Peste 60.000 de angajaţi lucrează în companiile energetice aflate în subordinea Guvernului. Aproape jumătate din aceste societăţi au terminat anul 2014 pe pierdere, mai exact 11, faţă de numai cinci, în anul 2011. Rămân totuşi mai numeroase societăţile de stat care comunică profit din energie – 14. Pe ansamblu, sectorul energetic administrat de stat cumulează o cifră de afaceri de peste 20 de miliarde de lei şi a consemnat în 2014 o rată de profit de peste 10%. Un randament excelent, în care contribuţiile majore au venit de la Romgaz, marii producători de electricitate (Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Electrocentrale Bucureşti) şi monopolurile din transport: Transelectrica, Transgaz, Conpet şi Oil Terminal.
Ministerul Energiei şi-a propus să aducă (noi) manageri privați în cel puţin 10 companii din subordine. Printre companiile menționate sunt Electrocentrale Bucureşti (ELCEN), Oil Terminal, Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE), Complexul Energetic Oltenia, Hidroelectrica, Electrocentrale Grup, CNU, Electrocentrale Constanţa, Uzina Termoelectrică Midia, Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară (RATEN) Mioveni și Societatea Naţională Închideri Mine Valea Jiului. Doar două dintre acestea apar cu pierderi în 2014.
Recrutarea managerilor pe baza ordonanței de guvernanță corporativă ar putea costa aproximativ 4,3 milioane de lei, în condiţiile în care oficiali din minister estimează că vor încasa, în 2016, 1,12 miliarde de lei de la companiile subordonate. În 2014, ultimul an pentru care avem date complete, statul a încasat 3,57 miliarde de lei din companiile energetice (inclusiv Transelectrica şi Transgaz, din subordinea ministerului Economiei). E adevărat că a trebuit să acopere pierderi de circa 1,35 de miliarde, astfel că, pe hârtie, a rămas cu 2,26 miliarde de lei profit net. Pe datele disponibilie, putem constata că numărul de angajaţi din sectorul energetic de stat a scăzut cu circa 10% din 2012, în 2014. În acelaşi timp, profitul net a crescut cu 83%, de la 1,21 miliarde de lei. Pe ansamblul sectorului, deci, randamentul angajaţilor a crescut considerabil. Performanţele sunt însă foarte eterogene, iar trei dintre sursele de pierdere sunt societăţi aflate în faliment sau în lichidare. SN a Cărbunelui, CN a Huilei şi Termoelectrica raportau în 2014 pierderi cumulate de 55 de milioane de lei, cu numai 164 de angajaţi! Pierderile mari – 1,23 miliarde de lei în 2014 – sunt cumulate de trei companii din sectorul minier, plus RAAN Drobeta-Turnu Severin. Sunt societăţi care au preluat problemele şi pierderile societăţilor din care provin; înainte de reorganizare, în 2011, SN a Cărbunelui, CN a Huilei şi Termoelectrica raportau o pierdere cumulată de 2 miliarde de lei.
Premianţii din feuda statului
La celălalt capăt, patru societăţi, cu peste 17.000 de angajaţi împreună, comunicau în 2014 profituri totale de 3,2 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 186.000 de lei profit, pe medie, în dreptul fiecărui angajat de la Hidroelectrica, Romgaz, Transelectrica şi Transgaz.
Cea mai bună profitabilitate pe angajat o raportează Hidroelectrica, care avea în 2014 cel mai mare profit și probabil cel mai mic număr de angajaţi din istorie. Cu siguranţă, tendinţa din 2011 indică o scădere constantă a salariaţilor, de la peste 5.200, la mai puţin de 4.000. A fost pariul câştigat de administratorul judiciar al companiei aflate în insolvenţă, Remus Borza, care a repetat cu insistenţă în 2015, un mesaj cheie: “Am arătat că şi companiile statului pot să genereze stabilitate, încredere şi profit, cu condiţia ca managementul acestor companii să fie încredinţat unor oameni recomandaţi de competenţe profesionale, de moralitate, de capabilităţi manageriale şi nu doar de carnetul de partid”.
Romgaz este una dintre puţinele societăţi de stat care şi-a mărit numărul de angajaţi din 2011 în 2014. Este însă principalul generator de profit dintre companiile de stat, cu un profit net cumulat de 4,6 miliarde de lei, în acelaşi interval. Romgaz a beneficiat de liberalizarea preţurilor la gaze în contextul încă favorabil al unui preţ reper ridicat pe pieţele internaţionale.
Pe următoarele două locuri în termeni de profitabilitate a angajaţilor se plaseză două monopoluri de transport – Transelectrica şi Transgaz, din subordinea ministerului Economiei. Operatorul reţelei de electricitate şi-a redus uşor numărul de salariaţi, dar a consemnat o creştere de aproape patru ori a profitului net, din 2011 în 2014. În cazul ambelor companii – listate pe bursă – presiunile impuse de acţionari nu trebuie ignorate. La fel, merită mai multă atenţie acuzele venite din mediul privat, care constată profituri în creştere, pe baza tarifelor reglementate, la companii de la care se aşteaptă investiţii pentru creşterea performanţelor în operare.
