Cu o largă majoritate, Parlamentul României a acordat votul de învestitură cabinetului Dacian Cioloş. Nici nu se putea altfel, indiferent de componenţa acestui guvern alcătuit în câteva zile, după demisia intempestivă a premierului Victor Ponta.
A fost soluţia ideală pentru conservarea establishment-ului politic. O soluţie care a răspuns (parţial) dorinţei de schimbare exprimate zile întregi în stradă, dar (mai ales) calculelor electorale ale principalelor partide parlamentare. Niciuna dintre aceste grupări politice nu era dispusă să guverneze România într-un an electoral, pentru a se propune drept ţintă tuturor nemulţumirilor populare şi drept paratrăznet principal în toate eşecurile de administraţie publică pe care corupţia, incompetenţa şi iresponsabilitatea ultimilor ani le-au amorsat.
Toţi miniştrii desemnaţi, inclusv premierul, au fost parcă excesiv de amabili cu politicienii din Parlament, cei pe care au fost chemaţi să îi scoată din joc. Pentru că ei au înţeles cu claritate: avem un guvern de uniune naţională, abia mascat sub eticheta de „guvern de tehnocraţi”.
Vacanţă în iad
Până la urmă este de lăudat disponibilitatea unui mare număr de experţi care au răspuns prezent la apelul urgent lansat de Dacian Cioloş. Sunt mulţi oameni cu bună reputaţie din instituţii în care, mai ales raportat la practicile autohtone, tindem să identificăm profesionalism, viziune, disciplină – BERD, FMI, Comisia Europeană etc. Oameni ca Dacian Cioloş, Anca Paliu, Aura Răducu sau Raluca Prună au decis să renunţe pentru o vreme la parcursul unei cariere previzibile, la angajamente luate faţă de familie, faţă de şefi, subalterni, parteneri de proiecte, precum şi la confortul vieţii în alte societăţi decât cea românească.
De ce? Participarea într-un Guvern este un episod meritoriu în orice CV, o experienţă care de multe ori deschide noi oportunităţi la nivelurile cele mai înalte ale birocraţiilor transnaţionale. Nu putem nega nici sentimentul unei datorii pe care asemenea persoane simt că o au faţă de România şi nici speranţa pe care o au că prin implicarea lor lucrurile s-ar putea schimba în bine în administraţia de la Bucureşti. În plus, aceste mandate de mai puţin de 12 luni sunt cu siguranţă mici vacanţe din monotonia activităţii de înalt funcţionar în instituţiile amintite.
O vacanţă în iad, după cum au indicat deja cele două zile de audieri în care miniştrii desemnaţi au „beneficiat” pentru prima oară de atenţia insistentă a atâtor şi într-atât de diverse grupuri de interese. Acest tratament va continua şi va testa rezistenţa multora dintre noii miniştri, precum şi imaginea bună cu care pornesc la drum.
Pregătiţi pentru a dezamăgi
Indiferent de bunele lor intenţii, aceşti miniştri sunt condamnaţi să dezamăgească. Aşteptările puse în ei sunt nerezonabil de mari, iar obstacolele de care se vor izbi vor veni atât din inerţia administraţiei, cât şi din capcanele şi ambuscadele în care partidele politice îi vor atrage. Într-un fel care se aseamănă cu traseul preşedintelui Klaus Iohannis, cabinetul Cioloş este doar răul mai mic, comparat cu potenţialul distructiv al unui guvern PSD-UNPR-ALDE în an electoral. Existenţa acestui cabinet este deja o victorie a celor care cer schimbarea mentalităţii şi practicilor celor care guvernează.
Va reuşi cabinetul Cioloş să schimbe ceva decisiv în modul de funcţionare a Guvernului României, ceva care să rămână şi atunci când partidele vor fi revenit complet la butoane? Puţin probabil. Poate doar să stopeze infuzia de clienţi politici în autorităţile, agenţiile şi companiile de stat. Poate doar să dezlipească de pe câteva scaune de directori persoane discutabile, dacă nu deja suspecte în termenii cei cei mai stricţi. Poate doar să arunce la gunoi câteva proiecte legislative fără vreo bază în exerciţiul bugetar. Să nominalizeze oameni de calitate la DNA şi Parchetul General.
Iar „strada” şi „Facebook”-ul vor trebui să îşi menţină presiunea atât asupra acestui guvern, cât şi a partidelor, pentru a le obliga să schimbe cât mai mult din garniturile de oameni politici pe care îi vor propune în alegerile din 2016.
