###author###
România are un potenţial imens, dar nefolosit, și nu doar când vine vorba de creştere economică. În domeniul proiectelor de cogenerare a energiei electrice şi termice, România dispune de multe capacităţi de producţie a biomasei, care nu sunt însă folosite nici măcar la potenţialul mediu.
Investiţiile în proiecte de cogenerare necesită de două-trei ori mai mulţi bani decât cele pentru alte tipuri de energie regenerabilă, urcând până la 3-4,5 milioane de euro per MW instalat, însă avantajul faţă de proiectele solare sau eoliene este că sistemele de cogenerare funcţionează fără întrerupere şi produc astfel cantităţi mai predictibile de energie.Un motiv în plus pentru bănci să finanţeze astfel de proiecte, care au venituri certe.
Proiectele româneşti din domeniul biogazului rămân puţine, iar fondurile rămân necheltuite, spune Şerban Ţigănaş, CEO TEB Energy Business. „Un exemplu ar fi Fondul Român pentru Eficienţă Energetică, care dispune de bani de la Banca Mondială pe care nu-i dă pentru că nu sunt proiecte”, spune Ţigănaş.
Proiectele româneşti din domeniul biogazului sunt puţine, iar fondurile rămân necheltuite
„În plus, companiile mari, industriale, trebuie să-şi regândească strategiile şi să investească în eficienţa energetică. Industriile care se plâng (n.r. de efectele subvenţiei cu certificate verzi) nu investesc în eficienţă energetică pentru că «nu merită»… atât timp cât energia este ieftină, nu vor să investească…” spune el.
Însă Zoltan Nagy, membru în Comitetul de Reglementare din cadrul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), spune că România dispune de resurse imense de biomasă și energie hidro, poate mai mari decât cele eoliene și fotovoltaice.
Potenţial de 7,6 milioane tep pe an
România are un potenţial de producţie a energiei din biomasă de 7,6 milioane tep/an, spune Victor Racolţa, director general Eneas România. Din total, peste 63% pot proveni din deşeuri agricole, 15,5% din reziduuri forestiere, 6,4% din deşeuri de lemn şi 7,7% din biogaz. Deşeurile menajere urbane pot fi folosite în proporţie de 7,2%, spune Racolţa.
Din păcate, deşi puterea instalată în centrale bazate pe biomasă s-a dublat până la 70 MW, ea are doar 2% ca pondere în totalul energiei verzi.
“Cum văd eu din biroul meu de la ANRE domeniul biomasei? Primul gând care îmi vine în minte este că avem de aproape șase ani Legea 220 și o schemă funcțională din 2011. Printre toate resursele regenerabile, energia eoliană și fotovoltaică au dominat piața și au văduvit celelalte domenii de atenția cuvenită. România are un potențial imens în ceea ce privește biomasa și energia hidro, poate mai mare decât cea eoliană și fotovoltaică. Am pornit în 2011 cu această schemă de sprijin cu mari speranțe, dar constatăm că este pe cale să se creeze o bulă care se va sparge. S-au construit 2.500 MW pe eolian și 1.200 pe fotovoltaic, dar mai nimic pe hidro sau pe biomasă. În ceea ce privește biomasa, avem în prezent 70 MW instalați în centrale, dublu față de anul trecut, dar foarte puțin, totuși, Deocamdată, nu există o piață a acestui tip de centrale”, susţine Nagy, citat de Agerpres.
Terenurile agricole din România sunt foarte disparate şi o mare parte din ele rămâne nelucrată
Potrivit oficialului ANRE, costurile cu centralele pe biomasă sunt mai mari, din acest motiv investitorul având greutăți în derularea planului de afaceri pe acest segment.
“Ce este diferit la biomasă față de celelalte scheme de sprijin? Cea mai mare diferență este că la biomasă există un cost cu combustibil care îngreunează planul de afaceri al investitorului. De ce este atât de hotărâtor acest cost? Esența schemei de sprijin este că acei care produc energie din resurse regenerabile primesc un anumit număr de certificate verzi, în funcție de energia valorificată în piață. Acestea vor fi cumpărate de furnizori de energie pentru a-și îndeplini o anumită cotă. Prin această cotă de certificate verzi, se creează cererea pentru aceste certificate. Așa cum a fost gândită schema, până la finele anului 2013, nu s-a dezvoltat așa cum trebuie pentru că în Legea 220 sunt prevăzute anumite cote de energie regenerabile, anumite procente din consumul anual de energie electrică pe care România și le-a asumat. Aceste procente porneau de la 8% în 2008 și ajungeau la 20%, în 2020”, a explicat Zoltan Nagy.
Biomasa, strâns legată de probleme agricole
Terenurile agricole din România sunt foarte disparate şi o mare parte din ele rămâne nelucrată. Cu toate acestea, ele nu pot fi integrate nici în circuitul agricol, dar nici în altfel de proiecte mari, care necesită suprafeţe unitare. Fondurile şi investitorii străini sau români care achiziţionează terenuri încearcă să speculeze discontinuitatea proprietăţilor şi să le unească, pentru a le revinde în profit. Probabil şi din acest motiv suprafaţa de teren nelucrat a început să scadă, de la 800.000 de ha în 2010.
