Reglementările din domeniul pieței angro de energie electrică din Uniunea Europeană au devenit atât de complexe încât integrarea pieței regresează în loc să avanseze, spune Peter Styles, președintele Comitetului pentru Electricitate al Federației Europene a Comercianților Energiei (EFET), într-un interviu acordat Energy Post. El observă că, în medie, un OTS (operator de sistem de transport), în prezent, dispune de o capacitate redusă de transmisie a energiei electrice transfrontaliere pe rețeaua de înaltă tensiune a UE, față de sfârșitul anilor 1990 – înainte de a exista o legislație care să impună integrarea piețelor naționale de energie.

Din fericire, Pachetul privind energia curată – pachetul ambițios propus de Comisie, al legislației revizuite – poate muta piața înapoi în direcția cea bună, spune Styles. Dacă este adoptat cu amendamentele corecte.

„Punctul forte al unei bune abordări la nivelul UE pentru crearea unei piețe integrate și deschise de energie a fost în 2003, odată cu adoptarea așa-numitului pachet legislativ 2 IEM (Piața internă a energiei). Toate piesele au fost puse în aplicare pentru a permite accesul în rețea obiectiv, transparent, nediscriminatoriu, atât la nivel transfrontalier, cât și național și pentru a se asigura faptul că piețele vor rămâne deschise prin supravegherea reglementară.

Dar după aceea, mai ales odată cu apariția celui de-al treilea pachet energetic, care a intrat în vigoare după 2009, lucrurile au degenerat. Arhitectura și guvernarea pieței au devenit extrem de complexe. Legislația UE exclude explicit producția de energie electrică din surse regenerabile din regulamentul IEM. Sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii (ETS) a început să eșueze ca mecanism de stabilire a emisiilor de carbon. Guvernele au introdus noi măsuri naționale în numele securității aprovizionării, necontrolată de supravegherea UE”.

Această evaluare sobră provine de la cineva familiarizat cu procesul de liberalizare a sectorului energetic al UE și de integrare a pieței.

Englezul Peter Styles a fost, la sfârșitul anilor 1990, reprezentantul la UE al Enron – compania americană care a era pe atunci una din cele mai mari case de trading de energie din lume. După ce Enron s-a prăbușit, la sfârșitul anului 2001, Styles a fost convins de alți membri ai Comitetului EFET, asociația comercianților europeni de energie, pe care și-a ajutat-o în 1999, să rămână în consiliul de administrație și să devină specialistul lor pe piața de energie electrică.

Funcționarea eficientă a piețelor energiei, a cotelor de emisii de carbon și a regenerabilelor va permite producerea, stocarea și distribuția cea mai eficientă a energiei regenerabile în Europa în viitor, crede Styles.

Într-adevăr, politica energetică a UE este pe deplin aliniată acestui obiectiv – cel puțin teoretic. În practică, spune Styles, lucrurile nu arată așa de bine. Inițial, la începutul anilor 2000, s-au făcut mari progrese în deschiderea și conectarea piețelor, în special după ce au fost adoptate cele două directive privind energia electrică și gazele, în 2003.

„Pentru prima dată, reglementarea UE privind piața de energie electrică a fost direct aplicabilă în fiecare stat membru, pentru accesul la rețelele transfrontaliere, facilitând astfel exporturile și importurile de energie „, spune Styles. În acele zile fericite, unii noi intrați și marii consumatori industriali visau chiar să transforme Europa într-o „singură placă turnantă”. Cel puțin a existat o speranță reală de a înlocui frontierele naționale cu piețele energetice cu zone de licitație extinse.

Dar, cu cel de-al treilea pachet energetic, UE a făcut o greșeală, spune Styles. O greșeală, spune el, a fost transformarea ETSO, o asociație neguvernamentală, în ENTSO-E, o grupare cu participare obligatorie a operatorilor europeni de energie electrică (operatori de sisteme de transport). Sau mai degrabă, „greșeala a fost aceea de a acorda acestei organizații un rol cvasi-statutar. Comisia Europeană a încredințat OTS-urilor din sectorul energiei electrice, în comun cu sarcina de a elabora coduri de rețea ale UE care să stabilească normele privind funcționarea pieței sau ceea ce noi numim coduri care vizează piața. În sectorul energiei electrice, spre deosebire de sectorul gazelor, aceste proiecte de coduri nu au fost deloc de succes.”

Comisia a fost forțată să recunoască acest lucru, spune Styles, și a încetat să mai adopte coduri de rețea direct aplicabile în întreaga UE. În schimb, proiectele de texte elaborate de ENTSO-E, dar contestate de participanții la piață și de ACER (Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Domeniul Energiei), au fost transformate în direcții obligatorii ale Comisiei, care urmează să fie puse în aplicare în fiecare stat membru. Dar, ca atare, ele sunt încă menite să stabilească regulile pieței, notează Styles. „Și sunt extrem de complexe”.