Comisia Europeană are în discuție două instrumente posibile pentru a limita prețurile en-gros la gaze – dintre care unul ar viza doar Rusia, potrivit unui document care a făcut obiectul unor scurgeri de informații, consultat de EURACTIV. Documentul va fi discutat miercuri (7 septembrie) în cadrul unui seminar al reprezentanților UE-27 și va fi dezbătut ulterior de miniștrii energiei din blocul comunitar în cadrul unei reuniuni extraordinare care va avea loc vineri.
Scurgerea de informații are loc la câteva zile după ce Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a declarat că „Europa trebuie să impună un plafon de preț pentru gazele rusești”, pentru a contracara ceea ce ea a catalogat drept încercări ale președintelui rus Vladimir Putin de a manipula piața energetică a blocului comunitar. Tot vineri, țările G7 au convenit să introducă un plafon de preț pentru achizițiile de petrol rusesc, în încercarea de a limita capacitatea Kremlinului de a finanța războiul împotriva Ucrainei.
Acordul este considerat o victorie politică pentru SUA, scrie FT.com. Potrivit publicației, ideea a apărut pentru prima dată în aprilie, dar a fost nevoie de mai mult de patru luni pentru a convinge suficiente țări din UE de fezabilitatea acestei abordări.
Primul dintre „cele „două instrumente posibile” prezentate în documentul obținut de EURACTIV „ar implica o plafonare a prețului la gazul importat din Rusia”, în timp ce al doilea ar prevedea crearea unor zone administrative de stabilire a prețurilor pentru țările UE cele mai grav afectate, numite „zone roșii”.
Într-un articol scris în luna august, Otilia Nuțu, analist de politici energetice la Expert Forum România (EFOR), susținea că introducerea unui plafon de preț pentru gazele rusești este o abordare mai bună pentru UE decât reducerea cererii cu 15%. Autoarea consideră că UE ar trebui să plafoneze prețul gazelor rusești pentru a-și stabiliza piețele. În condițiile în care ” Kremlinul nu are opțiunea de a întrerupe toate livrările de gaze către Europa, ci doar varianta să provoace cât mai multă suferință în unele țări și să sădească dezbinarea”, Otilia Nuțu pledează pentru o „clauză simplă de solidaritate […]: dacă Gazprom reduce livrările către o țară, toți membrii UE să acopere deficitul”.
Chiar dacă primul instrument pare mai simplu de aplicat decât cel de-al doilea, rămân totuși necunoscute importante: se vor alătura și alți jucători majori la nivel global, precum China și India (cel mai probabil, nu), în ce formă legală va fi implementat un asemenea cartel al cumpărătorilor fără a abandona principiile de drept și piață liberă din Europa și, firește, cum va reacționa Rusia?