Comisia Europeană a adoptat normele care reglementează punerea în aplicare a mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) în faza sa de tranziție, care va începe la data de 1 octombrie a acestui an și se va încheia la sfârșitul anului 2025.

Regulamentul de punere în aplicare stabilește în detaliu obligațiile de raportare tranzitorii care le revin importatorilor europeni de mărfuri CBAM, precum și metodologia provizorie de calculare a emisiilor încorporate eliberate în cursul procesului de producție a mărfurilor CBAM.

În faza de tranziție a CBAM, comercianții vor trebui doar să raporteze emisiile încorporate în importurile lor care fac obiectul mecanismului, fără a plăti nicio ajustare financiară. Acest lucru le va oferi întreprinderilor suficient timp pentru a se pregăti într-un cadru previzibil și va permite, în același timp, perfecționarea metodologiei definitive până în 2026.

Pentru a-i ajuta atât pe importatori, cât și pe producătorii din țări terțe, Comisia a publicat astăzi orientări destinate importatorilor din UE și instalațiilor din afara UE cu privire la punerea în aplicare practică a noilor norme. Totodată, sunt în curs de elaborare instrumente informatice specifice care să-i ajute pe importatori să efectueze și să raporteze aceste calcule, precum și materiale de formare, seminare online și ghiduri menite să sprijine întreprinderile după ce mecanismul de tranziție va deveni operațional. Importatorii vor trebui să înceapă colectarea datelor pentru al patrulea trimestru la 1 octombrie 2023, însă vor avea timp până la 31 ianuarie 2024 pentru a-și prezenta primul raport.

Înainte de adoptarea sa de către Comisie, regulamentul de punere în aplicare a făcut obiectul unei consultări publice și a fost ulterior aprobat de Comitetul CBAM, compus din reprezentanți ai statelor membre ale UE. CBAM, unul dintre pilonii principali ai ambițioasei agende a UE „Pregătiți pentru 55”, este instrumentul de referință al UE pentru combaterea relocării emisiilor de dioxid de carbon. Relocarea emisiilor de dioxid de carbon are loc atunci când întreprinderile cu sediul în UE își mută în alte țări producția cu emisii ridicate de dioxid de carbon pentru a profita de standarde mai puțin stricte sau atunci când produsele UE sunt înlocuite cu importuri cu o intensitate mai mare a emisiilor de dioxid de carbon, ceea ce, în ultimă instanță, subminează acțiunile noastre în domeniul climei.