Participanții la procesul de racordare la rețea întâmpină o serie de bariere, legislative, birocratice, asociate finanțării, dar şi unele generate de dezvoltarea insuficientă a rețelelor electrice de transport şi distribuție, este concluzia unui studiu realizat de Consiliul Concurenței şi Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

Autoritatea de concurență subliniază, printr-un comunicat, că activitatea de racordare la rețelele electrice de interes public reprezintă un serviciu obligatoriu, care se desfăşoară în condiții reglementate şi pe care trebuie să îl îndeplinească operatorul de transport şi de sistem (OTS), precum şi operatorii de distribuție (OD). Racordarea la rețeaua electrică presupune parcurgerea mai multor etape, care se concretizează în activități distincte prestate de operatori diferiți, etapele şi procedurile necesare pentru racordarea utilizatorilor la rețea fiind stabilite prin reglementările ANRE.

„Suntem interesați în mod special de procesul de racordare la rețeaua de transport/distribuție a noilor capacități de producere din surse regenerabile, având în vedere că s-au lansat mai multe scheme de finanțare, prin Programul Național de Redresare şi Reziliență, dar şi prin alte programe naționale şi comunitare de investiții. În acest context, prioritatea o constituie optimizarea procedurilor naționale de autorizare/avizare, cu scopul reducerii timpilor de implementare a proiectelor. În acelaşi timp, este foarte important să se facă diferența între reglementările strict necesare, cu rol esențial în asigurarea calității serviciilor, şi cele care nu sunt strict necesare, chiar potențial dăunătoare dezvoltării pieței”, a declarat Bogdan Chirițoiu, preşedintele Consiliului Concurenței.

Studiul arată că cele mai frecvente probleme pe care le întâmpină companiile la intrarea pe piața producerii energiei electrice din surse regenerabile se referă la procesul de autorizare administrativă (birocrație, procese netransparente, durata mare de emitere a avizului tehnic de racordare (ATR), cadru legislativ interpretabil şi insuficient). Totodată, au fost identificate şi alte probleme referitoare la investițiile insuficiente în dezvoltarea rețelelor de energie electrică, lipsa de experiență în lucrul cu proiecte regenerabile a personalului implicat în diverse etape ale procesului de autorizare, dezvoltarea unor investiții cu caracter speculativ.

În acest context, autoritatea de concurență şi autoritatea de reglementare în energie au formulat o serie de propuneri şi recomandări pentru a elimina sau atenua barierele identificate în cadrul studiului.

„Implementarea unui modul „one-stop-shop” dedicat obținerii licenței în domeniul producerii de energie electrică din surse regenerabile, ca parte distinctă în cadrul Punctului de contact unic electronic pentru licența industrială, ar putea avea multiple beneficii din punctul de vedere al reducerii timpului de acordare a licențelor şi, implicit, de racordare la rețea, din punctul de vedere al transparenței, standardizării şi uniformizării procesului”, se menționează în comunicat.

Astfel, operatorii economici care investesc în capacități de producere a energiei regenerabile vor putea aplica pentru obținerea licențelor, autorizațiilor, acordurilor şi avizelor necesare desfăşurării activității în cadrul unei singure proceduri, prin intermediul Punctului de contact unic electronic pentru licența industrială. În acest fel, se creează posibilitatea de a avea un for unic în România cu privire la proiectele de energie regenerabilă, reunind specialişti în domeniul dezvoltării acestor proiecte, ceea ce ar permite evaluarea mai rapidă a impactului cumulat al tuturor proiectelor, conform Agerpres.

Având în vedere dificultățile generate de dezvoltarea insuficientă a rețelelor electrice, care conduce la congestia rețelei în zonele cele mai importante pentru racordarea parcurilor fotovoltaice/eoliene, Consiliul Concurenței şi ANRE recomandă Ministerului Energiei şi autorităților centrale cu atribuții în reglementarea anumitor etape în cadrul dezvoltării rețelei de transport ca, la elaborarea şi implementarea strategiilor în acest domeniu, să țină cont de obiectivele asumate de România în domeniul energiei regenerabile şi de necesitatea identificării unor noi posibilități de asigurare/facilitare a surselor de finanțare a lucrărilor de dezvoltare a rețelelor.

Din punctul de vedere al legislației, s-a constatat că principalele bariere sunt lipsa unor pârghii legislative care să împiedice dezvoltarea unor investiții cu un potențial caracter speculativ şi lipsa unui pachet legislativ corelat, care să prevină durata mare a procesului de racordare. La ora actuală, există situații în care unii operatori economici/investitori solicită şi obțin ATR, însă nu intenționează să finalizeze proiectele şi să le pună în funcțiune, în vederea intrării pe piață, ci mai degrabă să vândă proiectele altor investitori la stadiul de „ready to build”. Acest comportament duce la blocarea capacității disponibile pentru racordarea investițiilor în proiecte regenerabile pe durata de valabilitate a ATR-urilor obținute, producând dificultăți majore pentru investitorii care solicită racordarea la rețea în scopul intrării efective pe piață.