UPDATE 28 ianuarie
La câteva ore după publicarea acestui articol au apărut informații potrivit cărora Sorin Boza a fost înlocuit din poziția de președinte al Directoratului CE Oltenia de către Daniel Burlan, anterior responsabil de coordonarea departamentului Prevenire, protecție și securitate în muncă. Daniel Burlan va avea un mandat interimar de 9 luni, scrie InvestEnergy, iar Sorin Boza va rămâne membru al Directoratului până la terminarea mandatului, respectiv 11 octombrie 2020, potrivit Financial Intelligence.
Articolul inițial
În 2019 CE Oltenia a vândut energia electrică la un preț mediu estimat mai mare decât media ponderată a contractelor bilaterale calculată de OPCOM pentru întreaga piață. Cu toate acestea, prețul obținut de producătorul pe bază de cărbune nu a acoperit în totalitate costul de producție luând în calcul și prețul certificatelor de CO2. Din acest motiv, după pierderea de peste un miliard de lei din 2018, CE Oltenia se așteaptă la “anumite pierderi” și în 2019.
Rezultatul financiar al anului 2019 va fi stabilit spre sfârșitul lunii aprilie, ne-a spus directorul general al CE Oltenia Sorin Boza. „Vom înregistra anumite pierderi, exclusiv din cauza evoluției prețului certificatelor de CO2”, a precizat Boza pentru Energynomics: “Din cauza disfuncționalității pieței de energie electrică din România, cu producători mono-combustibil având cote de piață relativ echilibrate, în care CE Oltenia are prețul marginal, prețul obținut nu a acoperit în totalitate costul de producție, luând în calcul și prețul certificatelor de CO2”.
Potrivit e-nergia.ro, un document realizat la nivelul Ministerului Energiei în octombrie 2019 anticipa pentru CE Oltenia o pierdere brută de 1,2 miliarde de lei la nivel anual, pe fondul unor cheltuieli de 1,6 miliarde de lei cu certificatele de CO2.
Pilon de bază cu pierderi de miliarde
În 2019, CE Oltenia a produs aproximativ 12,4 TWh si a livrat în sistemul energetic național (SEN) peste 11 TWh. Prețul mediu de vânzare al CE Oltenia este mai mare decât media ponderată a prețurilor din contractele bilaterale calculată de OPCOM pentru întreaga piață (ROPEX_FM_2019), ne-a spus Sorin Boza. Referința comunicată de OPCOM a fost de 237,32 lei pe MWh, în 2019, în creștere cu 19,82% față de nivelul aceluiași indicator în 2018. Cel mai mare preț mediu calculat de OPCOM s-a înregistrat în decembrie 2019 (245,75 lei/MWh), iar cel mai mic în luna iunie (223,55 lei/MWh).
CE Oltenia a acoperit o cotă de piață de peste 20%, în 2019, a anunțat compania, iar în perioadele critice a atins cote de piață de peste 30%. Această pondere în asigurarea necesarului de electricitate al României sugerează, încă o dată, că CE Oltenia este “un pilon de bază al sistemului electroenergetic național”, în formularea din comunicatul oficial al companiei, pe 8 ianuarie.
Totodată, pierderile anticipate pentru 2019, după cele certe din 2018, sunt o dovadă limpede că piața de energie electrică din România nu recunoaște în prețuri contribuția esențială a CE Oltenia la acoperirea necesarului de consum la nivel național.
În 2019, “am inclus în integralitate costul certificatelor de CO2 în prețul de vânzare. Din păcate, ofertele noastre la acest preț nu au avut răspuns pe piețele administrate de OPCOM”, declară Sorin Boza.
Din datele consultate de Energynomics, în platforma OPCOM, toate ofertele lansate de CE Oltenia în principalele piețe la termen au fost atribuite și tranzacționate la prețuri mai mari sau egale cu cele din ofertă. Vorbim despre piețele centralizate pentru contracte bilaterale PCCB-LE și PCCB-NC, care cumulează majoritatea tranzacțiilor încheiate la nivelul unei luni. De asemenea, vorbim despre anul 2018, în care CE Oltenia apare mai activ în aceste piețe, cu un volum de peste 2,6 TWh vândut în aceste piețe, cu livrare în 2019. Anul trecut, ofertele lansate de CE Oltenia în PCCB-LE și PCCB-NC au fost aproape inexistente.
Prinși în capcana prețului marginal
Sorin Boza ne reamintește că structura pieței la nivelul producătorilor din România este unică în Europa, cu producători mono-combustibil având cote de piață echilibrate și costuri de producție disproporționate. Potrivit directorului CE Oltenia, având preț marginal, complexul “nu va putea niciodată să își acopere în integralitate costul de producție, oferind celorlalți producători șansa de a face profituri remarcabile”.