Investiții necesare
Hidroelectrica anunţa în septembrie 2015 că a investit 3,5 miliarde de euro în ultimii 20 de ani şi că are la dispoziţie 1,3 miliarde de euro pentru următorii 5 ani. Până în 2020, 450 de milioane ar merge în amenajări hidroenergetice noi, 305 milioane în retehnologizări şi modernizări, 240 milioane de euro în lucrări de mentenanţă şi 300 de milioane de euro în capacităţi noi de producţie din surse regenerabile. Și Romgaz a anunţat investiţii în creştere în ultimii ani: aproape 300 de milioane de euro în programul pe 2015, cu 22% mai mult decât în 2014. Variaţiile mari în curbele de consum au impus cheltuieli de sute de milioane de euro în modernizarea depozitelor. Transgaz are în vedere investiţii de 1,5 miliarde de euro în intervalul 2004-2023, dar acestea sunt încă puţin vizibile, doar proiectul BRUA (560 de milioane de euro) fiind ceva mai clar, odată cu obţinerea finanţării europene. În fine, Transelectrica ratează an după an realizarea investiţiilor programate. În funcţie de analist, decisivă este lipsa avizelor şi a accesului la terenuri sau incompetenţa managerială şi capacitatea administrativă insuficientă.
Profituri constante, pe afaceri în creştere
Pe profit, dar departe de liderii prezentaţi anterior, avem nouă societăţi între care trei se disting cu profitabilităţi consistente raportate la numărul de angajaţi. Se remarcă o mare stabilitate atât în privinţa numărului de salariaţi în ultimii ani, cât şi a rezultatelor constant pozitive – doar doi ani pe pierdere (Uzina Termoelectrică Midia, 2011 şi 2012; Electrocentrale Grup, în 2013).
Este oarecum surprinzătoare prezenţa în acest grup a Nuclearelectrica, o companie cu un profil mai apropiat de performerele din prima linie: producător de electricitate, jucător unic pe segmentul său de activitate (nuclear), fără probleme în desfacerea producţiei. Un element decisiv ar putea fi obligaţia de a livra volume importante pe piaţa reglementată, la preţuri mai mici decât ar fi putut obţine pe piaţa liberă sau la export.
Notă discordantă face Electrocentrale Bucureşti, cu o reducere mai consistentă a numărului de angajaţi (2.362, în 2014, faţă de 3.100, în 2011) şi un declin lent al cifrei de afaceri. Totuşi, profitabilitatea pe angajat este cu doar 9.000 de lei sub cea calculată pentru Nuclearelectrica.
Şi Conpet a restrâns forţa de muncă (de la 1.985, la 1.709), dar a crescut constant atât cifra de afaceri, cât şi profitul raportat. Deşi volumele transportate rămân mult sub potenţialul istoric al reţelei, poziţia de monopol şi majorarea constantă a tarifelor au făcut ca rezultatele sintetice să arate bine. Pentru 2015, Conpet a raportat un profit de 54,2 milioane de lei, în urcare cu 5,6% faţă de 2014, pe fondul stagnării afacerilor, la 381,3 milioane de lei.
Cinci dintre următoarele şase societăţi din acest clasament au randamente nesatisfăcătoare, de vreme ce Ministerul Energiei caută noi manageri. Contextul de piaţă anunţă creşteri pentru Oil Terminal, în condiţiile unor anunţate suplimentări de importuri de ţiţei, în 2016. Ar putea fi o şansă de ieşire dintr-o perioadă de stagnare evidentă pe intervalul 2011-2014: cifre de afaceri şi profituri raportate aproape identice, an de an, chiar pe fondul unei reduceri cu 14% a personalului.
Viitor neclar pentru societăţile subperformante
Nouă companii dintre cele deţinute de Ministerul Energiei au raportat în 2014 pierderi totale de 1,31 miliarde de lei, la o cifră de afaceri cumulată de 3,64 miliarde de lei. Cu un total de aproape 30.000 de angajaţi, acestea sunt societăţile de stat pentru care “situaţie de urgenţă” este un termen insuficient. De altfel, cinci dintre ele sunt în insolvenţă, faliment sau lichidare, iar perspectivele sunt neclare, în fiecare caz.
Pierzătorii provin din minerit, unde reorganizările ultimilor ani nu au rezolvat mai nimic din probleme. E adevărat că în 2011, trei societăţi cumulau pierderi totale de peste 2 miliarde de lei, cu Termoelectrica raportând singură o pierdere de 1,59 de miliarde, la o cifră de afaceri de trei ori mai mică: 462 de milioane de lei! În 2014, această dezolantă imagine se reface din pierderile de 1,49 de miliarde de lei cumulate de CE Hunedoara, CN a Uraniului şi CE Oltenia. Aceste două companii din urmă se remarcă în intervalul analizat, pentru că au avut doi ani profitabili în 2012 și 2013. CN a Uraniului a trecut de la câştiguri nete de 3,4, respectiv 6,9 milioane de lei, în 2012-2013, la o pierdere de 103 milioane de lei, în 2014, comparabilă cu cifra de afaceri din acel an (134 milioane de lei). La rândul său, CE Oltenia, la o cifră de afaceri anuală relativ constantă în intervalul 2012-2014 (în jur de 2,5 miliarde de lei) a trecut de la un profit de 118 milioane de lei (2012), la o pierdere de 693 de milioane de lei (2014). Tendinţa s-a accentuat în 2015, an pentru care societatea a anunţat o pierdere de 895 de milioane de lei. Laurenţiu Ciurel, director al CE Oltenia încă de la înfiinţare (2012) a fost demis în decembrie 2015 şi înlocuit cu Laurenţiu Ciobotărică.
La nivelul acestui grup de societăţi subperformante, numărul de salariaţi s-a menţinut relativ constant în intervalul analizat. Asta, deşi RAAN Drobeta Turnu Severin avea în 2014 cu peste 1.200 de angajaţi mai puţin decât în 2011 (2.427, faţă de 3.659). O reducere mică de personal a înregistrat şi CE Oltenia, până la 18.438, faţă de 18.770, în 2012.
.
––––––––––––-
Articolul integral poate fi citit în numărul din martie 2016 al energynomics.ro Magazine.
Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (mai 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa office at energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.