„Suprafaţa nelucrată a scăzut cu fiecare an, având în vedere cererile de plată (ale subvenţiilor) oferite de Ministerul Agriculturii”, spune Tatiana Preda, consilier principal în cadrul Ministerului Agriculturii.
Preda susţine că România sprijină investiţiile în regenerabile printr-o alocare de 758 de milioane de euro în perioada 2014-2020, cât şi prin Programul de Dezvoltare Rurală (PNDR) care oferă 150 de milioane de euro în aceeaşi perioadă, pentru exploataţii agricole care folosesc în alte scopuri decât consumul sau agricultura economică terenurile respective.
După ce investitorii au rezolvat chestiunea proprietăţii, ei se lovesc de tot felul de alte probleme.
Piaţa certificatelor verzi, blocată
O primă problemă care a pus într-o situaţie dificilă producătorii de energie: în prezent nu se pot vinde certificate verzi, piaţa fiind blocată.
„Avem piaţa spot, e adevărat că cererea e foarte mică”, recunoaşte Nagy.
O situaţie dificilă este ridicată şi de faptul că biomasa produsă în România este exportată legal şi ilegal, spun investitorii.
În plus, „40% din CV-uri nu se vând”, spun ei, iar la anul „vom vedea o serie de falimente” în domeniul regenerabilelor, mai ales că limita proiectelor dispecerizabile a scăzut de la 10 MW la 5, anul trecut, iar asta înseamnă că dispeceratul „poate să te oprească şi pornească oricând vrea”, susţin investitorii.
Compania austriacă Egger a investit peste 473 de milioane de euro în România, unde are 750 de angajaţi într-o fabrică de PAL. Egger a investit în propria centrală electro-termică, dar nu fără a întâmpina probleme.
„Am întâmpinat probleme la obţinerea avizului de racordare, şi la contractele de racordare, unde ne-am întins pe 4-5 luni. Am obţinut licenţa şi acreditarea unui proiect de 30MW realizat împreună cu Schweighofer în decembrie 2013 şi am obţinut în câteva luni de operare 35.000 de CV-uri pe care acum încercăm să le tranzacţionăm. Cererea e foarte mică, însă”, spune Iulian Baciu, director în cadrul Egger România.
În urma investiţiei Egger a redus cu 28% consumul de gaz şi şi-a asigurat 60% din necesarul de energie electrică inclusiv prin valorificarea cantităţilor de biomasă disponibile.
Cogenerarea, doar 2% din totalul capacităţilor instalate
Din datele Transelectrica reiese faptul că proiectele de producere a energiei din surse regenerabile au ajuns la o capacitate totală de 4.728 de MW la finele lunii martie, cu 146 de MW în plus față de sfârșitul lunii februarie. Până în prezent, proiectele de cogenerare au atins probabil 100 de MW, de la 70 MW la începutul anului. Asta reprezintă însă 2% din totalul proiectelor regenerabile şi o cantitate subunitară din totalul capacităţii instalate a României.
Conform Eurostat, România ocupa, în 2012, locul opt între statele membre ale Uniunii Europene după ponderea energiei obținute din surse regenerabile în consumul final brut.
Cea mai mare pondere a energiei obținute din surse regenerabile în consumul total în 2012 s-a înregistrat în Suedia (51%), Letonia (35,8%), Finlanda (34,3%), Austria (32,1%), Danemarca (26%), Estonia (25,2%), Portugalia (24,6%) și România (22,9%), la polul opus situându-se Malta (1,4%), Luxemburg (3,1%), Marea Britanie (4,2%) și Olanda (4,5%), în timp ce la nivelul UE procentul este de 14%.
40% din certificatele verzi nu se vând
România și-a asumat ca 24% din consumul de electricitate din anul 2020 să provină din surse regenerabile, însă Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) a anunțat că această țintă a fost deja atinsă, la 1 ianuarie 2014.
Estonia a fost în 2011 primul stat membru al UE care și-a îndeplinit obiectivele pentru anul 2020, fiind urmată în 2012 de Bulgaria, Estonia și Suedia.
La finele anului trecut, capacitatea totală instalată în parcuri eoliene era de aproximativ 2.500 MW, respectiv 1.150 MW în cele solare, conform datelor oficiale.
Ponderea energiei obținute din surse regenerabile
Între anii 2004 — 2012, cea mai mare creștere a ponderii energiei obținute din surse regenerabile în consumul total s-a înregistrat în Suedia (de la 38,7% în 2004 la 51% în 2012), Danemarca (de la 14,5% la 26%), Austria (de la 22,7% la 32,1%), Grecia (de la 7,2% la 15,1%) și Italia (de la 5,7% la 13,5%). România a înregistrat un avans de la 16,8% în 2004 la 22,9% în 2012, în timp ce la nivelul UE creșterea a fost de la 8,3% la 14,1%.
Sursele regenerabile de energie sunt considerate, potrivit Eurostat, cele solare, termale și fotovoltaice, hidro, eoliene, geotermale și biomasă.
–––––––––––––––––-
Articolul a apărut în numărul din iunie al energynomics.ro Magazine. Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (septembrie 2014), în format tipărit, scrie-ne la adresa [email protected], pentru a te include în lista de distribuție.
