Parlamentul European a acceptat propunerea Comisiei Europene (CE) de amânare a licitării cotelor de emisii de dioxid de carbon. Măsura este prezentată drept una excepțională, cu scopul de a ajusta schema de comercializare a emisiilor de carbon (ETS), după ce un surplus de emisii acumulate pe piață a determinat scăderea prețului carbonului până la 3 euro/tonă emisă. Pentru a intra în vigoare mai este nevoie de votul Consiliului European; observatorii pieței de carbon din UE sunt sceptici cu privire la posibilitatea ca importante state membre să accepte o astfel de prevedere, din pricina temerilor că prețurile la electricitate și costurile industriale de producție pot să crească în urma aplicării ei.
Mai mulți factori au dus la scăderea importanței acestei piețe și a prețurilor practicate, de la 30 euro/tonă în 2005, la 3 euro/tonă în 2013. Încetinirea creșterii economice, îmbunătățirea eficienței energetice, creșterea proporției energiei provenite din resurse regenerabile și acumularea unor mari cantități amânate din trecut au condus la subminarea ETS în forma actuală. Dacă tendința s-ar fi menținut, ETS risca să devină complet irelevantă în motivarea companiilor pentru a trece la tehnologii mai puțin poluante. ETS reprezintă instrumentul central al politicii Uniunii Europene pentru combaterea schimbărilor climatice.
Mai puține, dar mai scumpe
Propunerea CE presupune amânarea licitațiilor pentru 900 de milioane de certificate de carbon până în 2019-2020. Logica din spatele propunerii este că o micșorare a numărului de certificate disponibile pentru tranzacționare poate duce la creșterea valorii acestora, măcar pe termen scurt.
Comisia Europeană nu este la prima încercare de a revigora piața ETS. În aprilie, PE a respins propunerea CE de a amâna licitațiile. Mai mult, vorbind despre necesitatea reformării ETS înainte de a deveni un eșec evident, Stephen Tindale, Associate Fellow la Centrul pentru Reformă Europeană, scria că deși amânarea este necesară, măsura este insuficientă. El argumenta încă din 2012 că, pentru a salva sistemul de trading de carbon de la irevelanță, CE trebuie să impună un minim preț de tranzacționare a certificatelor de carbon și să acționeze pentru ca utilizarea tehnologiilor cu amprentă de carbon mare să fie mai costisitoare pentru companii.
Comisia Europeană sugerează reforme structurale ale ETS
În ciuda dezbaterilor aprinse, amânarea celor câteva sute de milioane de certificate se va dovedi insuficientă și pentru îndeplinirea obiectivului Comisiei Europene pe termen mediu. Surplusul pe piața de carbon europeană însumează deja 2 miliarde de certificate. Prin urmare prețul nu poate urca foarte mult, iar volatilitatea și riscurile crescute în raport cu potențialele beneficii vor fi în continuare o realitate pentru investitori. Ca atare, CE are în vedere o serie de măsuri pe termen lung, inclusiv creșterea procentului de reducere a emisiilor de carbon de la 20% la 30% până în 2020, retragerea definitivă de pe piață a unui număr de certificate sau instituirea unui mecanism de management al prețurilor.
Un prag pentru prețul la carbon ar ajuta la crearea mai multor certitudini privind prețul minim de tranzacționare.
Într-un raport din 2012, CE a avansat timid ideea unor mecanisme de intervenție în prețurile de tranzacționare. “Un prag pentru prețul la carbon ar ajuta la crearea mai multor certitudini privind prețul minim de tranzacționare și ar da un semnal mai bun investitorilor”, se arată în studiu. Deocamdată, CE a rămas fidelă principiilor de non-intervenție în politicile de prețuri, adăugând că instrumentele de intervenție în prețuri “alterează natura ETS al UE”, despre care spune că este un mecanism de piață pe baze cantitative. „O astfel de intervenție ar presupune aranjamente din exteriorul pieței libere, inclusiv un proces prin care să se decidă nivelul pragului minim de preț.”
România nu a profitat la maximum de ETS
Conform sistemului de alocare a certificatelor, România a primit pentru perioada 2008-2012 aproximativ 350 de milioane de astfel de instrumente financiare, cu valoare variabilă, care pot fi tranzacţionate pe patru burse internaţionale. Revista Infomediu Europa scria de curând că România a pierdut startul în ceea ce privește alocarea și vânzarea acestor certificate. “România nu a reuşit să vândă surplusul de 300 de milioane de certificate de emisii de dioxid de carbon, în urma cărora ar fi putut intra în conturile României aproximativ 3 miliarde de euro. În urmă cu doi ani nu exista legislaţia necesară, iar în prezent este mult mai greu de găsit state dispuse să cumpere certificate româneşti. Nici valoarea lor nu mai este aceeaşi, reducându-se la jumătate faţă de perioada 2009-2010”, scrie Cătălina Dragu pentru Infomediu Europa.
În România, firmele care poluează major și-au creat departamente interne pentru tranzacţionarea de certificate de carbon, iar cele care nu au astfel de departamente lucrează în special cu băncile. Marii poluatori au primit cam 70% din creditele de carbon alocate României, fiind în special vorba de companii din metalurgie, complexele energetice din Craiova, companiile de utilităţi, rafinăriile şi în general producătorii de energie. Infomediu Europa mai notează că România este și prima ţară din Europa care clasifică certificatele de emisii de carbon drept valori mobiliare, putând fi tranzacţionate liber pe piaţa de capital.