partea de investiții în cybersecurity, care au devenit o prioritate.

Valoarea proiectelor de investiții, strict în perioada 2020-2025, conform strategiei și etapelor de realizare este de 2,29 miliarde de lei.

Cum vedeți rezolvată problema Companiei Naționale a Uraniului?

CNU are nevoie în primul de un proces de eficientizare major și de un program de dezvoltare.

Între timp, România trebuie să își păstreze avantajele deținute istoric în ceea ce privește componenta de materie primă în ciclul nuclear. Este și un interes direct al SNN în acest sens. Avem o hotărâre a AGA prin care SNN să preia o parte din activele Feldioara, sucursală a CNU, și licența de exploatare minieră în perimetrul de la Tulgheș-Grințieș. Pentru că, în mod evident, trebuie să fie un proces eficient și pentru noi, vom analiza care sunt metodele cele mai potrivite în acest sens. Scopul este să ne asigurăm prelucrarea materiei prime dincolo de a menține această componentă economico-strategică, predictibilitatea și siguranța aprovizionării cu materie primă fiind prioritare pentru Nuclearelectrica.

_____________________________________________

Interviul a apărut inițial în numărul din iulie 2020 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (iulie 2020), în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.