Sorin Boza subliniază că prețul certificatelor nu afectează doar CE Oltenia, ci este indus în toată energia vândută la nivel național, “o situație paradoxală, în condițiile în care amprenta de CO2 a energiei electrice produse în România este sub media europeană”.
Pentru 2020, CE Oltenia își propune să vândă energia electrică la un preț care să îi acopere toate costurile de producție. Boza a evitat să ne spună care este prețul mediu al certificatelor de emisii de carbon luat în calcul pentru acest an – “este conform propriilor estimări, dar și în conformitate cu anumite predicții realizate de institute și companii specializate de pe lângă Comisia Europeană”, este formularea lui Sorin Boza. “Bineînțeles că ofertele noastre vor include acest cost, dar în final prețul va fi stabilit de cerere și ofertă”, mai spune Sorin Boza.
Două opțiuni strategice
La un preț mediu al certificatelor de carbon de 25 de dolari pe unitate, prețul mediu de producție al CE Oltenia depășește 350 de lei pe MWh – un nivel cu aproape 50% mai mare decât media prețurilor din piețele centralizate în 2019. Pe termen foarte scurt opțiunile sunt puține.
Ofertarea la prețul de producție Această abordare ar reduce cota de piață a CE Oltenia, în favoarea altor jucători, dar ar provoca un salt al prețurilor în întreaga piață, întrucât competitorii s-ar alinia în apropiere de acest nivel. O corecție marginală ar putea proveni din contribuția importurilor, cel puțin în perioadele când volume semnificative ar fi accesibile la prețuri mai mici. Implicațiile sunt greu de intuit până la capăt, dar este limpede că am avea un impact negativ considerabil la nivelul populației, al companiilor energo-intensive, precum și al administrațiilor publice. Câștigurile ar fi și ele importante; financiare – în contul celorlalți producători de electricitate, în principal Hidroelectrica și Nuclearelectrica, dar și în conturile statului (taxe, dividende etc), o creștere forțată a interesului pentru eficiență energetică etc.
O asemenea abordare ar indica adevărata cotă de piață a cărbunelui în producția de electricitate a României, pentru că producția CE Oltenia s-ar reduce aproape de nivelul absolut necesar în fiecare moment și în apropiere de nivelul fezabil din punct de vedere financiar (probabil mai puține grupuri, dar cele mai eficiente).
Ofertarea la un nivel ușor mai ridicat decât media anticipată Este ceea ce face în prezent CE Oltenia: își asumă în mod voluntar o pierdere financiară importantă an de an, în așteptarea unei soluții prin care impactul costului cu certificatele de carbon să fie atenuat. Pierderea este socializată, dar prețurile din piață sunt menținute la cote considerate suportabile / rezonabile.
Aceasta cu prețul blocării complexului Oltenia într-o subfinanțare cronică, din care abia reușește să achite anual, în ultimul moment, contravaloarea certificatelor de carbon, cu bani împrumutați și garanții guvernamentale. Cu prețul anulării oricărei perspective de reducere a impactului de mediu sau de reorganizare / diversificare / reorientare (de unde bani de investiții?).
În fine, o asemenea abordare falsifică datele pieței, influențează arbitrar profiturile celorlalți actori din piață și împiedică orice calcul de oportunitate privind noi unități de generare a electricității în România, privind extinderea capacității de interconectare transfrontaliere, privind stocarea energiei sau managementul cererii. Prețul mic menținut artificial descurajează noile proiecte aflate la granița profitabilității.
Sprijin pentru diversificare
La finalul anului trecut s-a discutat mult despre o schemă de sprijin prin care complexul să fie ajutat să acopere, măcar în parte, dar pe durata a mai multor ani, povara costului cu certificatele de CO2. Aparent, ideile concretizate în octombrie-decembrie nu sunt susținute de noul guvern, dar informațiile clare încă întârzie.
Pe de altă parte, Boza afirmă că are pregătite câteva planuri care „deocamdată, nu pot fi făcute publice”, cel puțin nu în detaliu. “În esență, strategia CE Oltenia pe termen scurt este să își realizeze propriul mix energetic, astfel încât să își reducă emisia specifică de CO2 pe de o parte, dar și să își poată diversifica și flexibiliza strategia de vânzare”, a conchis Sorin Boza, directorul general al CE Oltenia din octombrie 2016. Din 2014, CE Oltenia a avut un singur an cu profit (2017 – 180 milioane de lei), și pierderi financiare care însumează 3 miliarde de lei. Peste 4 miliarde de lei, dacă includem și 2019!
